Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

AM PRIVIT CU UN OCHI… PE DINAUNTRU

Elena BUICA            


 
  Medicina, aceasta arta de a vindeca organismul, mi-a dat un prilej deosebit, acela de a-mi vedea ochiul pe dinauntrul lui, in timpul unei interventii chirurgicale. Dar pana sa ajung la acest moment, tot asteptand sa-mi vina randul la minutioasele controale, am avut timp sa privesc medicina si de la o distanta mai mare. Nefiind de specialitate, eu vorbesc doar din punctul de vedere al celui care beneficiaza de remediile medicinei, asa cum le-am trait si le-am inteles la varste diferite.
Cele mai vechi amintiri legate de medicina sunt cele din comuna natala, Tiganesti-Teleorman. Satenii aveau o spaima profunda de doctori si mai ales de spitale, si erau de neclintit in acceptarea vreunei interventii chirurgicale. Femeile nasteau cu moasele satului neavand nicio pregatire de specialitate. Doftoroaiele satului erau la mare pret. Satenii la ele  mergeau ca sa-i vindece de colet, de branca, sa le descante de deochi, sa le puna nodul, o carpa innodata pe piciorul scrantit, sa-i taie sub limba ca sa scape de galbenare, sa le dea "nasturi", pilule facute din ierburi. Baba le descanta cu carbuni stinsi intr-o oala de pamant cu putina apa, isi facea ritualul pe indelete, ii scuipa intre ochi de sanatate si le ura "leac si babii colac". Mi-amintesc de suferintele indurate de tanti Mita, fiindca, refuzand categoric sa se opereze de cataracta, in ultima parte a vietii ei, a fost foarte chinuita, singura in casa si complet fara vedere. Ea facea parte din randul micii burghezii, pe atunci aflata in plina inflorire, dar conceptia despre operatii era aceeasi pentru toata lumea in Tiganesti.       
Intre acel timp coborat in arhaic si cel al timpului trait acum, s-au schimbat atat de multe aspecte din viata noastra si in acelasi timp si medicina, in special chirurgia, de parca s-au scurs mai multe secole si nu doar 60-70 de ani. S-au facut descoperiri si s-au aplicat practici noi care au salvat multe milioane de vieti si au curmat suferinte incomensurabile. Leacul cancerului aproape bate la usa. Spectaculoase au fost descoperirile in genetica, informatiile transmise de ADN, adevarat Internet biologic. Astazi se poate face testarea copiilor din perioada prenatala, se depisteaza diabetul inainte de aparitie, a aparut pilula contraceptiva, s-au perfectionat protezele. Chirurgia reparatorie a ajuns la rang de mare arta. Astazi se folosesc in medicina computerele, aparate ultra performante, laserul, care face minuni... Pana in 1948, transplantul era considerat ceva de domeniul fanteziei. Astazi, nimic nu ne mai mira in acest domeniu. Se fac transplanturi de inima, de ficat, de rinichi...  
Operatia de cataracta, la care am fost si eu supusa, a devenit aproape o rutina. Mai ca-ti vine sa zici ca se opereaza ca pe banda. Nu mai e nevoie de internare, anestezia se face cu picaturi in ochi. Interventia chirurgicala propriu-zisa dureaza cam 10-15 minute, fara ca pacientul sa simta vreo durere, nici pe timpul ei si nici dupa operatie. Te mai tratezi acasa cu niste picaturi si incepi sa vezi lumea mai bine, cu alti ochi.
Medicina, ca oricare alt aspect al umanitatii, a evoluat tot timpul, dar ritmul de acum este uluitor. Mi-amintesc discutiile cu dragul si apropiatul meu prieten timp de 25 de ani, Coriolan Bucur, medic oftalmolog la Spitalul de Urgenta din Bucuresti. Pe vremea comunismului, imi povestea cum unele operatii le-a facut si el, ca si multi alti doctori, cu instrumente rudimentare si totusi reusite prin harul si marea daruire profesionala. In ciuda atator neajunsuri ale acelei epoci, medicina a imbracat haine noi. Era o emulatie profesionala intre doctori care inflorea an in an. Medicii formau atunci o categorie sociala foarte respectata. Si astazi, ca si in trecut, medicina si invatamantul, de exemplu, sunt cenusaresele politicii din tara noastra. Cu toate acestea, medicina tot a evoluat datorita cercetarilor stiintifice si dezvoltarii uluitoare a tehnicii care a creat aparate si instrumente medicale. In tarile avansate, cum este si Canada, performantele au atins cote inimaginabile. Prezentandu-ma la operatie cu un diagnostic multiplu, cataracta, miopie, astigmatism, prin efectuarea interventiei si aplicarea unei lentile care sa ma scuteasca de a purta ochelari, am putut sa vad din nou, mult mai bine.
Mai mult a durat pregatirea preoperatorie, ca sa nu mai spun despre scrupulozitatea controalelor la diferite aparate facute cu doua saptamani inainte. Intr-o sala mare pe care o priveam in ziua interventiei dintr-un fotoliu care imi oferea cu usurinta si pozitia orizontala pentru operatie, am putut sa vad cam vreo 10 astfel de fotolii cu pacienti care asteptau sa incapa pe mana doctorului si la interval de 15-20 minute le venea randul, in timp ce altii veneau si le luau locul in sala de pregatire. Erau patru sali de operatie care functionau in acelasi timp. Anestezia a constat din aplicarea de picaturi in ochi si pana sa-si faca efectul, asistentele medicale au facut minutioase verificari si pregatiri, inclusiv cele psihologice. Mi-au desenat o sageata deasupra ochiului pregatit pentru operatie, ca sa nu fie confundat cu fratele sau - lasat in asteptare pentru o alta interventie, au verificat si daca eu sunt persoana din fisa, intrebandu-ma date personale.  
In sala de operatie am ramas complet constienta tot timpul operatiei, stapanita de o stare de nepasare, asa cum imi inchipui ca se simt consumatorii de droguri. Cand doctorita a luminat interiorul ochiului cu laserul, am putut sa vad si eu cateva imagini din interiorul lui. Pe un ecran mare si rotund erau niste pete colorate in negru, verde, albastru, probabil doctorita a introdus ceva coloranti. Restul cercului era un camp alb pe care se plimbau doua dungi in miscare. A scotocit, ce a scotocit doctorita pe acolo si dupa un timp, a stins lumina, mi-a eliberat capul fixat sa nu se miste,  mi-a spus ca totul a fost foarte bine. Am fost scoasa in sala de unde venisem, mi s-a oferit o cana cu cafea si biscuiti, fiindca nu mancasem si nu bausem nimic pana la ora la care am iesit din operatie. M-am ridicat si am plecat acasa pe picioarele mele, fara sa las vreo banuiala ca as fi iesit dintr-o operatie.
Ce am relatat eu acum, nu transmite noutati. Toate sunt cunoscute, dar nu-mi pot opri gandul sa strabata distanta enorma dintre Tiganesti, capatul de drum al vietii mele si uriasa metropola Toronto, aflat la celalalt capat de viata. Privind inapoi, imi vine sa zic: unde esti, prietene drag, unde esti, tanti Mita, sa puteti vedea cum a evoluat medicina in zilele de acum! Si in mod firesc, ma duce gandul la minunatiile pe care le va mai face stiinta aceasta cand si eu voi fi absenta… asa cum sunteti voi acum. Unde se va ajunge? Si-mi vine doar un singur raspuns. Realizarile vor fi spectaculoase, dar stiu ca viata este facuta in asa fel incat, pe masura ce repari intr-un loc, sa apara fisuri noi, de alt fel si in alt mod si chiar daca se va prelungi viata, oricum, omul ramane totusi o fiinta trecatoare si fragila pe acest pamant. N-au cum sa descopere oamenii nemurirea, fiindca nu exista!

Elena BUICA
Pickering, Toronto, Canada
29 noiembrie 2012  

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page