Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

INVICTUS SOLIS



"Numarat, numarat, cantarit si impartit".  (Daniel 5, 25)

25 Decembrie, ziua in care pamantul este trecut de pozitia sa critica fata de soare (solstitiu), fara sa fie atras de acesta atat de mult incat sa fie prefacut intr-o scanteie a marilor lui flacari, este un moment astral foarte cunoscut. Necrestinatatea l-a facut sarbatoare, INVICTUS SOLIS.
Intr-o frumoasa noapte de aprilie, ramasa necunoscuta ca data calendaristica, S-a intrupat in durerile unui chip de om, ca un prunc, Fiul slavei, Domnul Isus Hristos. Evenimentul acesta ceresc, minunat in intelesul tainic al coborarii dumnezeirii pentru salvarea noastra, neavand o confirmare calendaristica nici istorica, nici in evanghelii, a fost stabilit de crestinatate printr-un act bisericesc tot pe 25 Decembrie. Astfel crestinatatea si necrestinatatea au un punct comun in aceasta zi, dar cu semnificatii diferite, foarte diferite chiar.
1 ianuarie, Anul Nou, este prin conventie majoritara, inceputul unui nou ciclu de timp, pe o durata de aproximativ 365 de zile. Fara corespondenta in Biblie, data este recunoscuta si folosita pe scara larga in toate societatile, fara ca cineva sa aiba pretentia unei legaturi religioase cu ea. Si parca mai bine asa.
Cu ocazia sarbatorilor, de obicei numaram pentru noi si pentru altii fie ani, fie succese, fie trebuinte. Punem in cumpana (analizam, comparam) si ne uram sincer sau de complezenta unii altora fel de fel. Ca se implineste sau nu ceea ce ne dorim, ramane de vazut. Cel care insa numara, cantareste si hotaraste cu adevarat, este Dumnezeu.
Imi place SARBATOAREA, dar mi-e teama de SARBATORI, pentru ca nu stiu de ce, de ele se leaga multe intamplari urate de neinchipuit, cand de fapt ar trebui dimpotriva.
In acest sens ingaduiti-mi sa poposim impreuna cateva clipe in sala de festivitati imperiale a imparatului Belsatar, in timpul celei mai tragice sarbatori.
Babilonul inoata in lumini, muzica inunda de peste tot, fastul este expus in toate chipurile, este loc pentru orice capriciu, mandrie, putere si aroganta, orice s-ar cere se poate primi, orice s-ar dori se poate avea. Ce este rau in asta? Greu de demonstrat ca ceva, greu de imaginat ca nimic. De la un timp insa, bucuria - daca o putem numi asa - iese de sub control si deodata se aude glasul puternic, foarte cunoscut al imparatului. Toata lumea tace.  Trebuie sa fie o rostire importanta. Si intr-adevar, apocaliptic de importanta. El porunceste in "cheful vinului", "sa se aduca vasele de aur si de argint pe care le luase tatal sau Nebucadnetar din templul de la Ierusalim, ca sa bea cu ele imparatul si mai marii lui, nevestele si tiitoarele lui". Este aceasta un lucru rau? Aici nu mai putem avea nici o indoiala. Este NEINGADUIT DE RAU. Este o blasfemie. De undeva din cartile profetilor, se aude nu in urechi, ci direct in constiinte, un alt glas, raspicat, demn, glasul lui Dumnezeu: "Nu-Mi place NELEGIUIREA amestecata cu SARBATOAREA" si apoi "Nu va inselati, Dumnezeu nu se lasa batjocorit". Si vai, porunca imparatului a fost implinita repede.  Biblia zice: "Au adus INDATA, vasele de aur care fusesera luate din TEMPLU, din casa lui Dumnezeu din Ierusalim si au baut din ele imparatul si mai marii lui, nevestele si tiitoarele lui".
Si acum, haidem pe la casele noastre, a fost o sarbatoare nemaipomenita. Pe cand urmatoarea, imparate?...  Nu, nu s-a petrecut asa.
Probabil abia terminase imparatul Belsatar de NUMARAT in fata celor o mie de mai mari ai imperiului victoriile sale, poate abia terminase de CANTARIT in fata lor, bogatiile smulse popoarelor invinse, poate abia terminase de IMPARTIT elitei Babilonului daruri generoase, la nivelul mandriei lui, ca Dumnezeu face sa se arate o mana ce scrie pe zidul palatului, la lumina marelui sfesnic, pentru a fi vazuta de toti, vorbele:  "NUMARAT, NUMARAT, CANTARIT si IMPARTIT".  Biblia zice mai departe:  "...imparatul a ingalbenit si gandurile atat l-au tulburat ca i s-au desfacut incheieturile soldurilor si genunchii i s-au izbit unul de altul".  El n-a mai trait decat atat cat sa i se talcuiasca aceste cuvinte:
"NUMARAT, inseamna ca Dumnezeu ti-a numarat zilele domniei si i-a pus capat".
"CANTARIT, inseamna ca ai fost cantarit in cumpana si ai fost gasit usor".
"IMPARTIT, inseamna ca imparatia ta a fost impartita si data Mezilor si Persilor".
Cateva ore mai tarziu, in aceeasi noapte a petrecerii, imparatul Haldeilor a fost omorat si imparatia a cazut in mainile vrajmasilor.
Vasele de aur insa, ca niste mielusei cuminti si nevinovati, au fost protejate de un inger si foarte curand, prin ordin imparatesc, trimise prin Neemia in Iudeea, la Ierusalim, in templu, adica la locul lor.  
Ce legatura au micile noastre bucurii de cateva clipe doar, la si asa rarele sarbatori, intalnirile noastre de rudenie sau prietenie asa de neimpodobite si uneori penibil de sarace, cu descrierea intamplarii de mai sus?  Poate niciuna. Si ma rog sa nu aiba niciuna. Sa nu se asemene deloc.
La multi ani, dragi cititori si la multe sarbatori frumoase si cuminti cu cei dragi, cu familia, cu comunitatea, cu biserica si societatea. Fie sarbatorile noastre o sarbatoare cereasca in care ingerii sa poata fi prezenti, in care noi sa stim ca traim cu o scurta anticipatie sarbatoarea mantuirii.
Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page