Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Din lumea... lui Stanley Kramer (1062)

“Sine ira et studio - Fara ura si partinire”, Tacitus

* Implacabilitatea mersului timpului ne va aduce in anul de gratie 2013. O trecere sumara in revista a evenimentelor marcante ale anului 2012, ar constitui un prilej de trista rememorare, asa ca renunt.
Un lucru este cert: globul pamantesc a ramas acelasi perimetru geografic in care dezordinea este singurul atribut care a atins perfectiunea, valorile omenirii au fost dominate de nonvalori care au ocupat pana la refuz guvernele si parlamentele lumii, splendorile Terrei au fost coplesite de orori, existenta planetei fiind in mare pericol datorita factorilor decizionali pe care am avut nesansa sa fie... numiti, nu alesi.
 Cand va scriu acest eseu, ne aflam in data de 13 Decembrie, 2012. Am avut sansa sa scapam de previziunile macabre privind disparitia planetei in 12-12-12, acum daca scapam si de previziunile Mayase privind 21 Decembrie, 2012, orele 23:11 Pacific Standard Time, cand planeta intra intr-o noua "faza evolutiva" - a se citi, disparitie - nu ne ramane decat sa asistam tacit la actiunile (sin)ucigase ale mai marilor Lumii privind anihilarea noastra sau mai exact transformarea noastra intr-o turma care-si accepta drumul tacit spre abatoarele-laboratoarele lumii sau, in functie de dotarea financiara, spre alte Planete. Deocamdata, cea mai vizata este Planeta Marte! Un lucru este cert si trebuie sa vi-l reamintesc: dupa Mayasi ciclurile evolutive ale Planetei au o repetitivitate la fiecare 5126 de ani, iar ultimul "ciclu" a avut loc in anul 3114 B.C. cand a avut loc Potopul Lui Noe. Deci, 2012 urmeaza a se incadra in ciclu. Personal, m-as bucura daca pe noua Arca s-ar putea salva numai persoanele de o integritate deosebita, iar Divinitatea sa-mi atribuie rolul lui Noe; Planeta ar deveni ceea ce ar trebui sa fie si care de fapt a fost intentia initiala a Creatorului.
Pana sa vedem cine se salveaza sau daca se salveaza cineva trebuie sa admit ca este greu, ca sa nu zic imposibil, sa prevezi actiunile unor persoane, organizatii sau guverne. De cele mai multe ori deciziile sau actiunile umane sunt rodul unor impulsuri de moment, dotarii cerebrale - creierul- revenindu-i un rol secundar. Nu este o noutate pentru majoritatea dintre dumneavoastra ca ideile, spiritul si maniera de abordare, directiile si conceptele fixate de Aristotel au constituit nucleul dezvoltarii generale a societatii.
Deci, Aristotel, filosof grec, discipol al lui Platon si intemeietorul celebrei scoli peripatetice, este o persoana ale carui emanatii cerebrale pot fi considerate postulatele unei gandiri ordonate. Referindu-se la creier, Aristotel spunea ca acesta nu are nimic in comun cu modul de gandire, singura functie a creierului este de a mentine sangelui o temperatura constanta. Imi fac Mea Culpa, celor care i-am acuzat de lipsa de creier, in loc sa-i acuz de lipsa de temperatura constanta a sangelui!!!
Raman, indiferent de cele ramase de la Aristotel sau parerea altora, ca se poarta "lipsa de temperatura" si asta indiferent ca vorbim de persoane al caror nivel educational  s-a oprit in jurul cifrei 20, sau undeva intre cifrele 4 si 7.
O trecere sumara in revista a celor "alesi" in Parlamente, inclusiv in TARA stramoseasca dovedeste veridicitatea afirmatiilor facute mai sus; sunt sigur ca testul cu o propozitiune, fraza, poveste etc. care sa contina cuvintele iepure, vanator, pusca, camp, ar constitui o bariera imposibila de trecut. Deci, cu alte cuvinte, se poarta ignoranta, care, culmea, a devenit un criteriu de promovare. Mi se pare si normal;  asa cum iti trebuie intelect sa intelegi intelectul, nu ma pot astepta de la ignoranti decat sa inteleaga ignorantii si sa fie singura categorie admisa in anturajul lor - a se citi in componenta parlamentara.
Un lucru este cert; omenirea a intrat intr-o faza de sinucidere colectiva, la pupitru de comanda aflandu-se cei mai mari ignoranti ai umanitatii, persoane care au normalitatea lor proprie, care nu are nimic in comun cu existenta scolilor filosofice, care s-au perindat de-a lungul timpului pe acest mapamond.
Normalitatea lor nu are nimic in comun cu atributele sociale. Multi considera anormal a fi bun cu cei din jurul tau, a fi cinstit, a intinde o mana celui in necaz, a nu semana intriga si invidie, a fi OM. Pentru foarte multi politicieni, asta ca sa nu zic majoritatea, asemenea atribute care ar trebui sa fie componente ale comportamentului zilnic, sunt deplasate, desuete si fac din putinii posesori ai acestor calitati, tinta "amabilitatilor" celor care n-au nimic in comun cu calitatea de OM.
 Filosoful James O'Brien spunea ca dorinta anumitor persoane de a trai din rodul muncii altora este cel mai mare pacat al umanitatii. "Numitii" altora, care se pretind "alesii" nostri se incadreaza perfect in aceasta categorie. Chiar daca nu sunteti in asentimentul meu, amintiti-va cele ramase de la Wallace Stevens, poet, eseist si filosof: "Oamenii de exceptie vad lucrurile diferit de majoritatea muritorilor". Deci, acceptati ca suntem diferiti, desi Sapines nihil invitus facit.
Oricum, ca o concluzie, indelungata si complicata istorie a lumii ne va aduce prin vointa Divinitatii in anul de gratie 2013. Globul pamantesc a ramas acelasi perimetru geografic in care caracterul, integritatea, onestitatea, au devenit un "Rara Avis", splendorile Terrei au fost coplesite de orori, valorile de nonvalori, iar civilizatia lumii este tinta talibanismului verbal a unor elemente al caror primitivism comportamental si infantilism cerebral le-ar face mai degraba, clienti ai "Patton Military Facility", decat componenti ai lumii civilizate.
In aceasta dezordine perfecta, am invatat ca: "Vita est noblis aleina magistra - viata este pentru noi o invatatoare severa", conform spuselor lui Cato Maior si ne-am straduit sa ne regasim activitatea noastra intr-un alt dicton latin, "Quod erat faciendum" - ceea ce trebuia facut. Nu stiu daca am realizat in intregime acest precept filosofic, dar a fost punctul de reper dupa care ne-am condus intreaga activitate.
Si cand te gandesti ca totul a fost facut pe baza de voluntariat, aportul comunitatii fiind inexistent, este mai mult decat meritoriu.
A. C. Ton


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page