Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

CARTEA-DOCUMENT!



Citind cartea doamnei Milandolina Beatrice Dobozi - "Biserica si Scoala romaneasca pe Valea Muresului Superior (secolul al XIX-lea)", o istorie a celor doua biserici surori din zona cuprinsa intre Targu-Mures si Toplita, intr-adevar – cum se exprima autoarea – parcurgem "un fel de Ardeal in miniatura", prezente fiind aici "toate nationalitatile vremii: romani, maghiari, sasi, tigani, evrei".
Parcurgem zona, insotiti de truda enorma si cu atata folos a doamnei Dobozi cuprinsa in aceasta carte, cu gandul la acea vreme in care preotul si dascalul, biserica si scoala reprezentau – fenomen surprins si de marele istoric Nicolae Iorga in "Sate si preoti" – acele elemente definitorii ale societatii romanesti din Transilvania. Timpurile in care, "de la botez la mormant", Biserica neamului a patronat, in decursul vremii, "momentele importante ale vietii individuale si comunitare din satele zonei superioare a Vaii Muresului".
Fila dupa fila intorcand, descoperi documente-comori intr-o succesiune coplesitoare prin diversitatea informatiilor, cu limbajul si mesajul lor dainuitor prin timp. Nu sunt contabil, ci jurnalist si poet, dar o simpla curiozitate, omeneasca si intelectuala, m-a determinat, tocmai pentru a justifica o afirmatie, sa numar trimiterile notelor din subsoluri la bogata bibliografie folosita. Rezultatul este uluitor: 2.998! Potrivit, folositor si cel mai adecvat este aici cuvantul uluitor! De ce am recurs la acest subterfugiu tocmai aici,  in cazul acestei monumentale carti a istoriei Bisericii si Scolii acestor meleaguri romanesti? O spune chiar autoarea: "Istoriografia noastra nu a acordat atentie acestei zone".
Deci, enorma truda, aureolata cu acest rezultat de exceptie, constituie "o recuperare si scriere a istoriei Bisericii si Scolii romanesti din imprejurimile Reghinului", si ca indemn, prin timp, al protopopului Galaftion Sagau. "Biserica si Scoala - spunea el - suntem noi…, pierzand Biserica si Scoala – n.n." – cu majuscule scrise! – suntem pierduti si noi, ca natiune romana". Cartea, prin bogatia ei documentara si informatie, este o recuperare a istoriei institutionale prin identificari si inlaturari de confuzii si erori", in acelasi timp. Prin avalansa de date si fapte, o abordare pluriconfesionala a arealului geografic, urmare a enormei munci prin arhivele din Cluj-Napoca, Alba Iulia, Targu-Mures, prin fondurile protopopiatelor, plecand din laudabila ambitie de a imbogati "informatia care-i priveste doar tangential in scrisul istoric pe romani", s-a soldat cu rezultatul de fata, confirmand, fara tagada, ca toate culturile, mari sau mici, pornesc si sunt intemeiate pe anumite structuri religioase", in care – spunea, cu un anumit prilej, dr. Cornel Sigmirean - "preotul trebuie sa fie parintele si luminatorul poporului", chemat sa dea sfaturi, sa ofere modele credinciosilor.
Patrunzand in lumea spiritualitatii religioase si a relatiilor pe care Biserica le-a avut cu Scoala, pe baza unor documente inedite, vom intalni orizonturile etnice si confesionale pe Valea Muresului Superior in secolul al XIX-lea, institutia protopopiatului romanesc (ortodox si greco-catolic), protopopii, preotimea, lacasuri de cult, asezarile monahale, scoala primara romaneasca, relatiile interconfesionale si etnice etc. Ii vom intalni pe cei daruiti "folosului cel de obste", precum Petru Maior, intaistatatorul spiritual al zonei, protopop al Gurghiului, protopopii Stefan Branea din Maierau (Alunis), Mihail Crisan, Vasile Duma, viitor episcop de Arges, Galaftion Sagau, Petru Uilacan, Ariton Popa, preoti precum administratorul protopopesc Ioan Popescu (Deda), Ioan Duma (Sacalul de Padure), asezati alaturi de institutiile romanesti de invatamant deschise la Reghin, Habic, Urisiu si in multe altele, de prin numeroasele sate ale Muresului Superior, cum ni le prezinta si Nicolae Albu. Ma voi opri, un pic, iertata-mi fie urma de vanitate, plecand dintr-un patriotism local, la satucul obarsiei mele, micul Idicel, cu fila documentara a atestarii la hotarul anului 1.393. Idicelul ortodox, care, conform unei cunoscute conscriptii a clerului ortodox de la 1767, mentioneaza un protopop in functie rezident la Idicel. Idicelul ortodox care, alaturi de Potoc (Deleni), Sacalul de Padure, Rapa, Maierau (Alunis), Vatava, Dumbrava, pe la 1805 il avea dascal al scolii pe Toma Brancovici. Idicelul ortodox care, din neamul Sagau, care l-a dat pe preotul Vasile Sovogo (1820) si un alt Sovogo Iosif (1847), care preia numele de Brancovan (Brancovici).
Idicelul care a dat chiar doi protopopi, Iosif Sovogo, nume maghiarizat, primul protopop al zonei, care preia numele de Brancovan (Brancovici). Idicelul, locul intoarcerii mele mereu la izvoare, care, pe la 1881, il dadea protopop, pe Galaftion Sagau, purtand numele de Sagau, de la Sovogo, nume maghiarizat, cel care "va reusi sa impuna ca protopopiatul sa poarte numele singurului oras din zona – Reghinul", un protopop laudat prin multele lui staruinte, fiind si presedinte al Despartamantului Reghin al ASTREI.
Dedicati raspandirii luminii, stiintei de carte, educatiei, ei, preotii, protopopii si dascalii, au infaptuit acea opera de apostolat, in vremuri in care se inmulteau pornirile si ura contra Bisericii si Scolii romanesti, a fiintei nationale pe aceste meleaguri. Tocmai de aceea, protopopiatele ortodox si grecocatolic, scoala romaneasca au avut, in acea perioada, un rol esential pentru fiinta nationala.
Timp al stradaniilor, al luptei pentru inaltarea romanilor la nivelul dorit al constiintei nationale. Modele de daruire pentru binele neamului, protopopi si preoti, deopotriva, dascalii satelor au luptat pentru apararea valorilor culturale si nationale romanesti, patrunsi de inaltarea spiritului national si politic, al natiunii romane transilvanene. Scoala romaneasca, "fiica a Bisericii" – cum o denumea Ariton Popa –, preotii si dascalii, in pofida unei cenzuri dure a autoritatilor maghiare, lovind in autonomia Bisericii si a Scolii romanesti, au ripostat timpurilor vitrege.
Cartea doamnei Milandolina Beatrice Dobozi "Biserica si Scoala romaneasca pe Valea Muresului Superior (secolul al XIX-lea)" constituie, prin bogata informatie documentara, prin staruinta intelectuala, prin daruire totala, prin trudnica munca, acea dovada incontestabila a recunoasterii rolului Bisericii si al Scolii in rezistenta eforturilor pentru unitate nationala, in aceasta zona a trairii romanesti. O carte de suflet a romanilor. Un veritabil gest patriotic!

LAZAR LADARIU
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page