Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Cine striga: „Hotii!”?

Marturisesc, in cele patru decenii de gazetarie, am avut prilejul de a intalni sute, poate chiar mii de oameni, de tot felul, din toate categoriile sociale, de la analfabeti la academicieni, de la maturatori de strada la presedinti de stat, unii mai buni, altii mai rai, unii mai destepti altii mai putin destepti, unii mai frumosi, altii mai urati, cum l-a lasat Dumnezeu pe fiecare. Fiecare cu problemele sale, sporindu-mi experienta si cazuistica, imbogatindu-ma sau intristandu-ma, dupa caz, uneori golindu-ma, nepermis, de energie, chiar de speranta aceea despre care se spune ca moare ultima. Marturisesc, de asemenea, ca singurele alergii netratabile, pe care mi le cunosc, sunt cele fata de ticalosie, prostie, scuipat pe jos si ton ridicat.

Absolut fara nicio legatura, imi amintesc o secventa de prin anii 70, cand, fiind redactor la Studioul Teritorial de Radio Targu-Mures, cautam un actor care sa joace rolul lui Mos Gerila (caci, pe vremea aceea, Mos Craciun era persona non grata), in fata bradului pe care il impodobisem pentru copiii nostri in preajma Anului Nou. Intamplarea (in masura in care exista ceva intamplator pe lumea asta !) a facut sa gasesc, la Teatrul de Papusi, un tanar care, desi nu era actor (misca decorurile prin spatele scenei), s-a oferit sa ma ajute... benevol. A cucerit copiii pregatiti sa-i cante si sa-i spuna poezii in Studioul 3 (exista fotografii ale vremii). Era extrem de talentat, scria poezii minunate (unele dintre textele lui le canta si acum Ada Milea) si picta splendid. Avea un chip ingeresc, si poate tocmai de aceea Dumnezeu s-a gandit sa-l ridice la cer. Se numea Mariu Racasan si avea cancer. Desi conducerea de atunci a Teatrului de Papusi ii cunostea situatia, primul post care s-a... desfiintat a fost al lui. A fost aruncat pe drumuri, desi se stia – sau poate tocmai de aceea – ca va muri! N-a protestat. Cine ar fi aparat un tanar de nici 30 de ani care mai avea de trait doar cateva luni? Sunt sigura ca ne priveste de acolo, de sus, dar familia lui – numeroasa – inca exista. Ma intreb cat de bine poate dormi o anumita persoana, considerata „charismatica”, stiindu-se responsabila, fie si doar pentru... atat, pe acest pamant! Credeti ca aspectul e nerelevant? Eu consider ca gestul de atunci, aparent minor fata de grozaviile care au urmat, spune multe despre cea care, aproape doua decenii mai tarziu, in 1990, mintea cu dezinvoltura in fata ... lumii civilizate, comentand salbaticia cu care, la Targu-Mures, hodaceanul Mihaila Cofar era calcat in picioare de batausi maghiari, „Charismatica" inversand premeditat datele: „Iata ce fac romanii !” Desigur, ea a fost rasplatita, cu varf si indesat, pentru „prestatii”, la diverse niveluri, atat in tara, cat si in strainatate (cum afirma surse apropiate)! Atat de rasplatita, incat a ajuns sa creada ca ar putea-o iubi pana si ... romanii targumureseni (de unde acceptul lor tacit cand a primit Titlul pe care acum l-a inapoiat... ofensata !), fiind ei, romanii, incepand de sus – de la „cap", adica de la politicieni - prosti, ignoranti si lipsiti de coloana vertebrala, dupa cum se pronunta, recent, un lider UDMR. Ceea ce nici nu e totdeauna departe de adevar, in fond si la urma-urmei, fiindca, daca n-ar fi fost asa, nu se ajungea aici! Iata (inca) unul dintre motivele pentru care dl Marko Bela n-ar trebui sa vorbeasca de moralitatea acordarii titlului unor persoane care nu sunt agreate de intreaga comunitate, caci, daca am face un sondaj - sa vedem care dintre actualii Cetateni de Onoare sunt iubiti, si mai ales in ce masura -, mai multe persoane ar trebui sa inapoieze Titlul! Lipsa de reactie a romanilor, atunci cand au fost decernate titluri unor etnici maghiari pe care nu aveau motive, pe drept cuvant, sa-i agreeze - din dorinta de a fi liniste si pace la Targu-Mures - a fost interpretata ca moliciune sau lasitate. Pentru ca exista politicieni platiti din afara, care, cu gandul linistitor la „legiunile" paramilitarilor antrenati inclusiv prin muntii judetelor invecinate (pe banii ... o sa vedem noi ai cui si adapostiti prin castelele retrocedate... o sa vedem noi caror urmasi!), confunda forta cu toroipanul, si carora li s-a facut de chelfaneala fiindca nu se simt in siguranta atunci cand oamenii de ambe etnii de pe strada reusesc sa se salute cu seninatate. Asa ca sa fim seriosi! Sper ca, desi haraita de recrudescenta iredentista din Ungaria, UDMR are mai multa minte pentru a nu provoca un alt conflict la Targu-Mures! Nimeni nu vrea asa ceva. Sau e o diversiune pentru a nu observa ca suntem in plina criza economica? Teza asta e fumata, domnilor! Prea des uitam ca „piatra” pe care ne grabim sa o aruncam asupra altuia se poate transforma in bumerang.

Spun unii ca, in toata mizeria asta pe care a declansat-o, ca un copil razgaiat, chipurile, de ciuda ca si lui Lazar Ladariu i se decerneaza titlul de Cetatean de Onoare", Smaranda Enache pozeaza in victima. Cred ca avem aici doar o jumatate de adevar, „poza" fiind comandata. De cine? Cred ca stiti. Cum tot atat de bine cred ca persoana in cauza chiar este o victima – dar a UDMR, care o baga la inaintare, dorind, probabil, s-o compromita definitiv, deoarece, citandu-l pe marele Will, „Maurul si-a facut datoria. Maurul poate sa moara!". Desi, spre deosebire de partidele romanesti, neobosita, struto-camila UDMR se afla, permanent, in campanie electorala, Smaranda Enache pare sa-si fi epuizat arsenalul. La oameni noi – cel putin teoretic - sunt necesare cadre noi. Sa nu uitam „aforismele" din toamna anului trecut ale presedintelui UDMR, Marko Bela, „imbalsamate” pentru eternitate: Trebuie sa intoarcem roata istoriei. Sa fim uniti in orice clipa pentru viitorul nostru si al copiilor nostri. Ne doare Trianonul si ne doare 1918. Dupa alegeri e sarbatoarea nationala a Romaniei, dar evenimentul nu ne bucura, ne doare, pentru ca acea intorsatura a istoriei a insemnat 70 de ani de agonie. Nimeni sa nu ne ceara sa ne bucuram de aceasta zi, desi o respectam". Cum o respecta... s-a vazut! In cadrul aceleiasi intruniri, senatorul UDMR, György Frunda, isi exprima speranta obtinerii autonomiei culturale si teritoriale a maghiarilor: Acum 18 ani am redobandit terenurile luate abuziv, cladirile scolilor, bisericilor, acum avem mai multe scoli maghiare in Ardeal decat in perioada dintre cele doua razboaie mondiale. In peste o mie de localitati avem inscriptii bilingve. In urmatorii patru ani va trebui sa construim pe terenul autonomiei, trebuie sa dobandim autonomie culturala si teritoriala, contam pe dumneavoastra in 30 noiembrie. Suntem o familie si numai impreuna putem sa ne chivernisim". (Mediafax) No comment. Sau sa comentam? Cum ramane cu drepturile pe care „nu le au"? Iata cum nu invatam noi nimic!
„Marko Bela, simpaticul lider al
UDMR, este si el in mijlocul unui scandal dupa ce a incasat drepturi de autor (n.b. pentru carti nepublicate) frumoasa suma de 900 milioane lei (vechi). Mai mult, respectiva editura care si l-a adjudecat pe talentatul scriitor nu a publicat nici o carte vreodata. Aparandu-si talentul literar de toti cei care pun in discutie suma si modalitatea in care a fost obtinuta, Marko Bela uita cam cat castiga scriitori (buni) in Romania. Iata niste cifre: Nicolae Breban - 50 milioane lei (tot vechi). Lucreaza cam trei ani la o carte; Stefan Agopian - 1.500 USD; Mircea Cartarascu - 500 milioane de lei (pentru «De ce iubim femeile»; tiraj: 40.500 exemplare). In Romania tirajul mediu al unei carti nu e prea mare. «Cotidianul» a calculat cat trebuie sa vanda Marko Bela pentru a ajunge la aceasta suma: «Drepturile de autor susceptibile a fi incasate anul trecut din lucrari scrise pot proveni de la volumul de poezii din 2004, scos in 500 de exemplare, la un pret de 150.000 de lei, si din cel de interviuri, editat in 1.000 de exemplare, la un pret de 165.000 de lei. Drepturile de autor din aceste lucrari abia daca pot acoperi 30 de milioane de lei. Pentru restul de bani, pana la 900 de milioane, vicepremierul ar trebui sa scrie in urmatorii cinci ani carti cu un tiraj total de 45.000 de exemplare». (...) Bunul-simt ne spune ca suma oferita pentru talentul domnului Bela este exagerata si suspecta. Nimic dinspre Guvernul Romaniei, unde domnul Bela este ministru si vicepremier. (...)"

Oare cine i-o fi dat atatia bani dlui Marko, si la ordinul cui? Si pentru ce, de fapt? De ce sunt suparati udemeristii ca lui Lazar Ladariu i se decerneaza Titlul de „Cetatean de Onoare”. Doar fiindca are si „al 3-lea ochi", in ceafa, ca soacra din povestea lui Creanga, si scrie tot ce vede si ce stie? Sau pentru ca nu il considera la fel de „charismatic" precum Smaranda Enache?

MARIANA CRISTESCU

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page