Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

DE LA DICTATURA GUVERNAMENTALA, LA CEA PARLAMENTARA



Dornici de multa vreme sa duca o viata libera si civilizata, romanii par a fi destinati totusi dictaturii, indiferent de forma ei de manifestare.
Ne aducem bine aminte, la inceputul anilor ’90, cand ni s-au deschis portile spre o alta lume, in loc sa imbratisam orientarea spre dreapta, am intrat, din inertie, cu totii, sub umbrela lui Ion Iliescu, care a castigat primele alegeri, in 1992, cu mult peste 80 la suta.
Dandu-ne seama ca directia in care mergeam nu este tocmai cea mai potrivita, am parasit pista si, la alegerile din 1996, am virat spre dreapta, lasandu-ne abandonati in bratele Conventiei Democratice, o facatura de moment care sugera doar Dreapta, fara a fi ea insasi.
Vazandu-ne cazuti din lac in put, in incercarea noastra de a iesi din acest labirint care parea ca nu duce nicaieri, ne-am intors spre Iliescu si Adrian Nastase, in speranta noastra de mai bine. Asadar, la alegerile din anul 2000, ii readucem pe cei doi corifei in fruntea natiunii, pe primul ca presedinte si pe al doilea ca prim-ministru, dar constatam ca surogatul de capitalism, de cumetrie, cum ii placea liderului sa-l numeasca, incropit de ochii lumii, nu ne prieste deloc si, ca atare, in 2004, decidem sa rupem definitiv cu trecutul, imbarcandu-ne in barca marinarului, cu speranta ca, cu ea, vom gasi, in cele din urma, drumul ce ni-l dorim. Ghinion si de aceasta data, pentru ca apele au devenit din ce in ce mai tulburi si in plus si cei din "barca" s-au pus serios pe galceava.
Pentru impartirea firavei prazi, care era puterea, s-au luat la harta presedintele cu primul ministru, adica Traian Basescu cu Tariceanu, apoi, si Mircea Geoana, dupa care si-au intrat in rol partidele acestora, care, aflate si ele la putere, s-au razboit intre ele mai ceva ca atunci cand unii erau in opozitie. Jocurile Aliantei DA, compusa din PD si PNL la care a consimtit si PSD printr-o spectaculoasa iesire de la guvernare, au fost atat de alambicate si de perfide, incat au dus in final la o ura viscerala nemaiintalnita intre cele doua falii constituite: PDL, pe de o parte, si PNL-PSD, pe de alta parte.
Sub acest auspiciu de rau augur a inceput in 2008, guvernarea Basescu-Boc, care a raspuns sentimentelor de ura cu aceeasi moneda, iar instrumentul de lucru gasit a fost suprimarea fortei legislative a Parlamentului prin instaurarea dictaturii Ordonantelor Guvernamentale de Urgenta. Evident, o forma nefireasca de conducere a societatii in democratie, care nu numai ca n-a dat bine la imaginea celor care au practicat-o, dar a facut rau celor multi, democratiei in sine.
Stilul arbitrar si punitiv al celor doi a fost aspru sanctionat anul acesta prin rasturnarea de la putere, in primavara, a guvernului opresor de sorginte PDL-UDMR, incercarea de destituire a presedintelui prin referendumul din vara, reconfigurarea structurilor administrative ale statului prin castigarea alegerilor locale si incununarea acestor transformari la alegerile parlamentare din zilele acestea, unde coalitia aflata deja la putere a repurtat un succes rasunator.
Se pare insa ca noi, romanii, suntem mereu in contratimp cu Europa. Cand acolo e la putere dreapta, noi o cotim spre stanga si o facem de asa maniera de parca am fi rupt-o definitiv cu cealalta. Toata lumea se astepta la o victorie confortabila a USL, dar nu la una atat de masiva. Procentul de 58,61 la suta pe care aceasta coalitie il va avea in Camera Deputatilor si de 60,07 in Senat pare de-a dreptul exagerat si el ne duce cu gandul la succesul FSN-ului din anul 1992. Daca la aceste procente se mai adauga si cele cinci ale UDMR, pe care coalitia tine mortis sa o aiba alaturi, avem deja conturata imaginea partidului unic, al carui efect negativ il stim prea bine.
Prin construirea acestei majoritati-mamut, rolul democratic al Parlamentului este, de asemenea, anihilat, dar intr-o alta forma dictatoriala. Viata democratica a altor tari a demonstrat ca exista si o dictatura a Parlamentului care, ca de altfel orice dictatura, are rolul sau nefast. In aceasta configuratie opozitia a devenit un biet soricel in Parlament, care nu numai ca nu-si poate ridica glasul macar la nivelul unei motiuni de cenzura, dar nu poate avea nici cea mai mica initiativa parlamentara care nu convine majoritatii.
Vina de inceput ne apartine noua, alegatorilor care avem darul de a fi mereu in contratimp. Atunci cand se vota pe listele de partide, eram mereu nemultumiti ca nu avem posibilitatea sa alegem oamenii. Acum cand votul nominal ni i-a pus la dispozitie, am votat masiv politic, adica partidele, fara a ne gandi ca si pe la alte formatiuni politice s-ar mai fi gasit oameni care sa ne reprezinte cu brio in Parlament.
 In cazul de fata, majoritatea alegatorilor nu s-au mai uitat la calitatea umana a fiecaruia, uselist sa fie! In ciuda euforiei care domina in tabara castigatoare, se pare ca nemultumirile populare au si inceput sa-si faca loc.
 Prima se refera la lipsa de sinceritate a conducerii USL fata de electorat, mintit inca din seara alegerilor cu privire la pozitia acesteia fata de UDMR, formatiune etnica, ce a facut atata rau Romaniei, nu pentru ca ea ii reprezinta pe maghiari, care sunt si ei de-ai nostri, ci pentru politica ei atat de vehement antiromaneasca, dovedita de atatea ori in cei 22 de ani trecuti de la evenimentele din 1989.
Mai mult decat atat, se zvoneste ca ar fi vorba nu numai de o colaborare la nivelul Parlamentului, ci chiar de o participare la guvernare, numele lui Gyorgy Frunda fiind avansat ca ministru al Justitiei, iar al lui Kelemen Hunor la Cultura.
O alta problema care nemultumeste total pe romani este cresterea aberanta a numarului de parlamentari: de la 471 la 588, cu 117 mai multi, in conditiile in care exista un referendum care a decis reducerea acestora la 300. Cresterea este de 25 la suta fata de situatia anterioara si aproape dubla fata de cifra aprobata la referendum.
Practic, Romania saraca este obligata sa intretina un Parlament mult mai mare decat cel al Statelor Unite ale Americii. Din banii cui? Din impozitele si taxele sporite fixate contribuabililor, din preturile mari la produsele de consum. Daca acum litrul de lapte, alimentul de referinta al saracului, a depasit pretul de cinci lei, cum va fi in viitor? Ospatul cu daruri de tot felul la care asistam noi acum il vom plati cu totii cu varf si indesat.
 Povara cea mare va reveni cu siguranta celor multi si neajutorati, intr-o societate a dezechilibrului total, in care arbitrariul si vointa celui mai bine plasat politic tine loc de lege.
Nu stim cat si-au mai propus greii USL sa o tina cu festinul, dar ii avertizam ca ii pandesc vremuri grele. Asteptarile oamenilor sunt foarte mari si timp de amanare nu prea este.
Daca cei 4.429.946 care i-au votat pot fi mai toleranti, a nu se uita ca masa electorala a tarii este de 18.355.816 suflete, adica de 4 ori mai mare. In conditiile in care s-au prezentat la vot doar 40,2 la suta din total, cei 4,4 milioane de votanti ai USL inseamna la nivelul tarii un procent de numai 24,1 la suta, mai putin de un sfert din efectivul complet al electoratului roman. Asadar, dupa ce va veti fi gasit loc de sezut prin fotolii, pe la balcoane sau pe scarile salilor de sedinta, la treaba, domnilor "alesi"!
Tara arde de nerabdare sa va vada la lucru si sa simta cum luati dumneavoastra greul tot mai mare de pe umerii acesteia, pentru a rasufla si ea usurata ca s-a indeplinit "pohta ce-a pohtit"!

IOAN CISMAS
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page