Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Un manual autentic de igiena morala si spirituala



Situat la limita, intre jurnalist si scriitor, Octavian Dumitru Curpas, unul dintre cei mai credinciosi oameni de scris cu si despre exilul romanesc din care face de altfel parte, reuseste sa surprinda prin cartea „EXILUL ROMANESC LA MIJLOC DE SECOL XX” prin simplitatea calda a limbajului - simplitate din ce in ce mai ascunsa  sau poate mai greu de gasit/regasit la autori in ultima vreme -,  o simplitate care poate este imprumutata prin empatie de la personajele intervievate.
Atmosfera speciala a cartii lui Octavian are drept fundal trairile de ieri si de azi ale exilului romanesc. Compusa din mai multe capitole si subcapitole, cartea incearca sa trateze (si reuseste, in mare masura) drumul sinuos al trupului si mai ales al sufletului celor care au decis intr-un moment extrem de dureros si dificil, politico-economic, sa-si croiasca destinul oriunde aiurea in lume, dar cat mai departe de ororile si lipsurile locurilor in care au vazut lumina prima oara, insa fara sa-si nege identitatea sangelui. A selecta intre capitolele cartii pe cel mai interesant sau mai valoros este o aventura destul de greoaie si cel putin la fel de riscanta, pentru ca autorul reuseste sa surprinda cu intamplari si fapte uluitoare in fiecare capitol, ca si cum fiecare personaj sau povestea ce-l insoteste, se afla intr-un permanent concurs cu altii si cu el insusi.
Modul de povestire al autorului te trimite cu fiecare fragment intr-o maniera nostalgica in vremurile si locurile de care, fiecare in parte si toti la un loc, nu s-au desprins niciodata. Regasim in fiecare protagonist adanc inradacinat si in ciuda timpului pastrat cu sfintenie, sentimentul de dragoste fata de glia strabuna, de neam si de tara, sentiment doar amortit si pastrat undeva in cuferele scumpe ale sufletului si care are nevoie de un mic gest, de vibratia dulce a limbii, a dulcelui grai romanesc, pentru a se incinge si a iesi la suprafata intr-un abur usor melancolic pe care autorul, cu o tehnica desavarsita, reuseste sa-l surprinda perfect: „Satul meu, gradina dulce,/ Din tine nu m-as mai duce,/ De mirosul florilor,/ De dragul feciorilor,/ De mirosul la o floare,/ De dragul la sezatoare”. Asemenea satelor lui Sadoveanu, satele care se ivesc in paginile lui Octavian Curpas surprind viata curata, nealterata, neaosa, obiceiurile si datinile romanilor si legaturile indestructibile create de apartenenta spatiului fizic si spiritual. Cu sau fara voia sa, autorul, dincolo de drumul fizic si emotional de la agonie la extaz, de la teama incurabila si esec, la realizare, reuseste sa extraga si particularitatile poporului roman, printre acestea putand deduce curatenia sufleteasca si cultul prieteniei. „Nu am vazut niciodata un om care sa vorbeasca cu atata placere si admiratie despre oamenii pe care i-a cunoscut, de care s-a apropiat si pe care i-a apreciat, pe fiecare in parte, la justa valoare, fara sa vad nici macar un strop de invidie sau de ranchiuna.”
In economia cartii, primul loc il ocupa imaginile si cliseele fiintarii intime sau a instrainarii incurabile pe care fiecare emigrant si le procura in momentul plecarii de acasa. Adesea autorul reuseste sa transmita cititorului si inexprimabilul, pauzele interviului, acele pauze in care intervievatul simte o nevoie acuta sa traga aer in piept, altfel durerea amintirilor, chiar si acum cand le repovesteste, parca nu-l lasa sa mearga mai departe. Citind, simti pur si simplu cum aceste pauze completeaza senzatia de inexprimabil, senzatia dureroasa pe care o incearca cel care povesteste despre trecutul care pare un caine batran, si care, oricata vreme ar fi trecut, il recunoaste si ii linge ranile. Autorul reda cu fidelitate flash-uri de viata relatate de personajele reale care-i populeaza cartea discret si cu o delicatete aproape regala.
Adesea, povestea urca greoi datorita fluxului emotional pe care-l simti ca cititor, toti fluturii adunati in cosul pieptului interlocutorului lui Curpas zboara parca si se aseaza si la tine. Pana la urma, pare sa ne transmita, prin itinerarul croit pe cararile inca proaspete ale memoriei celor intervievati, ca toti ar trebui sa ne urmam chemarea sangelui, ca putem sa-i ascultam povestile care curg cu noi si prin noi, transformandu-se, precum „nea Mitica”, in functie de context, cand intr-un rau linistit de ses, cand intr-o apa involburata de munte.
In cartea lui Octavian Curpas te intalnesti cu limbajul neaos al interlocutorului, in cuvinte simple cu care construieste adevarate cetati ale emotiei. Comparativ cu alte carti de interviuri in care, dupa cateva pagini parcurse iti dai seama ca nu ai in fata decat un simulacru de povestire, aceasta carte te convinge inca din primele pagini de autenticitatea povestirii personajelor. Orice roman nascut putin mai devreme intr-un satuc de pe coama unui deal romanesc se poate identifica, macar partial, cu nea Mitica, Ion Vulc si altii care populeaza paginile cartii. Niciodata nu cliseizeaza, exprimarea este inteligenta si spectaculoasa. EXILUL ROMANESC LA MIJLOC DE SECOL XX este un manual de igiena morala si spirituala. Este o carte care, cel putin dupa unele fragmente, o sa vibreze placut in memoria multor cititori. Este o carte pe care bucuriile impletite cu tristetile, realizarile cu dezamagirile, o fac  vie, totul se petrece atat de real, de vibrant si atat de incitant incat ai sentimentul ca trebuie sa alergi dupa fiecare pagina pe retina.
Sanda Panait

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page