Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

ÎNCRÂNCENARI MODERNE - VÂNZOLELI PROFETICE



Poate fi o intrebare de sondaj planetar daca lumea se ocupa PREA MULT sau PREA PUTIN de sfarsitul ei. In ceea ce ma priveste, desigur - lucru fara importanta publica -, cred ca lumea se ocupa PREA MULT si PREA PUTIN de sfarsitul ei, numai CAT TREBUIE nu, si mai ales numai CUM TREBUIE nu.
Mai cred ca insisi mayasii care s-au oprit din drumul calendarului lor la 21 Decembrie 2012, s-ar minuna vazand lumea zilelor noastre asa zburatacita de aceasta data ca sfarsit al ei, data care e de altfel bine intuita, ba chiar precizata astral, dar pe care n-o puteau incarca in conotatii atat de profetice incat s-o prezinte ca sfarsit de lume.
Nu este fara importanta sa fie nevoie ca Presedintele Americii in adresare oficiala sa linisteasca populatia spunandu-i ca sfarsitul lumii nu va fi pe 21 Decembrie, ba chiar nu va fi in nici vreo alta zi a acestui an. De ce asigurarea s-a referit numai la acest an si nu a trecut mai incolo de el, nu stiu si nu stiu daca stie cineva. Oricum, fie si doar atat, interventia este foarte semnificativa.
Ca fenomenul este global, ca toate celelalte de altfel, il dovedeste faptul ca si Presedintele Rusiei a facut o declaratie oficiala asemanatoare, ridicand de pe umarul populatiei ruse (cel putin) povara sfarsitului de lume pe 21 Decembrie. Domnia sa a spus mai mult chiar, precizand ca putem sta linistiti in aceasta privinta, deoarece intreaga planeta este atat de observata, stiuta si sub control, incat sfarsitul ei nu poate avea loc fara sa-l stim precis mai dinainte, pe undeva lasandu-se a se intelege ca daca sfarsitul lumii va avea vreodata loc, va fi un produs al omului si nu o teribila napasta din afara. Lumea afacerilor nu s-a lasat prea speriata si a initiat turismul scaparii de apocalipsa.
Interesant de observat ca chiar pe infiorarea gandului ca lumea s-ar putea sfarsi pe 21 Decembrie, ea se incranceneaza tot mai tare pe intrebari neraspunse de milenii sau veacuri, ceea ce, adevarat ca nu face referire la data, dar adevarat ca face referire la subiect subliniindu-l.
Christmas, Santa Claus, Craciun, Mos Craciun, pom festiv, sarbatoare nationala seculara sau religioasa, sub drept constitutional sau Scripturistic, dezbateri incrancenate de la intre vecini pana in parlamente si guverne.  Incrancenarea este globala si nu putea fi evitata din moment ce a fost tinuta in mocnire de-alungul istoriei. Bietul Tribunal Suprem este pe cale de a deveni simbolul neputintei. Mori pentru Isus si credinta in jertfa Lui rascumparatoare. Dar mori si pentru Craciun sau Pom? Presupunand ca am trai intr-o tara cu legi seculare unde practic festivitatile de Craciun sub amenintarea pedepsei sunt interzise, ce ar fi de facut? Pe canalele media este ridiculizata asocierea dintre nasterea lui Isus Mantuitorul cu Santa Claus, Mos Craciun si toate ingredientele festive si comerciale. Moaste autentice pentru unii, falsuri dovedite DNA de altii. Pe drept?  Pe nedrept?  Incrancenare.
Cine ia in seama decat decorativ sau zambind ceea ce soferul afiseaza pe spatele masinii lui,  "Mai bine pescuiesc", "Si cealalta masina a mea e tot rabla" etc. E pitoresc.  Relaxeaza. Ne grabim insa. Iata o masina pe care scrie "Jesus is Lord". Pe alta "Keep the Sabath holy". Apare incrancenarea. Dezbatere in tribunale, in legislatura. A circulat de curand pe caile media incrancenarea ca pe spatele unei masini scria "Choose life", "Alege viata". Evident, mesajul era impotriva avortului.  Poti sa nu scrii nimic pe spatele masinii, dar poti sa scri "Nu alege viata" sau "alege moartea", sau ceva altceva de acest fel?
Riposta este prezenta, necuvenit de prezenta. Protestarea la moda.   Incrancenarea nu este atat  pe practica, ci pe LEGALIZAREA ei, caci legalizarea este fundatia societatii viitoare. Prin definitie procesul de legalizare inseamna ca pana acum nu a fost legal. O sumedenie de lucruri se vor legalizate si ele nu asteapta nici macar la rand, ci se inghesuie de parca le este teama ca nu mai apuca si ele. Este starea in care nimic nu este de controlat, nimic de necontrolat. In cele mai multe cazuri nu se stie de ce. De invers.  Opozitie. Cateodata aceasta stare se numeste gresit "democratie".  Dadaism fara directie.
Incrancenarea moderna de toate felurile si la toate nivelurile societatii omenesti a atins dimensiuni profetice si da in clocot.  Stupiditatea ei pune pe ganduri de sfarsit mai mult decat calendarul mayas care n-a putut trece de 21 Decembrie. Cand pentru fiecare DA protesteaza vehement un NU si chiar mai multi, ce se poate astepta?  Nu este vorba ca Dumnezeu sa distruga lumea, ci de a pune capat nebuniei ei.
Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page