Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

- DESPRE UNELE SENSIBILITATI DEMOCRATICE -



 Scriam in articolul trecut ca, dupa ce vom avea o lege privind traseismul partinic, va trebui sa avem si una privind traseismul electoral care sa prevada modalitatile aprecierii specializarii teritoriale a candidaturilor, cu conotatii de orice natura, de la cele demografice la cele ale produsului realizat si ale nivelurilor de securitate alimentara, sanitara, a locurilor de munca, habitatului, folosintei bunului comun. Si chiar a respectarii democratice a legilor ca un aport adus direct statului de drept de catre cei alesi sa-l conduca. Asemenea reglementari sunt imperative pentru a indeparta mentalitatile politicianiste si de comert electoral care intra in dusmanie directa cu democratia reala si nu pot marca decat marginea prapastiei spre absolutul mafiei politice; spre incalcarea oricarei indatoriri in functie de banii cu care iti cumperi puterea. Spre cinismul cu care cei ce  manuiesc bani murdari fac partide si politicieni, iar partide si politicieni adopta cu usurinta in randurile lor tot asemenea manuitori, dispusi sa cheltuiasca ei in numele partidului si sa mai dea osanza pentru altii. Cu alte cuvinte, daca nu vine Vantu sa faca un partid al dorintelor lui, vine Prigoana cu dorintele lui in partid. Platind, fiecare pune conditii: Unul, dupa exemplul presedintelui tarii, asteapta sustinere din partea intelectualilor in care pompeaza; celalalt, si mai brutal, ameninta cu plecarea din partid daca i se cere sa nu mai faca afaceri cu statul. Bisnita devine fatisa si oficiala, asa ca Gigi Becali o tranteste direct, ca la blaturile din fotbal, ca... el pune la bataie cateva milioane si trebuie sa castige! In felul acesta, politica devine un joc de poker, dar nici macar dintre cele frumoase respectand sportivitatea cartilor; ci un joc de poker la cacealma, cel care pluseaza ne mai avand nevoie nici de doctrina, nici de program electoral si, in nici un caz de vreo lege care sa-i cuantifice aportul adus pentru dezvoltarea democratica a teritoriului pe care il reprezinta. Lucrul acesta din urma chiar reusind bine pana acum, de vreme ce vorbim de stat de drept functionand prin reprezentativitate, dar o asemenea lege nu exista.
Asta, in ceea ce priveste candidatura coruptilor sau a setosilor de putere, a caror stare naturala e pacatosenia si ilicitul. Care, prin succesul lor electoral devin periculos de contaminante, decazandu-ne direct intr-o lume inferioara din care greu se mai iese. Dar, in egala masura, si de partea cealalta, a electoratului sincer in dorinta de libertate si egalitate, ar trebui sa ne punem intrebarea daca formularea cu „unii care ii domina pe ceilalti” este fericita: Nu cumva ea netezeste calea catre dorinta de dominare pe care si asa o au cei setosi de putere?... Nu cumva duce ea la recunoasterea scindarii sociale si a unor reciproce necesitati de urmarire continua care ar exacerba functiile politienesti ale statului?... Nu cumva suspiciunea taie calea spre posibilitatea armoniei sociale?... Eu cred, cum se recunoaste uneori si-n matematici, ca e vorba de conditia necesara dar nu suficienta. Chiar daca dominatia prin majoritate este o conditie necesara, mai ales din punct de vedere electoral unde inca nu s-a gasit o formula mai real-cuantificabila decat cea statistica, ea nu este suficienta. Aici se adauga principiul opozitiei active, care ajuta actul de guvernamant chiar si prin luciditatea critica ale carei servicii sociale se pot cuantifica foarte bine. Se spunea odata ca un om politic inteligent stie nu numai cum sa fie el folositor electoratului, dar si cum sa-si faca oponentii a aduce foloase care sa-i fie atribuite lui.
Tocmai pentru ca, in principiu, acest stat de drept (care nu poate fi numit astfel numai fiindca-i functioneaza Curtea Constitutionala sau Avocatul Poporului), se deosebeste calitativ de cele de pana acum prin faptul ca nu mai are supusi si stapanitori, ci imparte forma de raspundere altfel: in drepturi si indatoriri, sau atributii si obligatii. Cu totul alte forme de desfasurare a vietii publice decat cea neparat concurential-dusmanoasa si de scandal politic in care s-a specializat guvernarea noastra, mai ales sub forma ei prezidentiala. Iar, din acest punct de vedere, as indrazni sa spun ca, in masura in care ar fi capabil sa perceapa statul de drept in fondul existentei sale - adica menit prin obligatiile fata de cetatean sa elimine luptele pentru putere si, prin atributiile sale publice, sa stopeze orice incercare netransparenta de manipulare -  Presedintele Basescu si-ar da seama ca nu este omul care are dreptul de a face caz de el.
Ar avea astfel o contributie la progresul democratiei aducand un castig real de mentalitate pentru populatia tarii sale la care spune ca tine. Pentru ca ar lasa-o pe calea afirmarii doritului stat de drept, bazat numai si numai pe un raport de drepturi si obligatii intre el si cetatean: Cetateanul are drepturile sale si indatoririle ce-i revin fata de drepturile celorlalti cetateni sau ale statului in care ei se organizeaza; Statul are atributiile sale conferite prin delegare si reprezentativitate, ca si obligatiile fata de cetatean, pe care acesta i le pretinde atunci cand ii confera delegarea.
Intelegand ca statul de drept are aceasta trasatura definitorie a drepturilor si obligatiilor reciproce in raporturile cu cetateanul, alegerile parlamentare care se apropie nu au menirea de a stabili o noua guvernare nici in scopul setei de putere a unora, nici in scopul asmutirii colectorilor de taxe si impozite intru venituri cat mai mari pe care sa le poata cheltui ea si, eventual, asa cum sunt convins ca vor demonstra unele procese aflate pe rol, sa poata alimenta fondurile partidelor de guvernamant. Aceste alegeri ar trebui sa fie urmate de o guvernare care sa recupereze hiatusul administrativ-public de mai bine de o jumatate de an; cu toata cearta politica, de inveninarea careia, bine inteles ca este vinovat prin relele sale naravuri Presedintele, dar in egala masura sunt si cei care l-au imitat in comportament alimentandu-i dorinta de scandal in defavoarea masurilor concrete de gestionare a tarii. Asa ca, in masura in care exista buna credinta, imperativul de recuperare a pierderilor politico-economice ale tarii este cel care va reabilita fie o parte, fie alta. Iar alegerile ar trebui sa fie urmate de o redefinire a statului de drept prin orientarea guvernarii spre achitarea de obligatiile pe care si le asuma, demonstrand ca se poate rupe de toate devierile care au caracterizat-o in acest an si reasezand la vedere aspectul principal al guvernarii: obligatiile fata de populatia al carei prezent si definire le gestioneaza.
Despre cum le gestioneaza, insa: Dumnezeu cu mila!... Iata ce scria ieri-alaltaieri ziarul „Magazin Salajean”, intr-un judet mic, despre niste colegii apropiate, deci in care oamenii se cunosc stiindu-si bine nevoile si aspiratiile; neimpiedicandu-i nimeni sa ajunga la ele si sa-si spuna macar gandul despre cum le vad rezolvate: „La ce sa ne asteptam in campania electorala? Evident, la nimic. La nimic serios. „Ofertele” prea multor candidati sunt penibile. Ale altora nu transmit nimic, in afara de ura. Multa ura. Si ulei. Si zahar. Si multi, multi bani. Din aceasta perspectiva, ne aflam in aceeasi „paradigma” simplista, a luptei dintre bine si rau. Ei sunt buni, ceilalti sun rai...” (Daniel Sauca – „Nimic. Nimic serios”).
Mentionam intr-un articol trecut, drept una dintre importantele functii ale statului de drept: „Participarea publica la functionarea institutiilor democratice”. Pai una dintre cele mai democratice institutii, cu cea mai mare participare publica, este tocmai cea reprezentata de campania electorala. Daca nici in cadrul ei, ofertele politice nu transmit nimic, ce se mai poate spune despre oranduirea respectiva si perspectivele de evolutie ale unui asemenea stat de drept, oricat de inteleapta Curte Constitutionala ar avea, si oricat de drepte ar fi acele minti selectionate de Presedinte pentru completarea ei?!

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page