Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

SENSUL VIETII ESTE ÎN TAINA SFINTEI CRUCI



Preot Aurel Sas, Las Vegas

„Si zicea (Iisus) catre toti: Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa-Mi urmeze Mie.” (Luca 9, 23)
„Caci cuvantul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu.” (1 Cor. 1, 18)
„M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine. Si viata de acum, in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine.” (Gal. 2, 20)


(Continuare din editia precedenta)

Totul a gravitat in focul iubirii arzatoare a lui Dumnezeu Tatal: „Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3, 16) si a iubirii Fiului Sau Iisus Hristos, Care a zis: „Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai” (Ioan 15, 13), toate in lucrarea Duhului Sfant (1 Cor. 2, 10), spre salvarea vietii. Deci, puterea ducerii Crucii mantuirii noastre, din partea Mantuitorului Hristos Iisus, a fost puterea iubirii, cu care ne-a iubit si S-a dat pe Sine pentru noi.
In concluzie, dupa ceea ce am vazut in viata Mantuitorului, putem spune cu adevarat ca viata lui Iisus a fost Crucea sau Crucea a fost viata lui Iisus. Se pune intrebarea: Care a fost rezultatul suferintei Crucii lui Iisus si al mortii Lui pe Cruce? Rezultatul suferintei Crucii lui Iisus a fost bucuria mantuirii omenirii prin Jertfa Crucii, iar moartea lui Iisus pe Cruce a fost bucuria Invierii, chezasia invierii neamului omenesc din moartea pacatelor. O alta concluzie, a Crucii, este ca fara Cruce nu exista bucurie si mantuire si fara a incorona moartea cu ducerea Crucii nu este Inviere si Viata Vesnica. Astfel, Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului – Iisus Hristos, prin ducerea Crucii Sale (Ioan 19, 17-18), a aratat, pentru toate generatiile lumii, sensul adevarat al vietii in Taina Sfintei Cruci, la care omenirea trebuie sa se ridice.

Din istoria prevestirii Sf. Cruci in Vechiul Testament
Patriarhul Iacov, in Vechiul Testament, a binecuvantat pe fiii lui Iosif in Egipt, Manase si Efraim, in semnul crucii, punandu-si mana stanga pe unul si mana dreapta pe celalalt (Facere 48, 13-19). Iata, o alta Scriptura ce vorbeste, de incrucisarea mainilor, prevestind semnul crucii: „Si pe cand graia inca Saul cu preotul, tulburarea din tabara Filistenilor se latea si crestea din ce in ce mai mult. Atunci Saul a zis catre preot: „Incruciseaza-ti mainile!” (1 Regi 14, 19).
Dumnezeu, auzind cartirea poporului, i-a trimis serpi ce muscau, iar cei muscati mureau. Moise s-a rugat lui Dumnezeu, Care i-a zis: Fa-le un sarpe din arama si pune-l pe un stalp inalt. Toti cei ce vor fi muscati de serpi sa priveasca la sarpele de arama si se vor vindeca (Numeri 21, 5-9). Acest sarpe a simbolizat pe Mantuitorul Hristos pe Cruce, la Care uitandu-se popoarele lumii, muscate de serpii pacatelor, se vor vindeca, cu atat mai mult cu cat israelitii s-au vindecat, uitandu-se la sarpele de arama. Aceasta a adeverit-o Mantuitorul, cand a zis lui Nicodim: „Si dupa cum Moise a inaltat sarpele in pustie, asa trebuie sa Se inalte Fiul Omului” (Ioan 3, 14-15).
Moise si poporul Israel s-au luptat cu multe popoare, in calatoria lor prin pustie spre tara Fagaduintei Canaan, dar amalecitii ii biruiau. Atunci Moise a ridicat ambele maini in sus, inchipuind prin aceasta semnul crucii si, rugandu-se lui Dumnezeu, israelitii au biruit, iar cand Moise nu mai putea tine mainile sus biruiau amalecitii. Atunci Aaron si Or i-au pus o lespede sub picioarele lui Moise si i-au tinut mainile ridicate in sus, in semnul crucii, pana cand Israel a biruit pe Amalec (Iesire 17, 8-13). Astfel, Moise, cu mainile ridicate la rugaciune, in semnul crucii, a simbolizat Crucea lui Hristos si pe El rastignit. Asa il vedem pe om zidit de Dumnezeu in semnul crucii, cand isi ridica mainile in sus.
La proorocul Iezechiel gasim cum Crucea este pecetea Dumnezeului Celui Viu. Iezechiel a spus ca a venit mania lui Dumnezeu peste Ierusalim pentru faradelegile poporului. Atunci, Iezechiel a zarit o mare vedenie cu un inger al Domnului, ce striga cu glas mare: Alergati pe ulitele Ierusalimului si insemnati pe frunte pe robii Dumnezeului Celui Viu cu litera „T” – care are forma crucii, iar cand va veni sabia Domnului, vor fi crutati toti cei insemnati pe fruntile lor. Iar cand a venit sabia Domnului, de la tanar pana la batran, au ramas cu viata numai cei insemnati pe fruntea lor de ingerul Domnului (Iezechiel 9, 4-6). Asa intelegem cum Crucea lui Hristos este pecetea Dumnezeului Celui Viu.
Vedenia lui Iezechiel o gasim aratata si in Noul Testament, astfel: „Am vazut, apoi, alt inger care se ridica de la Rasaritul Soarelui si avea pecetea Viului Dumnezeu. Ingerul a strigat cu glas puternic catre cei patru ingeri, carora li s-a dat sa vatame pamantul si marea, zicand: Nu vatamati pamantul, nici marea, nici copacii, pana ce nu vom pecetlui, pe frunte, pe robii Dumnezeului nostru” (Apocalipsa 7, 2-3).
Semnul Fiului Omului, adica al Fiului lui Dumnezeu, cand va veni pe norii cerului sa judece viii si mortii, se va recunoaste dupa semnul Sf. Cruci: „Si atunci se va arata pe cer semnul (Crucii) Fiului Omului si vor plange toate neamurile pamantului si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere si cu slava multa” (Matei 24, 30). Iar prin proorocul Isaia s-a vestit: „Inaltati un steag peste neamuri” (Isaia 62, 10). Asadar, acesta este steagul vestit de Domnul prin Isaia, pentru neamurile pamantului, ce Il vor vedea pe Domnul, cand va veni pe norii cerului si vor plange Sfanta Cruce pe care Hristos S-a adus pe Sine Jertfa de mantuire.
Semnul Sfintei Cruci, ca semn al biruintei si Steag al crestinatatii, i s-a aratat si Imparatului Constantin cel Mare pe cer, cand a vazut o cruce de stele, ce straluceau mai mult decat razele soarelui si imprejurul ei erau litere romane, tot cu stele, prin care se scria: „In hoc signo vinces”, adica „Intru acest semn vei invinge!” Astfel, Imparatul Constantin a biruit impotriva lui Maxentiu si a intrat invingator in Roma, in anul 312, iar in anul 313 a dat Edictul de la Milano, pentru libertatea Religiei Crestine in marele Imperiu Roman.
Daca am vazut pana aici cum Crucea a fost Altarul de Jertfa a Domnului, semn de binecuvantare si pecetea Dumnezeului Celui Viu, vom vedea in continuare despre Cruce ca este si preainaltarea Domnului Iisus Hristos, dupa Scriptura care zice: „S-a smerit pe Sine, ascultator facandu-Se pana la moarte, si inca moarte pe cruce. Pentru aceea, si Dumnezeu L-a preainaltat si I-a daruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; Ca intru numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti si al celor pamantesti si al celor de dedesubt” (Filip. 2, 8-10).
Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page