Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

FOCUL IUBIRII



"Doamne, vrei sa poruncim sa se pogoare foc din cer si sa-i mistuie?"  (Luca 9, 54)

NU. Raspunsul la aceasta intrebare a fost NU si va ramane NU.
Ca sa se pogoare foc din cer sa-i mistuie pe oameni nu este o lucrare a oamenilor.  
In drum spre Ierusalim ucenicii au incercat sa-I gaseasca gazduire Domnului Isus intr-un sat samaritean. Acei oameni au refuzat sa-L gazduiasca si ucenicii au venit la Domnul cu aceasta intrebare: "Doamne, vrei sa poruncim sa se pogoare foc din cer si sa-i mistuie, cum a facut Ilie?"  "Isus i-a certat si le-a zis: Nu stiti de ce duh sunteti insufletiti." Ucenicii greseau in intelegerea faptelor istorice in primul rand. Ilie n-a "poruncit" sa se pogoare foc din cer sa mistuie pe cineva. Ei greseau si in intelegerea ca pogorarea focului din cer nu se porunceste de pe pamant, ci este lucrarea lui Dumnezeu cand si peste cine hotaraste El, si poate greseala cea mai mare a fost ca datoria lor era sa se "roage pentru semenii lor sa fie mantuiti" si nu sa "porunceasca sa fie nimiciti". Domnul Isus nu se putea face partas unui asemenea gand si le-a spus: "Caci Fiul Omului a venit nu ca sa piarda sufletele oamenilor, ci ca sa le mantuiasca".
Iudei si samariteni atunci, o lectie pentru relatia dintre oricine si oricine astazi si maine si oricand. Cine si peste cine sa porunceasca sa se pogoare foc din cer sa-i nimiceasca? Crestinii peste atei? Evreii peste musulmani?  Musulmanii peste crestini? Crestini peste altfel de crestini? NIMENI peste NIMENI. De-ar fi sa studiem fie si numai fenomenul de relatie dintre diferitele feluri de crestini, situatia ne ingrijoreaza. Barierele sunt mult mai de netrecut decat cele dintre iudeii si samaritenii de altadata. Poate ne este frica sa ne incumetam a porunci sa se pogoare foc din cer peste "ceilalti", dar incercam sa-i mistuim noi cu foc de pe pamant. Nu sunt "ca noi", sunt "altfel", nu au acelasi crez, nu merg la acelasi fel de biserica, sunt samariteni, neamuri, noi suntem "poporul ales", "adevarata biserica", "iudei dupa spirit". Poate sa fie asa, dar in nici un caz aceasta nu este o motivatie sa "poruncim foc din cer peste ceilalti". Daca "noi"suntem cei "alesi", aceasta este prin mila lui Dumnezeu. Iar daca poruncim sa se pogoare foc din cer peste ei in nici un caz nu suntem alesii Domnului si s-ar putea ca focul sa ne mistuie pe noi nu pe ei. N-am auzit ca vreun martir ars pe rug pentru credinta sa ar fi poruncit din mijlocul flacarilor de pe pamant care-l mistuiau, sa se pogoare foc din cer peste cei care-l pusesera pe rug. Martirii se rugau pentru prigonitorii lor sa inteleaga greseala lor, sa fie si ei iertati si mantuiti.
Exemplul Domnului Isus in aceasta privinta ne este calauza sigura. Despre El se spune ca "In legaturile Lui cu oamenii, nu intreba: care este crezul tau? De care biserica apartii? In orice timp si in orice loc, El se interesa de oameni cu iubire si raspandea in jurul Sau lumina unei evlavii fericite".  A mancat la masa cu vamesul Matei nu pentru a sustine necinstea vamesilor, ci pentru a face din el un evanghelist, a primit darul de ungere cu mir de nard curat al Magdalenei nu pentru a aproba greselile ei, ci pentru a face din ea o martora a rastignirii si invierii Lui, a stat de vorba cu o samariteanca la fantana nu pentru ca era de acord cu inchinarea idolatra a samaritenilor pe muntele Tabor, ci pentru a face prin ea o mare redesteptare in Samaria, la adevarata inchinare in duh si adevar. Ne putem imagina ca la propunerea ucenicilor, Isus impreuna cu ei Si-ar fi ridicat mainile spre cer si ar fi poruncit sa se pogoare foc si satul acela samaritean ar fi fost mistuit de flacari? Cum ar sta aceasta intamplare intre celelalte de iubire, de vindecare, de inviere, ramase pentru noi pe paginile Evangheliilor?
Refuzul unui sat samaritean de a da gazduire lui Isus peste o noapte si refuzul Domnului de a porunci foc din cer peste el, era doar un amanunt intr-un context mult mai larg si mai dureros. Curand, Ierusalimul avea sa faca acelasi lucru, dandu-L afara din hotarele lui, pentru a fi rastignit. Plangand, El zicea:  "de cate ori am vrut sa strang pe copiii tai cum isi strange pasarea puii sub aripi si n-ati vrut. Iata ca vi se lasa casa pustie". El n-a poruncit distrugerea Ierusalimului, El a plans urmarile refuzului cetatii de a-L primi pe El ca Mantuitor.
Mare este babilonia religioasa a zilelor noastre si prin cele ce am spus noi nu o certificam.  Copiii lui Dumnezeu insa, nu se caracterizeaza prin a face ordine prin foc, ci prin chemarea oamenilor din nou si din nou la ordinea pe care El a pus-o in Sfintele Scripturi.
In cer exista un FOC AL DREPTATII si un FOC AL IUBIRII. Focul dreptatii, este controlat numai de Dumnezeu si va fi coborat pe pamant atunci cand razvratirea omului impotriva ordinei Lui va atinge apogeul. Din cand in cand o flacara a lui a mai atins pamantul, dupa planul Sau, iar in curand il va mistui de tot. Pana atunci insa, FOCUL IUBIRII din cer a fost coborat printre oameni in Domnul Isus care ne-a incredintat si noua cate o faclie din el cu care sa-i incalzim pe semeni, fie ei chiar si samariteni. Acest foc il putem raspandi pe intreg pamantul.
"Doamne, vrei sa poruncim sa se pogoare foc din cer si sa-i mistuie, cum a facut Ilie?" NU! Doamne, vrei sa-i incalzim pe infriguratii lumii la focul iubirii Tale, coborat de pe cruce, cum ai facut Tu, pentru a-i scapa de focul de pe urma?  DA.

Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page