Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

„Din Boian la Vatra Dornii/ Au umplut omida cornii..."



„De ce nu scrieti si despre Tinutul Hertei? Va este teama?"- m-a intrebat, mustrator parca, un cititor. – „Eu stiu de la bunicul meu, care a reusit sa scape de acolo pe cand era copil, dar copiii mei si ai altora de unde sa afle despre grozaviile care s-au petrecut neamului nostru, ca nici macar eu nu am gasit in vreun manual de istorie!?!" Are dreptate. Nici in manualele scolare din vremea copilariei mele nu era macar mentionat numele Hertei. Mai tarziu, nici atat. Nu l-am intrebat ce varsta are, dar precis copiii cititorului nostru – bucovinean, fie si doar partial – „beneficiaza" de manuale alternative! Daca mi-e teama? Nu. Ma tem doar de Dumnezeu. As fi scris, oricum, pe rand, despre toate pamanturile romanesti furate, mai ales ca ceea ce s-a intamplat cu Herta depaseste orice imaginatie. Desi nu era prevazuta nici in Pactul Ribbentrop – Molotov, si nici in Notele ultimative sovietice din 26 iunie 1940, decat cedarea acelor parti ale Basarabiei si a Bucovinei care nu facusera parte din Vechiul Regat, trupele sovietice au savarsit un abuz, prin incalcarea termenilor ultimatumului, si au ocupat si un teritoriu cu o suprafata de 400 km patrati si o populatie de aproximativ 50.000 de locuitori din Vechiul Regat, teritoriu cunoscut astazi sub denumirea de Tinutul Herta. Sovieticii au afirmat ulterior ca au ocupat acest teritoriu din cauza unei erori cartografice, deoarece fusese trasata pe harta o linie de demarcatie cu un creion gros de tamplarie.
Adevarul pare a fi, insa, altul. Din cartea istoricului rus Mihail Meltiuhov, „Osvoboditeln/i pohod Stalina („Campania eliberatoare a lui Stalin"), aflam ca o evaluare a teritoriului, solicitata de catre Molotov sefului de Stat Major al Frontului de Sud, N.F. Vatutin, ulterior unei negocieri cu ministrul roman de la Moscova, Davidescu, suna astfel: „Herta nu are o insemnatate deosebita din punct de vedere economic. Din punct de vedere militar, raionul Herta, prin dispunerea sa pe malul de sud al raului Prut, ocupa o pozitie de comanda asupra raionului Novoselita (statie de cale ferata), constituie un nod de drumuri si un punct /ntarit. De aceea, este necesar ca raionul Herta sa se afle in mainile noastre".
La 4 noiembrie 1940, printr-un decret al Sovietului Suprem al U.R.S.S., Bucovina de Nord, Tinutul Herta, orasul Hotin si tinutul omonim, impreuna cu partea de sud a Basarabiei (Bugeacul, cu plasele Reni, Bolgrad si Ismail), au fost trecute sub jurisdictia R.S.S.Ucrainene.
„Din Boian la Vatra Dornii/ Au umplut omida cornii..." Cu siguranta, ati recunoscut versurile din „Doina" eminesciana. Stiti unde se afla localitatea Boian? In Ucraina, la 28 km sud-est de Cernauti, si la doar 21 km nord fata de orasul Dorohoi din Moldova noastra. Boianul sta pe malul Raului  Herta – un afluent al Prutului -, in partea de est a raionului Herta, in apropiere de granita cu Romania. Are 2.101 locuitori, preponderent romani.
Localitatea Herta a facut parte inca de la infiintare din Principatul Moldovei si este atestata documentar din 20 decembrie 1437. Intre anii 1775-1777, orasul a fost ocupat de armatele austriece, dar targul, impreuna cu circa 30 de sate, a revenit Moldovei, in cadrul nou-infiintatului Tinut Herta, inglobat ulterior Tinutului Dorohoi. Dupa Unirea Principatelor Romane, la 24 ianuarie 1859, Herta a intrat in componenta statului roman. La recensamantul din 1860, era, oficial, a 25-a localitate urbana a Moldovei, dupa numarul populatiei (2.754 de locuitori). In anul 1864 i s-a recunoscut statutul de oras. In perioada interbelica, orasul Herta a facut parte din componenta Romaniei, in Plasa Herta, a judetului Dorohoi. Conform recensamantului din anul 1930, locuiau 8.368 de persoane, aproape in totalitate romani. Prin oras trecea drumul national Cernauti – Herta – Noua Sulita – Lipcani. Acest teritoriu nu a facut parte niciodata din regiunea Basarabia sau din regiunea Bucovina, ci din regiunea cunoscuta astazi sub denumirea de Tinutul Herta,  care a apartinut Moldovei si apoi Romaniei, pana la cel de-Al Doilea Razboi Mondial.
Cartea de autor „Amintirile lui Molotov. In interiorul politicilor Kremlinului" relateaza circumstantele in care Romania a pierdut fraudulos nordul Bucovinei si Tinutul Herta, in anul 1940, odata cu Basarabia, prin viclenia lui Molotov si dezinteresul nemtilor. Viaceslav Mihailovici Molotov (9 martie-25 februarie 1890 – 8 noiembrie 1986) - nomina odiosa! - scrie: „Nu cunosteam bine geografia la data vizitei lui Ribbentrop. Nu stiam geografia granitelor dintre Rusia, Germania si Austro-Ungaria. Am cerut sa trasam granitele in asa fel incat orasul Cernauti sa ne apartina noua. Germanii mi-au spus: «Dar voi n-ati avut niciodata Cernautiul, el a apartinut intotdeauna Austriei. Cum puteti sa-l cereti?», «Ucrainienii il cer! Sunt ucrainieni care traiesc acolo, ei ne-au ordonat sa facem asta!», «Dar Cernauti n-a fost niciodata oras rusesc, a fost intotdeauna parte a Austriei si apoi a Romaniei!», a raspuns Friederich von der Schulenburg, ambasadorul german la Moscova. «Da, dar ucrainienii trebuie sa se uneasca!», «Nu sunt multi ucrainieni acolo... Hai sa nu discutam chestiunea asta!», «Trebuie sa luam o decizie. Ucrainienii sunt acum in ambele parti, in Ucraina Trans-Carpatica si in partea de est; toata asta apartine Ucrainei si dumneavoastra vreti sa pastrati o bucata in afara ei? Imposibil. Cum se poate asta?», «Cum se cheama asta... Bukovina». Schulenburg s-a foit in fotoliu, a oftat si apoi a zis: «Voi raporta guvernului meu». A raportat si Hitler a acceptat" (pag. 11). „Aceste dezvaluiri ale lui Molotov confirma justetea pozitiei lui Nicolae Iorga, care s-a opus la Consiliul de Coroana ca aceste teritorii sa fie cedate Rusiei fara vreo rezistenta din partea Romaniei. Carol al II-lea si clasa politica romaneasca de atunci au admis pierderea provinciilor fara sa traga un singur foc de arma! Ultima speranta a milioanelor de romani din Bucovina si Tinutul Hertei de a se uni cu Romania a fost pierduta definitiv atunci cand Emil Constantinescu si Adrian Severin si-au pus semnatura pe documentele de renuntare in favoarea Ucrainei a acelor teritorii".
Pe data de 7 august 1940, Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. imparte teritoriul R.S.S. Ucrainiene in 23 de regiuni, formandu-se si regiunea Cernauti, incluzand marea majoritate a asezarilor din plasa Herta, a fostului judet Dorohoi. Incepand din vara anului 1944, dupa cea de-a doua „eliberare" sovietica, romanii din Tinutul Herta sunt la abandonati terorii rosii, martirizati prin intemnitare, tortura, gulaguri, „deschiaburiri", infometare dirijata, deportari. Pe data de 7 septembrie 1946, Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S. Ucrainiene adopta „Decretul cu privire la pastrarea (sic!) denumirilor istorice". Denumirile asezarilor, nume pastrate vreme de veacuri, sunt schimbate. Pe data de 1 decembrie 1946, in conformitate cu impartirea teritorial-administrativa a R.S.S. Ucrainiene, Tinutul Herta devine raionul Herta, cu 24 de soviete satesti.
In Herta traiesc acum circa 32.000 de romani, in sate compacte (exista un singur sat ucrainean). Ziarul „Gazeta de Herta" se tipareste in limba romana. „Golgota lor ni-i rana si blazon" sta scris pe marmora neagra a nemuririi Monumentul Victimelor din satul - martir Boian, satul cronicarului Ion Neculce, dar si al celor, fara de numar, ucisi de rusi si ingropati in pamantul natal, dupa Pactul mizerabil din 1940 – Ribbentrop-Molotov, precum si intre anii 1944-1953, de catre ciuma bolsevica. „Numai in noaptea de 6 spre 7 februarie a indepartatului an 1941, in localitatea Lunca din Tinutul Herta, au fost secerati de gloantele granicerilor sovietici peste 300 de romani din satele Boian, Ostrita Hertei, Horecea Manastirii, Horecea Urbana, Plaiul Cosminului, Ceahor, Corovia, Mahala, care se indreptau spre Romania. Trupurile neinsufletite ale romanilor au fost aruncate in trei gropi mari, acolo, in luncile Prutului, insa, din pacate, doar o singura groapa a fost descoperita. Acolo erau ingropati majoritatea martirilor din comuna Mahala, raionul Noua-Sulita. Acestia au fost adusi acasa de catre rude si ingropati in cimitirul din sat. De atunci, in fiecare an, in aceste zile de primavara, se aduna rudele, prietenii si intelectualitatea bucovineana, pentru a-i pomeni pe cei omorati fara vina..." (Vitalie Zagrea, Cernauti, martie 2012).  
In ultima zi de februarie (29) a acestui 2012 bisect, romanialibera.ro posta o scrisoare deschisa adresata opiniei publice si mass-media din Romania, prin care romanii din Tinutul Herta isi cereau drepturile calcate in picioare din prima secunda in care acest teritoriu romanesc a fost smuls cu salbaticie de rusi, in afara oricaror conventii diplomatice ori politice. Adica, pur si simplu, furat, luat „la pachet", impreuna cu Basarabia si Bucovina, de sinistrul Molotov, si bagat la teschereaua bolsevica, profitandu-se de balbaiala romaneasca si indiferenta germana. Scrisoarea - semnata de Presedintele si vicepresedintele Societatii Culturale „Tinutul Herta", Asimionesei Petru si respectiv Mircea Budacu, a trecut aproape neobservata, atentia societatii romanesti fiind, si in anul de gratie 2012 al mileniului trei, focusata pe criza contemporana si ciolaniada politica autohtona. Iata fragmente din aceasta scrisoare:
„Romanii hertieni de pretutindeni, atat din spatiul actual al acestui teritoriu, apartinand vechii Moldove, cat si toti cei care au fost nevoiti sa-si paraseasca locurile natale, din motive etnice (refugiu), deportari si domicilii fortate, ca urmare a cotropirii staliniste, isi pun intrebarea absolut legitima: Pana cand vor fi romanii herteni-ucrainieni? De ce suporta hertienii ocupatia straina, incepand din 29.06.1940 si pana in prezent, cu exceptia perioadei 07.1941-03.1944, o administratie straina (sovieto-ucraineana), stiut fiind ca teritoriul Hertei a fost trup si suflet al statului feudal moldovean, de cand a luat fiinta si pana la ocuparea acestuia prin forta (rapt), fara nici un drept sau motive de orice natura? (...) In virtutea dreptului la restabilirea adevarului istoric, noi, hertienii de pretutindeni, apelam la opinia publica, la societatea civila si mass-media, la toti cei care au sentimente patriotice, cu dragoste pentru toti romanii, si din afara granitei, inclusiv si din Tinutul Herta - care atatea secole au vorbit numai graiul romanesc, sa-si spuna parerea privind dreptul reintregirii (rectificare de granita), al Tinutului Herta, la trupul Romaniei.  (...) Este necesar sa declaram ca, in privinta oricarei trimiteri a problemei Tinutului Herta la unele hotarari ale unor foruri internationale (Paris, Helsinki), de nemodificare a granitelor, noi hertienii, nu vom fi de acord, atata timp cat pe teritoriul Europei s-au facut multe modificari de granite, posterior acelor hotarari, ca de exemplu: eliberarea Tarilor Baltice si a altor state din Imperiul Sovietic (Ucraina, Moldova, Georgia, Kazahstan etc.), destramarea Iugoslaviei, Cehoslovaciei, unirea celor doua state germane etc., numai Romania nu se poate incadra in spatiul istoric de 2.000 de ani. Ca urmare, noi, hertienii, consideram ca este necesar sa se organizeze, sub auspiciile Academiei Romane, o dezbatere istorica si juridica, cu participare internationala (Italia, Egipt, Franta, Spania, Grecia, Rusia, Ucraina), sub patronajul Senatului si al Presedintiei, prin care sa se arate inca o data - prin documente drepturile istorice si etnice ale romanilor in spatiul carpato-ponto-danubian. De asemeni, sa se cunoasca si mai mult cum a fost parjolit acest spatiu de popoare si etnii venetice si asupritoare. Referitor la organele statale ale Romaniei, noi hertienii, ne-am adresat prin memorii, in repetate randuri, si am primit raspunsuri ambigui sau de neputinta. Speram, macar acum, cand nu mai este mult timp pana la incheierea unui Tratat cu Ucraina, ca populatia Tinutului Herta sa revina si sa convietuiasca alaturi de toti romanii tarii noastre. Mama Tinutului Herta este numai Romania".
„...Stefane, Maria Ta,/ Tu la Putna nu mai sta,/.../ Tu te ’nalta din mormant/ Sa te-aud din corn sunand/ si Moldova adunand..."

MARIANA CRISTESCU

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page