Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

ZIUA ZILELOR NOASTRE!


Nu sunt sigur, poate fi doar o simpla impresie, gratie unei stari emotionale de moment, mi se pare ca acest 1 Decembrie 2012 a fost altceva, insotit de o alta traire patriotica decat in cei 22 de ani trecuti in uitare. Romanii prezenti la Alba Iulia, cei care au inconjurat Arcul de Triumf al Bucurestiului, acolo de unde rasare soarele tuturor traitorilor pe glia asta stramoseasca, marea de steaguri fluturand, dovada ca "Pe-al nostru steag e scris unire,/ Unire-n cuget si-n simtiri”, copiii (niciodata n-au fost atatia!), entuziasmul general au creat acea sincera, unica senzatie, ca 1 Decembrie 1918, Unirea cea Mare, de la Alba Iulia, este, intr-adevar, sarbatoarea tuturor romanilor, zi de aducere aminte, de intoarcere a filelor istoriei, spre a nu se uita trecutul si inaintemergatorii luptatori pentru dainuire si demnitate romaneasca. Ca in fiecare an, la 1 Decembrie, toate drumurile noastre, ale romanilor, au dus la Alba Iulia. Acolo, unde, dinspre Apusenii de cremene, care au sangerat de atatea ori prin istorie, de fiecare data, nevazute buciume cheama spre Cetatea Viteazului Mihai, faptuitorul, la 1600, al primei Uniri, impunandu-si "pohta ce-a pohtit!”.
Acolo, in Cetatea Albei, unde au trosnit oasele trupurilor, "trase pe roata", ale martirilor Horea - "Rex Daciae” - si Closca. Acolo, unde, prin munti, mai rasuna, doinit, fluierul Iancului, chemandu-i pe toti cei de un neam sub acel ideal national. Gandul, intr-o astfel de zi, se intoarce spre glia unde-si duc somnul de veci stramosii, mosii, parintii si fratii nostri, care, sub aceasta "Marseilleza” a romanilor - "Desteapta-te, romane!” -, s-au ridicat sa mantuie si sa vesniceasca neamul.
Romania intreaga, fara Transilvania, era imposibil de conceput. Ruperea de marele trup, sfasierea pamanturilor romanesti ale lui Gelu, Glad, Menumorut, prin istoria potrivnica, asteptau marele act de dreptate – UNIREA CEA MARE! Ruga a fost atunci adresata spre inalturi, dupa ce au vorbit armele Primului Razboi Mondial, dupa care, incetul cu incetul, s-au intors in vechile hotare, si Basarabia, si Bucovina, si Transilvania. Acolo, la Alba Iulia, si in acest 1 Decembrie 2012, bataile inimilor au fost la unison, urmasii faptuitorilor Unirii auzind, venind din departarile trecutului, cuvintele de atunci ale lui Vasile Goldis,: "Vom fi si noi ai Tarii!”. Si suntem ai Tarii, ai Romaniei, pe care o dorim iar MARE, ca in 1918, convinsi ca vor bate, din nou, clopotele "invierii unui neam". Romanii, ca de fiecare data, la 1 Decembrie, s-au indreptat spre "Mecca romanismului”. Loiali tarii, chemati de o istorie traita a neamului, au intrat pe poarta Cetatii Alba Iuliei cu gandul si la acel prim martir al UNIRII, sergentul Ioan Arion, din Agris, impuscat, in noaptea premergatoare Zilei de 1 Decembrie 1918, in gara din Teius, de dusmanii neamului romanesc.
La Alba Iulia, ca in fiecare an, in Catedrala Reintregirii (Unirii), si de data aceasta au fost "preoti cu crucea-n frunte", ai versului din Imnul de Stat, in fata unor romani ortodocsi si greco-catolici, uniti in acel Te-Deum de Mitropolitul Ardealului, IPS Laurentiu Streza, de IPS Andrei –Mitropolitul Clujului, Crisanei si Maramuresului – si de IPS Irineu – Arhiepiscopul Alba Iuliei, inalti ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane. S-au intalnit acolo, in Catedrala Reintregirii, la Alba Iulia, unde-i "jumatate din istoria Romaniei”, in care, la 1 Decembrie 1918, a tinut acea extraordinara, emotionanta predica, episcopul de Caransebes - pe atunci, viitorul Patriarh al Romaniei, Elie Miron Cristea.
Faclie luminatoare a timpului, stralucita personalitate a neamului romanesc, cu radacinile obarsiei in Potoc (Deleni), iubitor al locului si al obiceiurilor stramosesti, la 1 Deecembrie 1918 isi incepea predica din Catedrala Reintregirii Neamului, de dupa slujba religioasa, cu versurile: "Doamne, i Tu ai vazut stramtorarea parintilor nostri/Si ai auzit strigarea lor, /Caci se facusera ei ca floarea de bruma,/Si plecat spre pulbere era sufletul lor,/Si trupul lor lipit de pamant.” Cel care spunea: "Patria este casa noastra parinteasca si vatra ei, cu intreaga lume si amintiri care ne leaga de ea. Iubirea Patriei este iubirea gradinii si a locurilor din satul natal…”, cel care lasa si neuitatele cuvinte scrise pe Monumentul Eroilor de la Gura Secului (Toplita), cazuti in Primul Razboi Mondial, adresandu-se eroilor din Vechiul Regat: "Ardealul vi se inchina!”, facea parte, ca episcop de Caransebes, alaturi de Vasile Goldis, Iuliu Hossu, Alexandru Vaida – Voievod si Caius Brediceanu, din Delegatia Consiliului Dirigent al Transilvaniei, plecata la Bucuresti pentru a inmana Regelui Ferdinand I Actul Unirii. Cei care au trecut Carpatii, ducand la Bucuresti Declaratia Adunarii de la Alba Iulia au fost intampinati de primul ministru al Romaniei, Ionel Bratianu, care, imbratisandu-l pe vladica Miron Cristea, episcop de Caransebes, exclama adresandu-se fratilor ardeleni: "Va asteptam de o mie de ani si ati venit ca sa nu ne despartim niciodata!”.
A fost, si in acest an, acolo, la Alba Iulia, inca o dovada a exprimarii firii noastre romanesti, in evlavie si emotie. Acolo, la "Mecca noastra, la Alba Iulia, in Ardeal”, a batut, din nou, inima romanilor. Laolalta au fost, deopotriva, ortodocsi, greco-catolici, romanocatolici, de alte confesiuni, toti cei care, pe "Calea Adevarului”, avem un singur Dumnezeu deasupra! Si o singura tara romaneasca, eterna si nedespartita! Ar fi pacat sa uitam, sa trecem cu vederea cuvintele, din acea zi, de 1 Decembrie 2012, ale unui renumit medic, fauritorul SMURD-ului in Romania, dr. Raed Arafat, apartinand altei credinte, altei religii: "Sa avem incredere in noi! Sa fim mandri ca suntem romani!”.
Imnul de Stat "Desteapta-te, romane!”, parada impresionanta de la Bucuresti, a trecerii pe sub Arcul de Triumf al unei natiuni, drapelul acela enorm de pe Palatul Guvernului din Piata Victoriei, steagurile acelea daruite de Antena-3, amintind de un trecut glorios al neamului romanesc, fratii nostri veniti la sarbatoarea nationala din Basarabia, din nordul Bucovinei, din Timoc, romanii din Micherechi (Ungaria), sositi la Alba Iulia, care, precum si ceilalti confrati raspanditi, de potrivnicele vremi duse, pe alte meleaguri, care nu si-au uitat istoria si neamul, in pofida tuturor oprelistilor si apasarilor, adeverindu-se cuvintele cronicarului moldav ca "nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub ele”, romanii cu cocarde tricolore in piept, numerosii copii fluturand steagurile in culorile rosu, galben si albastru, urarea "La multi ani, Romania!”, pe care si-o adresau, intalnindu-se, participantii, toate sunt semne, indubitabile, ca exista dorinta comuna si premisele intoarcerii, din nou, la acea "Romanie dodoloata”, cum se exprima candva poetul si filosoful Lucian Blaga, cu sentimentul acela care "potoleste furtuna” si "stinge focul intre frati”. Nu cred sa fie doar o impresie ca 1 Decembrie 2012, Ziua Nationala a Romaniei, parca a fost o zi cu un altfel de traire decat cea din anii anteriori, mai optimista, mai cu sperante pentru viitorul nostru romanesc. Ar fi un semn de normalitate. Cum un semn de normalitate, intro tara normala, este acel gest, poate pentru unii nesemnificativ, al presedintelui actual, Traian Basescu, intinzand mana, in aceasta zi, care de fiecare data ar trebui sa fie si un moment al tolerantei, fostilor sefi de stat Ion Iliescu si Emil Constantinescu. (Putea, ce-i drept, sa-i salute, si pe primul ministru Victor Ponta, si pe presedintele Senatului, Crin Antonescu, aflati doar la un pas de el!). Cum tot un semn de normalitate este acea parada militara cum nu s-a mai vazut de 22 de ani incoace - dovada ca acel brat inarmat, romanesc, vegheaza pentru orice eventualitate! -, cu participarea Batalionului de Infanterie "Dacia”, a Batalionului "Calugareni”, a Vanatorilor de Munte, a militarilor, din teatrele de operatiuni din Angola, Afganistan, Kosovo, Irak, a Fortelor Aeriene si ale Brigazii de Rachete solaer, a Fregatei "Regina Maria”, a Batalionului 307 – Infanterie Marina, a Academiei Tehnice Militare, a Flotei Aeriene "Henri Coanda”, a studentilor Academiei Navale "Mircea cel Batran”, a Ministerului Administratiei si Internelor, a Regimentului 30 - Garda, a Brigazii Luptatorilor de Elita din Jandarmerie, a Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta, a Academiei de Politie, a Brigazii Antiteroriste, a Politiei Locale, a Formatiei de elicoptere, a avioanelor de transport "Hercules” si C-27 "Spartan”, a Transportoarelor blindate "Piranha”, a Sistemelor antiaeriene, a Politiei Rutiere, a Jandarmeriei, a Politiei de Frontiera, a Pompierilor, a SRI, a SMURD, a Detasamentului Calare al Politiei Locale. N-au scapat atentiei si ochilor nici drapelele de epoca, purtate de Detasamentul de Garda "Mihai Viteazul”, echipamentele si uniformele din timpuri vechi, dovezi ale unei traditii militare, Fanfara Reprezentativa a Armatei, cu rol esential in reusita unui splendid spectacol public. Am insirat toata aceasta mareata derulare intr-o parada, mai ales a tehnicii militare, tocmai pentru ca, spre deosebire de alte dati, secretomania aceea inutila a fost lasata deoparte, tocmai pentru a dovedi ca Romania are un brat inarmat, gata oricand sa intervina la nevoie. Pentru ca tot ce-i romanesc nu piere!
Sa nu mai vorbim de Max, veteranul cu tricolor, cainele dresat, atat de util si in misiuni din teatrele de operatii ale lumii la care participa militarii romani, tronand mandru, pe turela unui transportor blindat, insotit de stapanul lui, despre superbele exemplare ale cailor de rasa ai Detasamentului de Cavalerie, chiar si de ambitia acelui simpatic maidanez de a defila, spre deliciul privitorilor, alaturi de ostasii batand pas de front la parada.
Incepe, oare, sa se vada, incetul cu incetul, asteptata lumina de la capatul tunelului?! Se poate. Ce bine ar fi! Sa nu uitam ca avem o singura Patrie – Romania! O singura tara, un singur imn, o singura limba, un singur drapel!
Suntem un singur popor. "Suntem romani, si punctum!” – cum exclama Domnul Eminescu. Demnitatii sa-i insotim, mereu, mandria noastra de a fi buni romani!

P.S. 1. Aparitia presedintelui Traian Basescu a fost intampinata, dintr-o anumita parte a celor prezenti la Arcul de Triumf, cu huiduieli si fluieraturi. Pacat! N-am fost, nu sunt, stiti bine, si nu voi fi vreodata avocatul presedintelui gafeur. Dar macar la 1 Decembrie, Ziua Nationala, sa fim mai toleranti, sa uitam dezbinarea, dezunirea si dihonia care ne macina si ne aduc atata rau noua, romanilor. In toata lumea, Ziua Nationala este si un bun prilej de toleranta si reconciliere. 2. Observam, cu regret, ca apaticii oameni politici nu s-au obisnuit inca sa cante Imnul de Stat al Romaniei. Ca demnitari ai statului roman ar trebui sa-l stie si sa-l cante. Daca nu-l stiu sa-l invete! Macar pentru cat sunt platiti din bugetul Romaniei!

LAZAR LADARIU


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page