Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

CARUL CALATORIEI



  "A poruncit sa stea carul" (Faptele Apostolilor 8, 38)

Carul este facut sa mearga si odata pornit, merge. Merge pe drumul pe care este pornit si mergerea are un scop.
Drumul pe care era carul despre care Biblia ne vorbeste in textul sacru pe care il studiem azi, era de la Ierusalim la Gaza. Stapanul carului era un mai mare al Etiopiei care fusese la Ierusalim sa se inchine si se intorcea acasa. Frumos lucru ca vistiernicul Etiopiei sa se inchine la Ierusalim, lipsit de ceea ce am putea numi "patriotism religios", ceea ce inseamna ca adevarata inchinare nu are de-a face cu nationalitatea, rasa, rangul, politica sau altceva de acest fel, ci este o problema intre om si Dumnezeu. In Etiopia nu erau locuri de inchinare? Drumul era lung, prin pustiu, vistiernicul si impacat in inima lui dupa inchinare si obosit de calatorie, dormea linistit in carul sau. Adevarat? Biblia nu zice ca "dormea", zice ca "citea" din proorocul Isaia. Nu mai avea si el altceva de citit, mai de calatorie, ceva din legendele, fictiunile orientale foarte la moda, citit de vacanta, de relaxare? Biblia zice iarasi ca El citea din profetii Scripturilor. Si citea tocmai ce era mai important. Despre Isus si suferintele Sale pentru mantuirea neamului omenesc. Isaia 53. Frumoasa istoria etiopianului, si mantuitoare.  Filip, ucenicul Domnului, i-a propovaduit pe Isus cel din profeti, in timp ce carul mergea. Ajunsi la o apa, etiopianul "a poruncit sa stea carul" si a fost botezat la credinta in Isus. Asa se face ca Etiopia este cea mai crestina tara din zona.
Dragi cititori, viata fiecaruia dintre noi este o calatorie. Fiecare suntem in carul nostru dintr-un loc in altul, pentru un scop sau altul. Venim de undeva, ne ducem undeva, carul merge iar noi intre timp citim cate ceva, adica ne ocupam de ceva, ne preocupa ceva. Nu ne gandim sa oprim carul, ci sa ne duca mai repede la destinatie. Avem un plan, un scop, o motivatie. Si odata pornit, carul calatoriei noastre huruie prin gropi sau mai la zi pe asfalt, coboara, urca, merge intins, preocuparile sunt multe, treburile si mai multe, competitia vietii aglomerata. Cum sa mai oprim carul? Si asa ni se pare ca suntem in urma altora, ca suntem intarziati, mai scoatem capul de sub coviltir din mers din cand in cand doar ca sa mai dam bice cailor, benzina motoarelor si continuam mai indarjiti calatoria.
Si Filip nu vine in carul nostru. De ce sa vina? El vine daca citim din profeti si nu intelegem, vine ca sa ne explice. In schimb, in raport de ceea ce facem noi in car, ni se alatura fel de fel de experti. In vandut si cumparat, in castigat mai mult, agenti de asigurare pamanteasca, avocati ca sa castigam procesele, politicieni ca sa ne inscrie pe lista de votare, reclame de toate felurile, invitatii la intalniri, ca uneori scartaitul rotilor abia mai duce povara, iar bietii nostri cai, sau cai putere, respira din greu. Si chiar daca citim, in nici un caz Biblia. Poate e si ea in carul calatoriei noastre, dar pe undeva mai pe dedesubtul vrafului de alte carti, mai pe sub bagaje si cine mai are vreme sa o caute?
Ici colo insa, in marea de care alergand pe drumurile lumii, cate cineva ca etiopianul, porunceste sa stea carul. O nebunie. Care e nebunia, alergarea disperata sau oprirea carului? Aparent, oprirea carului e nebunia, gestul in dezacord cu majoritatea.
Biblia spune ca era prin pustiu drumul de la Ierusalim la Gaza, dar sa ni-l inchipuim noi ca drumurile de azi, aglomerate, trafic imbacsit.  Toata lumea priveste. A oprit un car, cine o fi? E vistiernicul imparatesei, coboara din car langa raul acesta, probabil vrea sa se mai odihneasca putin, isi permite, e de rang mare, se va racori in apa de arsita calatoriei. Nici vorba. A poruncit sa stea carul, a coborat la apa ca sa se boteze si iata-l suie in car din nou. Ce sa fie aceasta? Uite ca a pornit carul si e plin de bucurie. Ciudat! Ciudat?
Daca e vreun lucru pentru care sa poruncim sa stea carul in calatoria vietii noastre, este in primul rand pentru a fi botezati in credinta in Isus Hristos despre care au vorbit si pe care L-au vestit si in care s-au increzut toti profetii buni vestitori de mantuire. Iesi aparent din competitie, poruncesti sa stea carul. Ce e de pierdut? Nu trece peste raul la care ai ajuns. Coboara si fii botezat.
Unii nu se opun sa fie botezati, dar asa mai din mers, fara sa mai porunceasca sa stea carul, din fuga, sa nu ramana in urma sau sa nu le-o ia altii inainte in competitia de calatorie de viata. Eu sunt botezat.  Cand? Cum? Citeam despre Isus in profeti? Am inteles? Mi-a trimis Dumnezeu un sol al Sau sa-mi talmaceasca? Am poruncit sa stea carul preocuparilor mele? Am coborat la apa? In apa? Sau cum s-a petrecut altcumva? Mai marele Etiopiei asa a facut si nu s-a rusinat sa spuna ca nu intelege profetii daca nu-i spune cineva, nu s-a temut nici ca intarzie de la palat, nici ca imparateasa il va schimba din slujba ca s-a crestinat.
Unul dintre lucrurile cele mai grele de facut este sa oprim carul. Daca nu pierdem nici timp, nici bani, nici prestigiu, nimic, atunci suntem de acord cu crestinarea. Oprirea carului implica insa o sumedenie de alte lucruri si atunci mergem inainte, cu toate, gandind poate ca mantuirea noastra se rezolva in timp ce carul merge, in car. Nu se va intampla acest lucru.
Porunceste carului sa stea! Da, dar de-abia l-am pornit, ar fi nefiresc sa-l opresc deja. Porunceste carului sa stea! Nu pot, sunt in plin mers, in plina viteza, ar fi o nechibzuinta. Porunceste carului sa stea! Chiar acum? Mai am putin si ispravesc calatoria, e cel mai nepotrivit moment.
Porunceste carului sa stea, uite apa ocaziei de a face un legamant vesnic cu Isus, coboara din car cateva clipe, mori in Isus, inviaza in El si apoi poti trece raul linistit si plin de bucurie.
Candva, Isus mergea in carul calatoriei Sale pe pamant, din Nazaretul Galileii spre Ierusalim unde avea sa fie rastignit, si ajuns la raul Iordan, desi era grabit in marea calatorie ce o avea de facut pentru mantuirea noastra, "s-a oprit" si a fost botezat de Ioan, pentru noi a fost botezat si nu pentru El si ne-a lasat o pilda sa facem la fel.
Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page