Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

SENSUL VIETII ESTE ÎN TAINA SFINTEI CRUCI



Preot Aurel Sas, Las Vegas

„Si zicea (Iisus) catre toti: Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa-Mi urmeze Mie.” (Luca 9, 23)
„Caci cuvantul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu.” (1 Cor. 1, 18)
„M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine. Si viata de acum, in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine.” (Gal. 2, 20)


Asa se adresa, Domnul Iisus Hristos, multimilor de oameni din vremea aceea, zicand: „Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa-Mi urmeze Mie” (Luca 9, 23) si tot asa se adreseaza si azi, „Marele Dumnezeu si Mantuitor al nostru Hristos Iisus, Care S-a dat pe Sine pentru noi…” (Tit 2, 13-14), catre toate popoarele lumii si catre fiecare suflet in parte, "sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa-Mi urmeze Mie” (Luca 9, 23), pentru a avea viata. Astfel, se va putea intelege sensul adevaratei vieti prin Taina Sfintei Cruci.
Intr-adevar, El este singurul, Care a putut adresa o asemenea chemare omenirii, pentru ca numai Iisus Hristos, in calitate de Fiu al lui Dumnezeu si de Fiu al Omului, prin intrupare (Ioan 1, 14) in umanitate, a putut sa zica neamului omenesc: „… Eu (Iisus) sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine” (Ioan 14, 6). Da, nu este o alta cale de a merge si o alta usa de a intra la Dumnezeu Tatal decat prin Iisus Hristos, Care a zis: „Eu sunt usa: de va intra cineva prin Mine, se va mantui; si va intra si va iesi si pasune va afla” (Ioan 10, 9).
O alta revelatie necesara, de care are nevoie omul si toate popoarele lumii, ca sa urmeze pe cineva in viata este lumina, despre care Iisus zice: „… Eu sunt Lumina lumii; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii” (Ioan 8, 12). Ce deplina si fericita descoperire in aceasta Scriptura, pentru ca zicand Domnul: „… cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii”, nimic nu este mai bun in viata omului decat sa stie ca Acela pe care-L urmeaza nu il va duce in intuneric, ci in „lumina vietii”. Iar Iisus Hristos nu este orice fel de lumina, El este Lumina divina. El este Logosul, Cuvantul lui Dumnezeu „… Care lumineaza pe tot omul, ce vine in lume” (Ioan 1, 9).
Domnul Iisus este si Singurul nume dat de Dumnezeu sub cer, in Care este mantuire, dupa Scriptura ce descopera, zicand: „Si intru nimeni altul nu este mantuirea, caci nu este sub cer nici un alt nume, dat intre oameni, in care trebuie sa ne mantuim noi” (Fapte 4, 12), ci „…in numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi L-ati rastignit, dar pe Care Dumnezeu L-a inviat din morti…” (Fapte 4, 10).
Hristos Domnul, in urma intruparii Sale in umanitate, ne-a incorporat sau ne-a imbracat pe toti in Sine, in Taina Sf. Botez, dupa descoperirea Scripturii ce zice: „Caci, cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat” (Gal. 3, 27)  nascandu-ne spiritual, a doua oara, „… de Sus…”, „… din apa si din Duh…” (Ioan 3, 3-5), ajungand astfel imediat sa traim in revelatia urmatoarei Scripturi: „In El (Hristos) traim si ne miscam si  suntem…, caci ai Lui neam si suntem” (Fapte 17, 28).
In harul primit de fiecare in Taina Sf. Botez am dobandit implinirea altei Scripturi ce descopera, zicand: „Au nu stiti ca trupurile voastre sunt madularele lui Hristos?” (1 Cor. 6, 15). „Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu pret! Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dummezeu” (1 Cor. 6, 19-20).
Afland, prin aceste cateva Scripturi revelatoare, cine este Domnul Iisus Hristos si ca in El traim, in El ne miscam si in El suntem (Fapte 17, 28), fiecare dintre noi trebuie „sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi” pentru a ne salva viata si sa-I urmeze indemnul: „Intrati prin poarta cea stramta, ca larga este poarta si lata este calea care duce la pieire si multi sunt cei care o afla. Si stramta este poarta si ingusta este calea care duce la viata si putini sunt care o afla” (Matei 7, 13-14). Poarta ingusta si „calea care duce la viata si putini sunt care o afla” este Insusi Mantuitorul Hristos, Care a luat Cel dintai crucea, pe care a dus-o, ea fiind Crucea mantuirii neamului omenesc.

Crucea lui Hristos
In Crucea lui Iisus eram eu, stimate cititorule, si tu, el, ea, ei, ele din toate generatiile omenirii pana azi si pana la A Doua Lui Venire pe norii cerului (Matei 24, 30-31), cu semnul Crucii, ca sa „judece viii si mortii” (2 Tim. 4, 1).
Crucea luata de Domnul nostru Iisus Hristos a fost crucea suferintei in care cazuse neamul omenesc, in urma neascultarii de Dumnezeu a parintilor Adam si Eva. Domnul Dumnezeu, Care L-a facut pe om, dupa chipul si asemanarea Lui, pentru o viata fericita in comuniune cu El, asezandu-l in gradina Edenului, i-a spus sa nu manance din pomul oprit, caci in ziua in care va manca va muri. Dar Eva si Adam au ascultat de ispita diavolului, cand acesta le-a zis ca pot manca si nu vor muri, dar ca o sa li se deschida ochii si vor fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul (Facere 3, 1-7). Odata cu incalcarea poruncii au cazut si au murit spiritual (Facere 2, 16-17), indepartandu-se de Dumnezeu, iar moartea spirituala s-a transmis la toti oamenii, prin aceea ca toti au pacatuit (Rom. 5, 12). Astfel, departarea omului de Dumnezeu a adus Potopul, in vremea lui Noe (Facere, Cap. 6 si 7). Aceasta transmitere a mortii sufletesti a fost insotita de suferinta omului, din generatie in generatie.
Pentru salvarea omenirii din suferinta mortii in pacat trebuia un Izbavitor, Care sa vina si sa ia crucea suferintei si a mantuirii neamului omenesc, din robia pacatului, sub stapanirea diavolului. Acest Izbavitor sau Mantuitor era Acela pe Care Dumnezeu L-a vestit Evei si lui Adam (Facere 3, 15) cand au cazut. Dumnezeu a tinut treaza fagaduinta Unui Mantuitor in toate generatiile, prin proorocii Vechiului Testament, precum ca Acesta va veni la „plinirea vremii” (Gal. 4, 4). Rabdarea asteptarii Izbavitorului fagaduit a fost de secole, pentru ca „plinirea vremii” a constat in a vedea omul ca nu se poate mantui singur prin puterile sale si ca are nevoie de Mantuitorul fagaduit de Dumnezeu la caderea lui Adam si Eva, parintii neamului omenesc.
Mesia, Cel Fagaduit, ca Unicul Mantuitor, S-a anuntat odata cu vestea data de Dumnezeu Fecioarei Maria, prin ingerul Gavriil, ca va avea in „pantece de la Duhul Sfant” (Matei 1, 18) si „… vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema…” (Luca 1, 31-32).
Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page