Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

PIATA ÎN FALIMENT



"Nimeni nu le mai cumpara marfa"    (Apocalipsa 18, 11)

Pamantul, o piata unde nu se mai vinde si nu se mai cumpara nimic. Un imens nimic. Nu tarabele fac piata, ci tranzactia, schimbul. Cand schimbul inceteaza, totul inceteaza. Si rostul inceteaza. O lume numai din cumparatori sau numai din vanzatori este o absurditate.
De necrezut? O pictura de Van Gogh pe 2 dolari, tot Ermitajul pe 100 de ruble, Windsor-ul intreg pentru 1000 de lire, nimeni nu cumpara.  Autografele celebritatilor le amesteca vantul cu resturi de ambalaje pe strazi, lumea sfarsitului calca peste ele cu nepasare, diamantele printeselor sunt date cu piciorul ca tinichelele, nimeni nu mai alege nimic. "Aurul la lilieci", zice Biblia. Nu mai sunt bani? Sunt destui. Nu mai este "cumparare".  Bancile sunt deschise pentru oricine sa intre sa ia cat vrea, nimeni nu intra.  Hotii n-au de ce sa mai fure. Ar trebui doar sa se plece sa ia de jos ce vor, dar nu se pleaca. Nu-i mai intereseaza. Da ei, pe degeaba. Isi intorc buzunarele pe dos cu tot ce-au furat o viata, le scutura sa nu mai ramana nimic in ele. Strigatul negustorilor pamantului laudandu-si marfa e ca un bocet imens. Nimeni nu-si mai intoarce capul. Marile universitati isi invita studentii, fara taxe, pe degeaba orice fel de cultura, filozofiile maestrilor sunt bolboroseli la care lumea isi astupa urechile, cardinalii in catedrale sunt paiate intr-un joc de circ ce nu mai amuza pe nimeni.
Am mai invatat din cand in cand acest lucru din catastrofele pietii lumii de-alungul istoriei. Cumparatorii n-au ce cumpara. Dispar. Vanzatorilor nu le cumpara nimeni marfa. Dispar si ei. Acestea au fost insa doar lectii pentru a intelege momentul profetic din Apocalipsa 18, 11 care se profileaza la orizontul omenirii. "Nimeni nu le mai cumpara marfa".
Ultima imagine a pietei lumii, dezinteresul total fata de marfa acestui pamant are un inteles neasteptat. Marfa cata vrei, de care vrei, dar care nu mai intereseaza pe nimeni. Va fi momentul intelegerii valorilor. Momentul gustarii desertaciunii, vraja dupa care omul a alergat sase mii de ani prefacuta in nimic. Cand competitia producerii de marfuri va pune pe piata lumii toata varietatea spre satisfacerea gusturilor oricui si toata calitatea care sa ispiteasca si pe cel mai exigent, cand negustorii vor fi siguri ca nimic nu mai poate ramane necumparat de atata atractie a ceea ce ofera, atunci cumparatorii isi vor da seama de nebunia acestei alergari fara rost si vor trece nepasatori. Va fi intelegerea ca istoria a ajuns la capatul ei si ca nimic pamantesc nu mai inseamna nimic, marfa omului nu se mai cumpara, nici un fel de marfa nu se mai cumpara. Afacerea este inghetata. Intelegerea ca planul lui Dumnezeu cu omul s-a incheiat si anticiparea valorilor vesnice care bat la usa prin revenirea Domnului Isus, vor face fara sens spectacolul activitatilor pamantesti. Nimeni nu mai cumpara nimic, nici "marfa de aur..." incepe Apocalipsa enumerarea trecand prin cateva lucruri dupa care omul de obicei alearga si ispravind cu "... nici sufletele oamenilor" pentru ca sufletele oamenilor deja sunt cumparate toate in acel moment, fie pentru viata vesnica, fie pentru moarte vesnica.
Si acum, dupa ce am simtit o picatura din momentul apocaliptic al desertaciunii totale care e pe drum spre noi, sa inchidem ziarul si sa iesim sa ne facem cumparaturile obisnuite pentru maine, de mancat, de imbracat, de deplasat, de odihnit, dupa cum avem nevoie fiecare si deocamdata mai avem nevoie, sa cumparam atat cat avem nevoie si nu mai mult.
Si mai ales sa iesim sa cumparam ceea ce se vinde numai azi -MANTUIREA. Este ultima zi in care negustorii ceresti se mai plimba printre oameni cu marfa lor - Viata vesnica. Ce tot spun eu?  Mantuirea nu este un dar? Viata vesnica e ceva ce se cumpara si vinde? Nu se ofera? N-a zis apostolul "banii tai sa piara impreuna cu tine"?  Ba da!  Mantuirea este absolut un dar.  Chiar daca negustorul biblic a vandut tot ce a avut ca sa cumpere "margaritarul de mare pret", chiar daca Domnul i-a spus tanarului bogat "du-te de vinde tot ce ai, da la saraci si apoi urmeaza-Ma", mantuirea este un dar. Nu este vorba de un schimb de daruri, Isus ne-a dat ceva, noi Ii dam ceva, ceea ce ar semana cu negustoria de pe pamant, ci mantuirea este un SCHIMB DE FIINTE. El ni S-a dat noua, noi ne dam Lui. Si El deja ni S-a dat, ieri pe cruce. Astazi ne dam noi Lui. Nu maine.

 Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page