Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Centenar EUGEN IONESCO SI, "ca o tinichea, originea romana"!

VACANTA!

Urmatoarea editie a revistei "Clipa", editia nr. 902, va aparea pe data de

11 august, 2009.

 

Centenar EUGEN IONESCO SI, "ca o tinichea, originea romana"!

Centenar sub semnul absurdului, si la propriu, si la figurat! Dramaturgul Eugen Ionescu s-a nascut in 1909, la Slatina. Desi anul acesta se implinesc 100 de ani de la nasterea sa si, in Romania, au fost organizate mai multe actiuni cu referire la centenarul artistului, in contractele de drepturi de autor pe care le semneaza fiica sa, Marie-France Ionesco, aceasta interzice categoric ca tatal sau sa fie recunoscut ca dramaturg de origine romana. Motivul, arata colegii de la "Evenimentul Zilei”, ar fi ca fiica lui Eugen Ionescu nu il considera pe tatal ei un autor roman, "din moment ce piesele sale sunt scrise in franceza si traduse in romana”. Mai mult, potrivit directorului de la teatrul Odeon - minunata actrita Dorina Lazar - Marie-France Ionesco a declarat ca "s-a saturat ca tatalui sau sa-i fie atarnata, «ca o tinichea, originea romana»”. Conflictul pare sa aiba radacini mai vechi, dupa ce, in 2007, fiica scriitorului s-a simtit jignita cand regizorul Alexandru Dabija a scris, intr-un caiet de festival, ca in tinerete nu l-a inteles pe Eugen Ionescu, dar s-a maturizat. Piesa montata de Dabija a avut, de atunci, interdictie la toate festivalurile internationale de teatru. Ranchiuna de doi bani a fiicei ascunde, probabil, alte rationamente, mai putin... culturale. Marie-France cere, in mod expres, in contractele de drepturi de autor, ca numele tatalui ei sa fie scris in franceza, Eugéne Ionesco, si nu in romaneste. De asemenea, mai exista cateva conditii stricte: "Spectacolul nu trebuie sa fie, nici mai mult, nici mai putin, sponsorizat sau plasat sub egida unei organizatii romanesti sau internationale (U.N.E.S.C.O sau alta), care face referire la centenarul Eugéne Ionesco ca autor roman”. Piesele lui Ionesco continua insa sa fie montate in Romania. De curand, Teatrul “Fani Tardini”, din Galati, a pus in scena “Lectia”, in regia lui Tino Geirun. Spectacolul a fost montat in aceasta stagiune si de Horatiu Malaele, la Nationalul bucurestean, cu regizorul-actor in rol principal. "Eu nu ma opun ca piesele sale sa fie jucate, ci ma opun ca el sa fie recuperat ca scriitor roman, ceea ce centenarul si festivitatile din Romania incearca sa faca. Tatal meu s-a nascut in Romania, dar a vrut sa fie, si a fost, un scriitor francez, chiar daca nu si-a schimbat numele.” - a declarat Marie-France Ionesco pentru "Evenimentul Zilei”. Constantin Chiriac, directorul teatrului “Radu Stanca”, organizatorul de la Sibiu al celui mai mare festival de teatru din Romania, spune ca nu a putut face nimic, in cadrul ultimei editii, desfasurate, in perioada 29 mai - 7 iunie, sub semnul centenarului lui Ionesco. "Stiam ca voi fi refuzat de Marie-France, dar este mare pacat ca suntem blocati. Ionescu s-a format in Romania, el se revendica din teatrul lui Caragiale si din avangarda romaneasca, este total absurd ca Marie-France sa pretinda ca tatal ei este doar francez si sa ne pedepseasca pe toti cei care il iubim pe Ionesco in Romania”. La conferinta finala din cadrul Festivalului International de Teatru de la Sibiu, teatrologul George Banu, profesor la Sorbona si presedinte de onoare al Asociatiei Internationale a Criticilor de Teatru, a atacat public problema jucarii operelor lui Eugen Ionescu pe scenele din Romania: "Ionescu apartine in mod egal si Frantei, si Romaniei. Romania este acum penalizata. Mi se pare foarte injust si lipsit de curaj omul de teatru roman, care nu reuseste sa se alieze, sa-i scrie o scrisoare oficiala lui Marie-France Ionesco. O pozitie unica, oficiala, a lumii teatrale.” La Sibiu, la o conferinta din cadrul Festivalului, la care au participat Theodor Paleologu si Horia Roman Patapievici, teatrologii si-au exprimat nemultumirea fata de atitudinea lui Marie-France si au lansat ideea ca, in semn de protest, sa nu joace Ionesco, in anul Ionesco, dandu-i-se astfel o lectie fiicei celui care a scris "Lectia”. "Teatrului romanesc i se interzice accesul la opera lui Ionescu - ia atitudine teatrologul George Banu. Sub Ceausescu, situatia fu similara si cand, pentru prima oara, in anii ’60, «Rinocerii» au fost jucati la teatrul de Comedie, si prima cronica, a lui Andrei Strihan, a aparut in «Contemporanul», atunci aceasta a capatat sensul unei victorii simbolice, obtinuta gratie lui Radu Beligan. Acum, interdictia e personala si inexplicabila. Ea intervine pe plan local, ca si internattional. De ce nu li s-a permis «Scaunelor» in regia lui Felix Alexa sa fie jucate la Dublin, in cadrul saptamanii francofoniei, de ce spectacolul lui Alexandru Dabija de la Odeon n-a putut fi prezentat in Spania, de ce mi s-a interzis sa particip, in ciuda invitatiei oficiale, la catalogul marii expozitii Ionesco ce se pregateste in Franta? De ce romanii sunt constant sanctionati de catre detinatoarea drepturilor? De ce absurdul unei dictaturi politice a fost inlocuit de absurdul unei dictaturi personale, la fel de arbitrare si implacabile? De ce descendenta biologica a autorului se poate converti in cenzura artistica? De ce persoana menita sa apere teatrul lui Ionesco isi exercita dreptul de veto asupra unei tari si a unei miscari teatrale? De ce liberul arbitru al deciziilor se constituie in privilegiu «mostenit»? De ce Ionesco poate fi celebrat pentru centenarul nasterii in Franta, si nu in Romania? Absurdul nu furnizeaza explicatii, si de aceea e absurd… Nu un artist sau o persoana, ci teatrul roman in totalitate e azi lezat. Fara a folosi cuvinte mari, nu e eronat sa identificam in acest refuz obstinat un comportament «rasist». Cineva a decis sa puna pe coltul camasii oricarui om de teatru roman «steaua» oprobiului, comportament jignitor si insuportabil. In numele carei morale sau ratiuni un asemenea gest poate fi efectuat? Atunci cand mainii intinse, cand dorintei de a onora si experimenta o opera capitala a literaturii moderne, cand vointei de a o face prezenta in contextul unei culturi care ii e apropiata i se intoarce constant spatele, un efort de solidaritate se impune. Sa renuntam la cautarea unor solutii individuale; sa refuzam refuzul. Sa nu ne oferim obrazul, ca un Christ nobil, pentru a primi o alta palma, ci, impreuna, in numele unei iubiri deliberat contrazise, sa ne revoltam. Mai bine ruptura, decat «dragoste cu sila…» - ea se termina intotdeauna prost. Cate regrete, cata tristete, dar si cata demnitate implica o astfel de atitudine! De ce urmasii prefera sa creada ca «interdictia» e expresia cea mai adecvata a misiunii de care sunt investiti? De ce cenzureaza si nu suscita vocatii, de ce zic - pentru a-l parafraza pe Ionescu - mereu «Nu»? Azi, a nu acorda acces la teatrul lui Ionesco e un gest contrar drepturilor omului. Un expert imi indica solutia Tribunalului International de la Haga!”

Realitatea ne-a demonstrat, nu o data, ca nu e necesar neaparat sa fii roman pentru a fi bun roman. Si invers. Doamna - fiica are tot dreptul la frustrari personale si filiale, dar uita ca ilustrul sau tata, desi apartine deja umanitatii, s-a nascut in Romania, aici ii sunt radacinile, apartine poporului roman, oricat ar incerca unii sa mascheze adevarul. Discutia este la fel de inutila, ca si pozitia doamnei respective. Chiar daca ea se leapada de poporul roman, adevaratii romani nu s-au lepadat niciodata de Eugen Ionescu, sau Eugéne Ionesco - indiferent cum si-a semnat capodoperele. Si asta, cu siguranta, nu pentru avantaje materiale! Pacat ca, la implinirea unui veac de la nasterea sa numele marelui dramaturg este tarat in acest scandal! Aparent paradoxal, inclusiv prin acest gest, doamna Marie-France Ionesco demonstreaza ca este, la randu-i - desi nedemna de... "tinichea" -, fie si doar pe jumatate, romanca! Caci se pare ca, in ceea ce priveste ura de sine, noi, romanii, am trecut in fruntea clasamentului pe natiuni!

MARIANA CRISTESCU

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page