Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

MOSCOVA AMENINTA ROMÂNIA CU SECESIUNEA TRANSILVANIEI


Dupa ce, zilele trecute, atat in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, cat si ministrul roman de Externe, intr-o declaratie de presa, ca si in unele publicatii bucurestene s-a evocat problema Tezaurului Romaniei, s-a consemnat o luare de pozitie si pe site-ul „Vocea Rusiei”, care, dat fiind statutul acestuia, definit exact de titlul sau ca exprimand opinia Kremlinului, este foarte importanta si trebuie cunoscuta de cititorii nostri, ca si de politicieni. Faptul devine aproape obligatoriu intrucat este o interventie ce socheaza inca din primele randuri, ea depasind atributele unui punct de vedere si devenind, pe masura ce se parcurge textul, un avertisment dintre cele specifice Kremlinului bolsevic de la inceputul anilor ’50. Adica din perioada in care se trecea usor de la critici vehemente la amenintari violente, cand arsenalul comentatorilor moscoviti era impregnat de climatul Razboiului Rece din momentele sale de varf, cand locul argumentelor era luat de lovitul cu pumnul in masa, cand fortei cuvantului i se opunea direct forta militara, cand unitatea unui stat, chiar „fratesc”, era pusa in pericol de o simpla mahmureala a lui Stalin, cand, inainte de toate si de orice, contau hegemonia sovietica si sfera sa de influenta, transate la Yalta de acelasi lider bolsevic, acompaniat cu brio de premierul britanic Winston Churchill si presedintele american Franklin D. Roosevelt.
Semnat de Valentin Mandrasescu, un nume ce apare frecvent in „Vocea Rusiei” cand este vorba de probleme romanesti, articolul a fost publicat la 12 octombrie, ora 9.53 (ora Moscovei), cu titlul „Despre Tezaur, revizionism si programul PPE”, el socand prin faptul ca, intre altele, leaga Tezaurul romanesc de… Kosovo, Osetia de Sud si chiar de Siria, pentru ca, mai tarziu, sa fie evocate si miscarile secesioniste din… Scotia, Catalonia si Venetia.
Inca de la inceput, ca sa nu fie niciun dubiu asupra pozitiei exprimate de „Vocea Rusiei”, se precizeaza: „Utilizarea problemei Tezaurului in cadrul disputelor politice interne din Romania este o traditie interesanta si destul de veche. Diverse forte politice participa la un joc in care castiga cel care reuseste sa «demonstreze» ca oponentul a cedat in fata Moscovei. Traian Basescu il acuza pe Adrian Nastase de «renuntare la tezaur», iar Antena 3 lanseaza acuzatii identice la adresa lui Mihai Razvan Ungureanu. Ironic, nu-i asa? Asa cum se intampla de cele mai deseori, realitatea politica este mult mai pragmatica in comparatie cu cea prezentata in discursurile publice ale politicienilor. Exista anumite restrictii in privinta lucrurilor pe care politicienii le pot spune sau face la nivel international, aceste limitari de natura obiectiva sunt aplicabile atat marilor puteri, cat si altor tari. Ceea ce au facut sau nu au facut Adrian Nastase, MRU sau Traian Basescu a fost deseori dictat de circumstante care tin de realitatea implacabila a relatiilor internationale, ACEASTA REALITATE FIIND DESEORI INVIZIBILA PENTRU OCHIUL LIBER” (subl.ns.).
Cum se poate constata, fiecare paragraf si chiar fiecare fraza se preteaza la comentarii, ele continand afirmatii dintre cele mai dure sau chiar neobisnuite Europei acestui timp. Dar sa exemplificam mai departe: „Problema Tezaurului nu este una economica sau istorica, ci una politica. Comentatorii entuziasmati excesiv de rezolutia Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, prin care Rusia este chemata sa negocieze cu «toate statele» in vederea restituirii unor «bunuri culturale», ar face bine sa-si concentreze atentia asupra urmatorului detaliu: APCE a refuzat sa includa in textul rezolutiei o referire concreta la problema Tezaurului, asa cum au cerut reprezentantii Romaniei. Motivatia «oficiala» pe care delegatia romana a prezentat-o presei este penibila. Se spune ca mentiunea (mentionarea - n.n.). Tezaurului a fost refuzata din cauza faptului ca este «prea specifica». Rezolutia adoptata de APCE a fost foarte critica la adresa Rusiei si extrem de specifica, particularizand o serie intreaga de acuzatii, incepand cu presupusele «derapaje» de la principiile democratice si terminand cu cazul Pussy Riot. In mod normal, APCE ar fi inclus in rezolutie pretentiile tuturor tarilor care au probleme asemanatoare cu cea a Tezaurului, macar pentru a irita Moscova. Motivul pentru care aceasta institutie europeana s-a limitat la o recomandare generica tine de o realitate geopolitica implacabila. Din perspectiva internationala, Tezaurul face parte dintr-un imens ghem de probleme care au fost transate definitiv si irevocabil in cadrul tratativelor de pace dupa incheierea celui de - Al Doilea Razboi Mondial. Revizuirea oricarui element, oricand (sau oricat? - n.n.) de mic sau insignifiant, are potentialul sa deschida o veritabila cutie a Pandorei in privinta revizuirii la scara larga a rezultatelor razboiului, iar deputatii europeni, oricat de rusofobi ar fi unii dintre ei, momentan prefera sa nu se joace cu focul”.
Asadar, autorul invoca REZULTATELE CELUI DE AL DOILEA RAZBOI MONDIAL SI TRATATELE CE AU CONSFINTIT INCHEIEREA LUI. Sa retinem acest lucru, intrucat, in final, aceleasi fapte sunt abandonate sau ignorate! Pe urma, el asociaza parlamentarii europeni la ideea moscovita privind rezolvarea problemei Tratatului, ceea ce este fals si contrazis chiar de reuniunea respectiva a APCE.
„Vocea Rusiei” continua astfel: „In ultimii ani, varii actori internationali au incalcat cu buna stiinta cateva principii care au fost considerate inviolabile. De fiecare data, mai devreme sau mai tarziu, violarea acestor principii a dus la o «reproducere in oglinda» a actiunilor unor forte din Occident. De exemplu, se poate spune ca precedentul creat in Kosovo a deschis calea catre independenta Osetiei de Sud. Probabil, unul dintre motivele pentru care o interventie militara in Siria inca nu a avut loc este legat de faptul ca multi factori de decizie constientizeaza tipul de precedent care ar fi fost creat in aceasta situatie si modul in care acesta ar putea fi folosit de alte Mari Puteri. Se pare ca s-a ajuns intr-o situatie in care exista un consens tacit in privinta necesitatii de a evita crearea unor precedente care ulterior pot provoca consecinte imprevizibile”.
Mergand pe linia amintita a legaturilor aberante, fortate si distorsionate, articolul ajunge la ceea ce el numeste „Tendintele revizioniste pe care le manifesta unele forte politice de la Bucuresti”, afirmand transant ca acestea „sunt periculoase in primul rand pentru Romania. Statele din UE deja incep sa «scartaie» sub presiunea crescanda a miscarilor secesioniste (Scotia, Catalonia, Venetia etc.) a caror forta devine mai mare pe masura adancirii crizei economice globale”. Ca sa vezi cat de periculos este sa se evoce problema Tezaurului si unde se poate ajunge din acest motiv!
Respectand faimosul adagiu, potrivit caruia sfarsitul incoroneaza opera, „Vocea Rusiei” preia locul liderilor bolsevici de la Kremlin, care, pana mai ieri, nu se dadeau in laturi de la nimic cand voiau sa-si impuna punctul de vedere. Cum se va vedea, Romania este amenintata fara nicio retinere cu „secesiunea Transilvaniei”, precedata de o „autonomie” a aceluiasi teritoriu, asa cum le-ar fi promis liderilor UDMR unii lideri ai PPE. Totodata, ca avertismentul sa fie luat in seama si de Bruxelles, pe plan general i se flutura Europei spectrul unui nou razboi mondial: „Revizuirea ansamblului de probleme care au fost inchise dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial ar putea avea consecinte nefaste pentru revizuitori, mai ales in contextul in care multi politicieni romani isi doresc din tot sufletul crearea unei Europe federalizate in care suveranitatea sa fie concentrata la Bruxelles. Daca birocratia bruxelleza poate impune un presedinte sau anula rezultatul unui vot popular, atunci ce o va impiedica sa redeseneze harta impartirii teritoriale a unei federatii europene? Aceasta intrebare este cu atat mai valabila in contextul declaratiei lui Kelemen Hunor, care sustine ca a obtinut o «promisiune ferma» din partea presedintelui PPE, Wilfried Martins, care s-a angajat sa sprijine includerea in programul PPE a «chestiunii autonomiei». Dorinta de a implica Europa in calitate de arbitru autoritar in disputele internationale pe care le are Romania, ar putea avea «efecte secundare» foarte costisitoare”.
Textul „Vocii Rusiei” nu se opreste aici, dupa aceasta amenintare publica fara precedent la adresa Romaniei, daca luam in seama multe decenii trecute. El are si un post scriptum, in care este invocat numele lui Stalin si se afirma ca EL ESTE CEL CARE NE-A DAT TRANSILVANIA CADOU LA SFARSITUL RAZBOIULUI, SI NU AM RECAPATAT-O DATORITA JERTFELOR SI SANGELUI SUTELOR DE MII DE ROMANI DE PE FRONTUL DE VEST.
Cum spuneam, finalul „Vocii Rusiei” este halucinant: „PS: Efectele Dictatului de la Viena au fost anulate prin vointa lui Iosif Stalin, care le-a restituit romanilor Transilvania de Nord. Cine va anula un eventual «Dictat de la Bruxelles»?”.
Asa cum se constata, „Vocea Rusiei” face la sfarsit si bine plasat una dintre cele mai dure afirmatii, ea sustinand mai mult decat deschis ca UE va hotari soarta Transilvaniei in detrimentul „tarii mama”, dar, spre deosebire de trecut, cand destinul teritoriului a fost schimbat de „Parintele popoarelor”, de data aceasta nu va mai avea cine sa faca acelasi lucru! Culmea ironiei, mai inainte se invocau rezultatele si tratatele ce au pus capat razboiului - ele decizand inclusiv soarta Tezaurului! - si au consfintit noua ordine, chiar si cazul Transilvaniei, acum, aceleasi documente sunt respinse ori ignorate, in functie de interesele unei mari puteri precum Rusia.
In peste 40 de ani de activitate jurnalistica pe probleme internationale, am avut extrem, extrem de rar ocazia sa citesc si sa comentez texte precum cel de mai sus. Atat eu, cat si alti confrati am avut aceeasi impresie: este vorba, in fond, de un ordin fatis si arogant de a lua pozitia de drepti si a tine gura inchisa in fata puterii de la Rasarit!
Petre Nicolae-16 octombrie 2012

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page