Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

MARIANA CRISTESCU: „AMOR PROHIBIT” („Die verbotene Liebe”)




„- Ce surpriza, domnule Joyce! Dumneata, aici,/ intre portocale!/ Ma asteptam sa te intalnesc/ mai degraba in Montmartre,/ langa sevaletul japonezului aceluia pletos/ cu degete subtiri si nervoase.../ De fapt, nu in statia aceasta doream sa cobor./ Am zarit, insa, in curtea Muzeului,/ un cais cam posomorat/ si m-am gandit sa-i spun «Buna seara!»”.

Am considerat, deloc intamplator, sa ma opresc, pentru inceput, tocmai la aceste versuri din „Conversatie de seara”, reluate pe pagina a patra, si, in postura caisului „cam posomorat”, sa-i spunem, si noi, autoarei, „Buna seara!”, insotiti de o viziune integratoare a poeziilor domniei sale din cartea „Amor prohibit” („Die verbotene Liebe”) si de acea stare poetica dominanta, insotita de acea seductie a preaplinului convingator. Dovada? Poemul „Blasfemie”: „Mucius Scaevola n-a fost fratele meu./ El nu si-a jertfit decat dreptul sau brat./ Eu, neavand mai de pret/ decat inima,/ pe ea am sortit-o flacarii,/ dar n-a ars de tot:/ un ciob mai palpaie/ in casa inghetata a trupului/ coborator/ din ’naltul fumegand/ al Crucii”. Sentimentul navalitor invers al intamplarii devine poezie seducatoare si, in acelasi timp, crez  poetic in angajarea imaginatiei si inspiratiei. Deprinderea intelesului frumusetii si tainei versului devine stare emotionala care da omogenitate poemului, acolo unde tacerea se opreste admirativ: „Cine a starnit vijelia aceea/ nimeni nu stie./ Batranii caisi si-au clatinat/ cu-nfricosare/ pletele albe,/ si-au sfasiat pleoapele melcii/ de peretii fantanii./ Argintul din lacrima lor/ a sporit curcubeul/ pe care, orbi/ si bezmetici,/ nu apucasera macar sa-l zareasca./ Pentru ca erau muti/  si nauciti/ de dangatul stelelor,/ cineva,/ poate chiar Dumnezeu/ i-a transformat in lebede.// Astfel s-a intrupat/ Cantaretul.” („si a fost ziua a saptea”) Sub „dangatul stelelor”, succesiunea imaginilor incantatoare, pe alocuri de-a dreptul surprinzatoare, conduce la materializarea poetica a revelatiei, a enigmei.

    O stare afectiva dominanta da si acea „originalitate in coloratura parodica”, ce situeaza liricul doamnei Cristescu in contrastul sugubat si ironic, cu o dispozitie aparte: „Batrana capra/ Amaltheea/ sopteste multumita:/ «Din lapte s-a-ntrupat Lumina!»” („Lamai inflorit”); „Ce te tot miri? Doar stii,/ Garcia Lorca sta,/ de-asemeni,/ in supermarketul lui Whitman./ Ei, si?”(„Conversatie de seara”); „Marginalizat,/ cainele meu/ maidanez/ si-a luat campii/ si-a sters-o pe usa,/ adulmecand prin vecini/
invariabila tocana/ interetnica.//...// Prin hubloul vasului-fantoma,/ Cinghiz Aitmatov imi striga:/ „La treaba!”./ Ii arat/ absolut prieteneste,/ limba/ (materna)/ si ma intorc:/ ma asteapta caii/ despre care se spune ca/ nu mor/ cand vor cainii.” („Racul, cainele si caii”); „Paiata imperiala imparte arginti/ si se stramba la lume:/ - Ave Caesar!” („Travaliu nocturn”); „De-atata ambrozie si nectar,/ o sa faci diabet -/ sasai sarpele/ la urechea barbatului dintai./ si-apoi, ce-ti veni sa-ti dai coasta?/ O sa te doara reumele/ la Potop” („Eden”).

Poezie a viziunii, dominata pregnant de sentimentul sensibilitatii poetice la nivelul imaginarului. Autoarea gaseste, de fiecare data, cuvantul care „arde” in dualitatea fiintei, acordand un loc important metaforei in formula poetica adoptata, cu acea dispozitie lingvistica aparte: „Ninge cu sori peste sufletul meu./ O fi departe, aproape, acel Dumnezeu?//...// Aud lebada/ in rosul amurg -/ cantecul trecerii/ de pe urma./ Cocorii strapung vazduhul de nea,/ fiarele urla si scurma./ Nu deslusesc fereastra,/ e troienita de vis,/ Veni-va curand si-naltarea -/ori,/ poate, caderea-n abis?/ Aproape,/ departe,/ aproape,/ lebada canta mereu./ Sfasie norii cei negri/ un obosit,/ prea batran,/ curcubeu.// si totusi nige,/ ninge cu sori/ peste sufletul meu.” Pasarea Phoenix este „verticala naluca/ spre nemarginire”, in glasul cerbului se ascunde un „violoncel/ cu corzi din argintul izvorului” („Credeam”); „Mainile tale -/ stele de mare -,/ fildes solar/ frematand cu mirare” („Obsesie”); „Inima -/ amfora plesnita/ in cenusa diminetii” („Relicva”); „Maci sangerii sfasie albul zapezii” („Intre oglinzi”); „Lacrima de argint/ despica linistea oglinzii,/ sarand ochiul intors al luntrasului.” („20 iulie”); „Decat crinul imperial/ nu-i mai prejos floarea scaiului,/ nici firul ierbii decat sabia de Damasc” („Visand Altamira”).

Sobrietatea gandirii, vulcanica si captivanta, insotita, asa cum mai spuneam, de o dispozitie lingvistica aparte, dovedeste acea „perseverenta in evolutia poetica, dublata de efortul concentrarii semantice, totul exprimat prin acea viziune insolita a potentarii metaforice:  „Am ostenit mereu sa iti spun:/ Cumineca-te cand intri in mare!/ Inca e plin ulciorul cu vin, din cel bun,/ daruit de stapan./ Altfel,/ odaia se naruie-n pulberi solare.//...// A sare miroase petala de mar,/ pana si-agrafa de aur/ din negrul meu par/ respira, in noapte,/ catrene.//...// Manzul cel alb necheaza a drum,/ in vatra plesnita a iernii,/ acum,/ intreg a ramas doar pocalul/ cu urma subtire a buzei de scrum.” („A sare miroase petala de mar”); „Strigatul cocosului/ sfasie pleoapa grea/ a diminetii./ Complici,/ el si ea/ se intorc/ fiecare/ pe alta parte.” („Clovnii de ceara”); „norocul meu se plimba prin targ/ cu laba rupta,/ de inima nu mai vorbesc./ Ar cumpara si el un suflet, da’,/ de unde nu-i,/ nici Dumnezeu nu cere.” („As cumpara un suflet”).

Reconsiderare a lirismului, prin chiar materia si aria lirica diversa, prin puritate lexicala, talent, rafinament, subtilitate lexicala, cartea „Amor prohibit” a Marianei Cristescu, cu versiunea in germana a doamnei Elena M.Campan, este o frumoasa surpriza si o confirmare a deplinei impliniri si maturitati poetice.

LAZAR LADARIU
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page