Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

ROMÂNIA DESPRE CARE TACEM DIN CE ÎN CE MAI DES...


,,Dintre tarile care alcatuiesc Romania de azi, Dobrogea este cea mai veche tara romana. Cu mult inainte ca dacii din Dacia sa se faca romani, dacii din Dobrogea au inceput sa vorbeasca latineste, sa se inchine ca romanii si sa-si faca orase si sate romane…" (Vasile Parvan)

Cel mai vechi oras european – Provadia, in varsta de peste 7 milenii - a fost gasit langa un fost teritoriu romanesc – ne anunta gazetele lumii civilizate, referindu-se la recentele descoperiri arheologice de langa Varna, datand din perioada 4.700 – 4.200 i.Hr. Descoperirea a fost confirmata de cercetatorii japonezi, britanici si germani. Potrivit acestora, aici se afla „pereti inalti de 3,3 metri si grosi de 2 metri, iar in acel oras locuiau intre 300 si 350 de oameni, toti foarte prosperi, pentru ca stateau in apropierea unei mine de sare. In epoca preistorica, sarea era moneda de schimb".
Este importanta pentru noi, romanii, aceasta informatie, deoarece orasul Provadia se afla in apropiere de Cadrilater, parte integranta a Romaniei Mari, impreuna cu Caliacra si Durustorul, cedate rusinos, fara lupta, Bulgariei, in 1940, ca si Basarabia, Nordul Bucovinei, Tinutul Hertei si Transilvania, la presiunile Germaniei.
Da! Si Cadrilaterul era in Romania Mare. Acea Romanie despre care am inceput sa vorbim din ce in ce mai soptit. Sau, pur si simplu, sa tacem.         De ce?
Cadrilaterul este si el parte a spatiului etnogenezei romanesti, care, in sud, a avut loc pana in Balcani. „Din sec. VIII-VI idHr. a avut loc colonizarea greaca a litoralului vestic al Marii Negre, dar dincolo de zidurile cetatilor populatia cea mai importanta o constituiau getii". Herodot povesteste ca, inainte de a ajunge la Istru, Darius a biruit mai intai pe geti, ce se credeau nemuritori si care au luptat cu multa vitejie in trecatorile Muntilor Balcani si la nord de acestia.

Sa rasfoim Istoria Romanilor!

„In sec. II i.Hr. – ne spune prof. Viorel Dolha -, rege peste getii din sudul Dobrogei, aliat cu romanii impotriva bastarnilor si rasplatit de Octavian cu titlul «amicus et socius populi romani», a fost Rholes. Burebista pusese stapanire pe orasele grecesti de la Olbia pana la Apollonia. Dionysopolitanii recunosteau ca acesta, devenit «stapanul intregii tari de dincolo si de dincoace de fluviu», era «cel dintai si cel mai mare dintre regii Tracilor».
Poetul Ovidiu spunea «ca-i invinsa de getica elena (greaca veche –n.n.)».  Ceilalti stramosi ai nostri, romanii, isi aduc legiunile in zona inca din anul 72 i.Hr. dar incorporarea efectiva la Imperiul Roman va avea loc dupa 29 i.Hr., pentru ca la 46 d.Hr., Durostor sa fie deja municipiu din provincia Moesia Inferior. Sallustius spunea ca «moesii sunt totuna cu vechiul neam aprig al getilor». La Durostorum (Silistra) a fost fixata Legiunea a XI-a, Claudia. Sub Antonius Pius se gasesc numeroase enclave de veterani si negustori romani sau romanizati convietuind cu getii bastinasi. Romanii vor numi Dobrogea si Scythia Minor, de la populatia stabilita aici in sec. III i.Hr. si asimilata de geti.
Teritoriul dintre Dunare si Mare a fost scena trecerii a aproape tuturor popoarelor migratoare cunoscute de istoria europeana. Dobrogea au stapanit-o: 292 ani bulgarii (679-971), 280 ani bizatinii (971-1186 si 1320-1385), 70 ani patriarhatul din Constantinopol (1250-1320), 458 ani turcii (1420-1878) si 679 de ani romanii, stramosii nostri, la care se adauga 77 ani de stapanire directa a romanilor (1385-1420 si 1879-1919) plus 64 ani de dominatie a valahilor asanesti (1186-1250), totalizand 820 ani de stapanire latino-romana si 292 ani de dominatie bulgara".
In jurul anului 1320 se cristalizeaza nucleul statal independent Tara Carvunei, cu fortificatii la Cavarna, Caliacra, Dristra. Balica, unul din carmuitorii acesteia intervenea in conflictele din Imperiul Bizantin. Dobrotici va fi recunoscut despot de catre Bizant, fiind suveran in Dobrogea, valea Carasu, zona Silistra, Vlahia Asanestilor etc. A luptat in multe randuri impotriva turcilor, a Taratului de Tarnovo, a Genovei sprijinita si de unguri. S-a sprijinit pe ajutorul domnului Vlaicu Voda, pe al Venetiei si si-a intarit prestigiul printr-o unire dinastica cu Bizantul. Va fi urmat de fiul sau, Ioancu, care va continua politica antiotomana.
Vlaicu Voda a avut si el posesiuni pe malul drept al Dunarii. Si Radu I Basarab a colaborat cu Dobrotita. Moartea, in 1386, dupa o domnie de aproape 4 decenii, a despotului Dobrotita a deschis prilejul ca mostenirea acestuia sa fie ravnita de Taratul bulgar de la Tarnovo si de turcii otomani. Pentru Dobrogea a luptat, in 1386, si Dan I, iar dupa moartea acestuia intr-o lupta cu tarul bulgar Sisman, ii urmeaza la domnie fratele sau, Mircea.
Sustinut de contingentele dobrogene, Mircea cel Batran il invinge si alunga de la putere, in 1388, pe vizirul Candarli Ali Pasa si infaptuieste unirea Dobrogei (inclusiv Silistra) cu Tara Romaneasca. Din 1390, stapanirea lui Mircea in Dobrogea este formulata «terrarum Dobrodicii despotus». Cetatea Darstorului apare in titlul voievodului ca entitate separata, pentru ca «Tara Dristei», separata de despotatul lui Dobrotici, a luat nastere in jurul centrelor Pacuiul lui Soare si Silistra. Dupa cucerirea Bulgariei (cu toate ca, de exemplu, Mircea a salvat Vidinul la 1390), turcii, in 1393, ataca Dobrogea, asediind cetatea Silistra. Ostirea lui Mircea, ajutata de populatia orasului, este invinsa printr-un «siretlic». In tratatul incheiat intre Mircea si Baiazid se spunea «toti crestinii care, imbratisand religia lui Mahomed, vor trece apoi din regiunile supuse puterii noastre in Valahia si vor deveni acolo din nou crestini, nu vor putea fi reclamati in niciun fel si atacati». In iarna 1393-1394, Mircea a repurtat o victorie desavarsita la sud de Balcani, in zona Karanovasi. Urmarea a fost redobandirea Silistrei. La 1404, arhiepiscopul Ioan de Sultanieh afirma: «Langa Marea cea Mare sau Pontica, este Valahia, o tara mare. Are un domnitor al sau, si, desi turcul a prins pe multi dintre ei, nu a dobandit stapanirea acestei tari». Incercarea turcilor de a cuceri Silistra romaneasca in 1408, a esuat. Dupa Mircea, fiul sau a continuat aceeasi politica. La 1418, intitulandu-se ,«Mihail, domn al Tarii Romanesti si al muntilor si pana la Marea Neagra», Dan II izbutise cu forta armelor sa asigure controlul Dunarii, luptand in 1425 la Vidin si Drastor. Si Radu II se va intitula domn si al «Podunaviei pana la Marea cea Mare».
Vlad Dracul si fiul sau, Vlad Tepes, asediaza, in 1445, Silistra si cuceresc Turtucaia, ajutati de cruciati. In iarna 1461-1462, Vlad Tepes a trecut prin sabie malul drept al Dunarii, de la Zimnicea pana la gurile Dunarii, ucigand 23.809 supusi turci si primind la nord de fluviu numerosi crestini. Turcii au zis tinutului dintre Dunare si Mare pana la Varna, Dobrugi-lli, adica tinutul lui Dobruga, dupa numele celui mai vechi stapanitor al zonei pe care il stiau.
Dupa definitivarea cuceririi ei de catre otomani, intre 1445-1466, Dobrogea a fost organizata militar si administrativ in sangiacurile Tulcea si Silistra. Populatia crestina era exclusa de la serviciul militar, dar efectua indatoriri administrativ-politienesti. In unitatile militare din Dobrogea se aflau, pe langa turci si cazaci, tatari. Sangeacul Silistra avea districtele Constanta, Mangalia, Balcic si Bazargic.
In 1595, Mihai Viteazul a eliberat orasul Silistra, fara insa a cuceri si cetatea. Impreuna cu Aron Voda a alungat garnizoanele turcesti din raialele din sudul Moldovei si Dobrogea, Nicopol, Rusciuc, Vidin, Varset. Dupa infrangerea lui Hdam Pasa, conducatorul Vidinului, Mihai a stat in tinutul acela 10 zile. Si in 1596, el va intreprinde o campanie la sud de Dunare.
In februarie 1603, voievodul Radu Serban a lovit si el Silistra si infrange pe Ahmed-Pasa. Bogdan Boksici, primul episcop catolic al Bulgariei, facea, la 1641, constatarea ca locuitorii bulgari din Dobrogea «vorbesc si turceste si romaneste». In toata perioada stapanirii turcesti in zona, pe fondul autohton al acelor dicieni sau «romani vechi», au continuat sa se stabileasca locuitori din Muntenia, Transilvania si Moldova. In secolul al XVIII-lea, orasul Silistra cuprindea 60.000 de locuitori, cam cat Bucurestiul de atunci.
La 1673, Grigore Ghica, Mihai Apafi si Stefan Petriceicu, impreuna cu Polonia, adunasera osti si se pregateau sa atace cetatile Silistra, Braila, Ismail, Chilia, Tighina, Cetatea Alba. Peste un secol, in 1773, fortele ruse desfasurau lupte in Dobrogea, mai ales pentru cucerirea Silistrei. In aprilie, unitati de voluntari romani, sub comanda maiorului Bogdan, au executat atacuri in jurul Vidinului, iar in iunie un detasament format dintr-un regiment de infanterie, unul de carabinieri, arnauti si recruti au atacat Turtucaia si i-au infrant pe otomani.
Mitropolia Brailei (Proilavei) cuprindea si Silistra, unde de cateva ori s-a si mutat resedinta acesteia. In sec. XVI-XVIII in fruntea mitropoliei de Darstor au pastorit o intreaga pleiada de clerici romani. Biserica mitropolitana din Silistra si biserici din zona au fost intretinute serios de domnii romani. Nicolae Iorga a gasit carti vechi pe care era «in grai romanesc insemnarea vechilor dascali», iar in scoala romaneasca din Turtucaia (sec. XVII) condicele si cartile bisericesti cuprindeau un intreg pomelnic de vechi carturari. In sec. al XVII-lea erau, la Silistra, 40 de scoli islamice. In 1806, armatele tariste ocupa iar cetatile din Moldova si Dobrogea. In 1811, la un recensamant moldovenesc se semnaleaza 2487 «bajenari de peste Dunare», din care mai mult de o mie «romani veniti din satele dobrogene».
In Primul Razboi Mondial, inca de la aderarea Bulgariei la Tripla Alianta, ea isi rezerva dreptul sa emita pretentii teritoriale asupra Romaniei. Intre august 1916- noiembrie 1918, Bulgaria va ocupa Dobrogea intreaga. In dezastrul romanesc de la Turtucaia a cazut prizonier si apoi ucis de bulgari publicistul aradean Mircea Russu Sirianu, care lupta ca voluntar in Armata Romana. La sfarsitul razboiului ni se recunoaste dreptul asupra Cadrilaterului. In 13 decembrie 1919, reprezentantul musulmanilor din Dobrogea (in Parlamentul roman intrasera 4 deputati musulmani) amintea ca «la marele Congres din Constanta al musulmanilor s-a protestat contra dezlipirii Cadrilaterului de Tara-Mama, Romania». Principala populatie a Cadrilaterului dorea sa fie intre frontierele Romaniei, simtind de pe atunci viitoarele campanii de slavizare a ei, pe care i le va aplica Bulgaria mai tarziu.
In 1928, Regina Maria incepe constructia unui mic castel la Balcic, transformand locul intr-un cuib de liniste si regasire deosebit de pitoresc. Conform testamentului, «cu trupul voi odihni la Curtea de Arges, langa iubitul meu sot, Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea sa fie asezata sub lespezile bisericii ce am cladit-o pe malul Marii Negre, in Cadrilater». In 1940 inima ii este dusa la Bran, iar din 1965, la Muzeul National de Istorie.
In tragica vara 1940, diplomatii bulgari vorbeau deja de probabilitatea ca Bulgaria sa primeasca sudul Dobrogei «ca un cadou din mainile Uniunii Sovietice». Si Hitler a facut presiuni pentru aceasta solutie. Drama Basarabiei, Bucovinei si Ardealului a facut ca cedarea celor doua judete dobrogene sa treaca aproape neobservata. Comitagii bulgari infiltrati de organizatia terorista DVRO au inceput asasinate, pentru ca romanii sa plece cat mai repede si sa isi lase bunurile. In zadar populatia striga: «Nu cedam, sa luptam!». Tratatul de la Craiova, din 7 septembrie 1940, ceda, rusinos,  Bulgariei un teritoriu de 7.726 km patrati, 378.000 de locuitori, orasele Balcic, Bazargic, Silistra, Turtucaia".
Revenind in zilele noastre, cel mai vechi oras european – Provadia, in varsta de peste 7 milenii - a fost descoperit langa un teritoriu romanesc abandonat. Cu trecutul incepem sa ne descurcam. In ce priveste viitorul, „bucurosi le-om duce toate"... C-asa-i romanul!
MARIANA CRISTESCU

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page