Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Poetul, magnolia si dragostea cea de toate zilele

... Apoi au venit si Sarbatorile Craciunului cu Colinde si cu Badita Grigore...

Echipa de colindatori, in frunte cu neobositul Preot Constantin Alecse, era gata de plecare.

- Si eu cu voi - se auzi vocea timida a lui Badita Grigore, pe care il luasem doar cu cateva ore mai devreme de pe aeroportul international din Los Angeles.

- Poate te odihnesti un pic, Badita Grigore ii zic - dupa douasprezece ore neintrerupte de zbor...

- Vreau sa-i cunosc pe fratii mei romani din California. Sa-i colind impreuna cu voi... sa ne bucuram...

Auzind ca si Badita Grigore merge cu colindul, s-au alaturat si cativa artisti din ansamblul "Timisul", care tocmai se afla intr-o vizita - turneu pe la noi. Deabea am incaput cu totii intr-un microbus si alte masini.

... Intram in casele gospodarilor romani si ii colindam frumos. Gazdele se uitau mirati si neincrezatori spre Poet. De recunoscut il recunosteau ei cu totii dar sa creadA ca-i chiar el cu adevarat - si chiar la ei in casa ... era peste puterile lor sa creada.

Numai copilasii - il recunosteau dintr-o data si credeau... veneau chiar la el cu "Albinuta" in maini...

PoetUL - se apleca, ii mangaia pe crestet, apoi soptea fiecaruia ceva tainic la ureche. Nu stiu cu ce fel de cuvinte maiestre le soptea el taina ceia, de-i facea sa le sclipeasca ochisorii de bucurie.

PoetUL se bucura si radea impreuna cu ei, fericit si el ca un copil...

Cred ca acele momente erau de fapt, clipele lui solare. Iubea si era iubit de copilasi.

Dragostea...

- Hai sa vedem o minune Anatol!

M-a luat de mana si am coborat in fuga scarile. Apoi am alergat catre poarta ce da spre trotuarul bulevardului din fata locuintei mele. Era o dimineata senina si calda, pe la mijloc de ianuarie, cand prind sa infloreasca magnoliile in California.

Si ea -era acolo- in mijlocul trotuarului, plina de flori, asteptandu-l pe POET.

... Magnolia...

A inconjurat-o de cateva ori, privindu-i fascinat coroana batuta cu flori si mangaindu-i tulpina cu un fel de gingasie, pe care, numai Badita Grigore putea s-o aiba.

EA, tandra, i-a acceptat mangaierea si l-a iubit pe loc, pentru totdeauna.

Dragostea...

... Afland, cat de mult iubesc poezia lui Adrian Paunescu si, mai ales, cat de mult pretuiesc tot ce a facut poetul cu cenaclul "Flacara" pe timpurile cand cei mai multi vedeau lumea din jur numai in rosu, Badita Grigore mi-a zis cu tristete:

- Esti unul dintre foarte putinii, care vorbesc astazi cu dragoste despre acest mare poet. Toti se intrec a-l judeca pe nedrept si chiar, a-l condamna pentru niste fapte, de care poetul nu a avut vreodata si nu are stire... vrei sa vorbesti cu el un pic? ... are nevoie de sustinere morala mai mult ca oricand ... o sa se bucure Adrian...

A format numarul de la Bucuresti al lui Paunescu. Afland despre ce era vorba, Paunescu, care tocmai vorbea de la alt telefon cu Tudor Gheorghe -Haiducul Bard din Craiova- a unit, numai el stie cum, cele trei legaturi telefonice in una singura: Los Angeles - Bucuresti - Craiova.

... A fost cea mai dulce si cea mai frumoasa "Teleconferinta", cum a "botezat-o" atunci, pe loc, Adrian Paunescu, din viata mea.

Am vorbit, am spus glume, am ras, am cantat am visat impreuna, cum intr-o zi, o sa ne intalnim si o sa cant cu Tudor "Poezie cantata" intr-un spectacol nemaipomenit si unic, iar Adrian o sa faca comentarii, asa cum numai Adrian Paunescu stie sa faca...

Vorbeam cu doi oameni foarte dragi si apropiati sufletului meu, doi oameni, cu care nu ma intalnisem si nu ne vorbisem niciodata pana atunci...

Badita Grigore asculta si zambea cu zambetul cela al lui ...

El ne cunostea bine pe toti trei si ne iubea foarte mult.

... Dragostea.

... Cand am coborat din avion pe aeroportul din Otopeni si am pasit pentru prima data pe pamantul PATRIEI mele necunoscute, am simtit cum de emotii mi se moaie picioarele. Badita Grigore care ma astepta impreuna cu o sama de prieteni in sala de asteptari, m-a luat usurel de bratul stang -si mie mi s-au muiat picioarele, cand am pasit pentru prima data pe pamantul TARII,- zice. O sa treaca, Anatol... De celalalt brat ma sprijinea prietenul Ion Anton. El se tinea tare pe picioare. Era iesean...

... A doua zi, Badita Grigore m-a luat sa-mi arate "Calea Victoriei" din Bucuresti. Am chemat un taxi. Cand l-a vazut pe Poet, soferul a palit la fata, apoi de fericire s-a inrosit ca para focului.

- Domnule Poet! ... Doamne! ... Ce noroc ... unde vreti sa va duc, Domnule Poet?

- Vreau sa arat fratelui Anatol "Calea Victoriei".

- S-a facut, ... Domnule Poet... Numaidecat...

Cand am ajuns, soferul a refuzat categoric sa ia bani de la Poet. In schimb s-a apropiat, a ingenunchiat si i-a sarutat Poetului mana.

- Sunt rasplatit - a zis. Sa va dea Dumnezeu multa sanatate! Si sa ne traiti Domnule Poet! ...

Apoi, fericit, a urcat la volan si a plecat...

Dragostea ...

... Apoi l-au zarit trecatorii...

Se apropiau cate unul, cate trei, mai multi...

Veneau in fata lui, se inchinau si-i sarutau mana. Batrani, femei, tineri, intelectuali, muncitori, studenti si mai ales taranii veniti de la tara. Duminica - zi de targ la Bucuresti...

Asa si nu a mai putut sa-mi arate "Calea Victoriei" Badita. Dar nu mi-a parut rau atunci, cum nu-mi pare rau nici azi. Pentru ca am vazut in schimb altceva, ceva, mult mai mult decat o simpla admiratie gen "Hollywood" pentru Poet.

- Parca nu ai fi numai Poetul, ci si marele preot al neamului Dacic de pe timpurile lui Buerebista, Badita Grigore, - ii zic.

- Ei stiu ca-i iubesc foarte mult, si-mi dau in schimb, toata dragostea si tot respectul lor. Inzecit mi-o dau, Anatol...

Dragostea...

... La Putna a venit lume de pe lume din toate colturile tarii si de peste oceane.

Au venit sa sarbatoreasca luminoasa amintire a Marelui Stefan al Moldovei. Multa armata, multa securitate, politie, ... inalte oficialitati, inalti prelati...

Am iesit cu Badita Grigore pe strada centrala si pare-se ca, unica, care taie oraselul in doua, de la un capat la celalalt. De cum l-au vazut, au prins a veni catre el.

Valuri dupa valuri. In cateva minute, strada in jurul nostru, s-a umplut de lume.

Traficul rutier, foarte intens in acele ore, s-a blocat din ambele parti. Lumea a format pe loc un fel de rand. Veneau la el, ii sarutau mana... Poetul, il intreba pe fiecare cum il cheama, apoi le scria cu mana lui numele pe cartile, hartile, ilustratele ori simple pagini rupte dintr-un caiet pentru "autograf" si le semna, dupa mai multe cuvinte cu urari de bine, simplu: Gr. Vieru.

Asa a trecut o ora, au trecut doua, trei...

Veneau, ii sarutau mana, primeau "Autograful", il strangeau la piept ca pe un odor de mare pret si plecau fericiti ca si-au primit "Tainul" de dragoste de la Poetul si Marele lor Preot.

In tot acest rastimp n-am auzit nici o voce furioasa de sofer injurand ori clacsonand, nici un ostean din multa armata, nici un politist ori jandarm n-a incercat sa imprastie lumea ca sa deblocheze traficul...

Politistii ostenii, jandarmii si soferii, asteptau si ei cuminti in rand sa-si primeasca "Tainul" lor de dragoste de la Badita Grigore.

Dragostea ...

... Nimic asemanator la Chisinau, in Republica "Moldoveneasca".

Mergeam cu Badita Grigore pe Bulevardul central al capitalei. Valuri de lume veneau din fata, valuri ne ajungeau si ne intreceau din spate... Cand ne vedeau, plecau ochii in jos ori si-i indreptau voit intr-o parte. Din cand in cand, auzeam franturi de conversatii intr-o limba straina si rece... Nici un cuvant in limba pe care Poetul a iubit-o atat de mult si a aparat-o.

Niciunul nu s-a uitat spre noi, niciunul nu ne-a salutat, nimeni nu s-a apropiat sa-i sarute Poetului mana...

Paseam amandoi tacuti, singurateci si tristi...

Doi straini, intr-un oras instrainat si dusmanos...

Ah, Dragostea...

... Priveam DVD-ul cu spectacolul de omagiere a celor saptezeci de ani de la nasterea Poetului, pe care mi l-a trimis Badita Grigore prin preabunul si preablandul nostru prieten Florin Carlan, de la New York.

... Inflorea tremurator

o Magnolie,

Si zicea, ca mor, ca mor,

o Magnolie...

Am dat sunetul la maxim si am deschis larg usa...

- Auzi ce frumos a mai scris Badita Grigore despre tine, Magnolia!?...

Auzi ce frumos mai canta Angela Similea?!

Despre tine canta. Magnolia!...

A auzit. Dimineata am gasit-o cu cateva buchetele de flori, imprastiate cochet prin coroana desfrunzita.

- Magnoliile nu infloresc niciodata Toamna...

Ce-ai facut Magnolie?...

Dragostea.

... Cand am auzit cumplita veste, l-am sunat pe badita Ion Ungureanu.

- Ce e? Cum e, Badita Ioane?

- Nu e bine Anatol... Parca sunt niste sanse... Dar... putine.

Plangea Badita Ion... plangeam si eu la celalalt capat al pamantului... plangea si Tezeu cu noi... Ce puteam face?

Spre dimineata, am auzit la televizor o voce grava anuntand: S-a stins din viata POETUL GRIGORE VIERU, cel mai mare poet...

Inlacrimat, am iesit afara pe scari...

- Stii Magnolia... Badita Grigore al nostru nu mai este... s-a dus Badita Grigore... s-a stins...

Magnolia stia. De data asta, n-a mai inflorit, desi eram in a doua jumatate a lunii ianuarie...

... Inchid ochii si-l vad pe Badita Grigore pasind fara graba, pe o raza dreapta de lumina, fara de sfarsit parca...

De fapt, nici nu e o raza, ci un drum desemnat de atotputernicul creator a toate, numai pentru EL, Badita Grigore - POETUL si MARELE PREOT al Neamului si e facut acest drum, numai din lumina, dragoste, liniste si pace. Stiu -la capatul drumului- Luceafarul, asteapta rabdator sa-i revina lacrima pe obraz... Badita Grigore....

Iar pe de o parte si alta a Drumului, doua siruri nesfarsite de magnolii inflorite, toate semanand leit cu magnolia ceia...

Poetul, se apropie zambitor de cate una admirandu-i coroana batuta cu flori, o inconjoara mangaindu-i tulpina cu gingasie, apoi se opreste ascultand concentrat. Vrea sa desluseasca ceva, acuma greu de deslusit ... E strigatul meu soptit.

La revedere, Badita Grigore! ... Pe Curand...

Anatol Razmerita

Los Angeles, California, 02.08. 09

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page