Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

O mare onoare!




    Este o mare onoare pentru mine de a ma afla in acest ales grup de prezentatori, motiv pentru care, inca de la inceput, tin sa multumesc doamnei Mariana Cristescu ca a acceptat sa rostesc aceste cateva considerente asupra lucrarilor domniei-sale.
    Randurile mele nu se vreau nicio critica zoilica si niciun fals, caduc si ieftin panegiric, intrucat lucrarile de fata nu merita un astfel de tratament, ele impunandu-se prin valoarea si acuratetea scriiturii, cu atat mai mult cu cat ele sunt atat de diferite ca mod de exprimare.
    Mi-aduc aminte ca marele George Calinescu spunea despre sine, sardonic si sarcastic totodata, ca doreste sa ”rateze” cat mai multe genuri – cu toate ca n-a fost deloc asa. Si doamna Mariana Cristescu, ziarist de exceptie si creator, nascut iar nu facut, reuseste cu brio sa ne dea atat un splendid volum de proza, cat si un excelent volum de versuri bilingv; desi domnia-sa spunea ca alegerea textelor nu-i apartine, intrucit traducatoarea a ales, aleatoriu, ceea ce i-a placut sufletului ei. Ce-i drept, cum se spune, ”ceea ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place”, iar alegerea facuta este absolut superba.
    Dar, toate la timpul lor!
    Mai intai, cateva cuvinte despre volumul de proza ”Damen Passo Doble”, spun un volum de proza pentru ca este foarte greu de incadrat intr-un gen anume. El este, fara a fi eclectic – volumul avand o unitate interioara foarte bine structurata – este, deci, o culegere de articole de presa (care depasesc publicistica!), sau, cum spunea Ileana Sandu in postfata cartii alcatuita de autoare din referinte critice: ” Formula ei interioara e alcatuita din neastampar si curiozitate creatoare: e prezenta oriunde si oricand ”se intampla” frumosul, fie ca acesta se intampla intr-o sala de spectacol de teatru, de concert, de cinematograf, intr-o galerie de arta din Florenta ori pe scena modestului camin cultural din Nazna, mereu atenta, mereu preocupata sa fixeze in cuvant ”clipa cea repede”, sa-i desluseasca valentele pozitive, salvand-o astfel de indiferenta si uitare, dandu-i consistenta si durabilitate”, inscriind-o in lumea intrinseca a culturii, in timp, in istorie.
    Si, tocmai de aceea, aria tematica este extrem de diversa, incepand de la ”Viitorul incotro? ” – referindu-se la predictiile profesorului indian Gupta Swami din vara lui 2004 privitoare la evolutia lumii sau teoriile privind sfarsitul acesteia, la realitatile stringente – gen Rosia Montana, Basarabia, Chisinau-l, Sarmizegetusa Regia, lumea muzicala – concertul pianistului Silvan Negrutiu, Costel Busuioc, Remus Grama, Alexandru Tomescu, lumea credintei cu pr. Iustin Pirvu, pr. Dan Badulescu, Monica Fermo, argentinianul Alberto Ginastera, literatura eterna cu Adrian Paunescu, Nichita Stanescu, si lista este, evident, incompleta.
    In intreaga carte se simte , insa, un influx indubitabil si indicibil, un adevarat devergondaj artistic, regal remarcat prin diafanie, intr-un limbaj ales si elevat, propriu bunilor cunoscatori ai limbii romane (doamna Mariana Cristescu fiind nascuta in leaganul Campulungului – patria de geneza a romanei literare).
    In spirit henoteist, autoarea se inchina unui singur zeu – frumosul, fara a exclude existenta altora, atat de diversi si de apetisanti, prezenti in scrierile contemporanilor, de care autoarea cartilor de fata se delimiteaza asemenea trandafirului (nu neaparat al desertului – cum se autodefinea plastic in titlul unui volum anterior), ci a autohtonului trandafir salbatic intr-un camp de buruieni, etalandu-si spinii si alungand intrusii sau pe cei ce vor sa i se apropie prin cai absconse ori meschine interese.
    Intre cele doua carti despre care facem vorbire astazi – cea amintita si volumul de versuri ”Amor prohibit” exista, spuneam, un influx subsidiar usor de observat.
    Fara dubiu, Mariana Cristescu este asemenea unui fruct indehiscent, care nu se desface prea usor pentru a i se ajunge la sambure, si totusi remarcam acelasi flux congener derivat dintr-o complicitate secreta, o coniventa de inchinare zeului suprem, frumosul, despre care spuneam anterior.
    Intr-un dialog cu doamna Cristescu, domnia-sa acuza, oarecum, pe traducatoare, ca nu a consultat-o in alegerea poeziei prezente in volum, si ca, asa cum spune italianul: traduttore – tradittore. Constatam, chiar daca alegerea a fost aleatorie – nu comentez, din incompetenta traducerea, eu necunoscand germana, calitatea cu totul deosebita a poeziilor alese.  De fapt era foarte simplu! Puteau fi luate la nimereala!...
    Intreg volumul ”pacatuieste” prin inchinare aceluiasi demon, incub, care chinuieste creatorul, tendinta spre perfectiune.
    Sunt in volum creatii de certa valoare artistica, intr-un limbaj propriu autoarei, rod al unui travaliu indelungat sau al unui puseu de inspiratie cu totul exceptional. Iata cateva mostre:
    Metopa // Inlantuite in piatra,/ febrile,/stele de mare-/ maini albe,/ cautatoare in abisuri/ ostile -,/ ursitoare-n oglinzi/ cu chip de cocori/ sfasiind falsa cortina/ de sori,/ a zidi – zidire/ a muri – murire/ cu fiece bocet/ de neiubire.
    Sau, Toamna in deriva// Umbre de pasi sangerii/ pe poteci frematande.../ Inca nurlii/ frunzele-si scalda chipul/ ridat/ in ultima roua de zi./ De sub stejari vine zvon de ninsoare.../ Izgoni-va ea oare,/ demodatele,/ neproductive/ melancolii?/ Soapte de amor, in amurg violet,/ ametesc roscovana padure./ Ce vaier de dor!/ In carnea plinului trunchi/ ca un stilet,/ se-nfige/ pana-n rarunchi,/ o secure.../ Descult, in rama fara tablou,/ albastru doar paznicul cocosat/ a ramas./ Cu pasii de vata,/fara ecou,/ cu indexul stramb,/ descarnat,/ da-napoi/ limbille ruginitului ceas./ Vrea sa amane doar iarna... singuratatii in doi. Si toate acestea pentru ca:
    A sare miroase petala de mar,/ pana si-agrafa de aur/ din negrul meu par/ respira, in noapte,/ catrene./ .../ Manzul cel alb/ necheaza a drum...,/  in vatra plesnita a iernii,/ acum,/ intreg a ramas doar pocalul,/ cu urma subtite a buzei de scrum...
    Si, as mai putea cita multe, multe, pana la intregul volum.
    Desi, in calendar nu figureaza sarbatoare, in seara aceasta avem, prin raportare la cartile doamnei Mariana Cristescu, o sarbatoare a spiritului.
    Inchei, in consonanta cu o apreciere a lui Cornel Dimovici :” Este impresionanta eruditia, patima si angajamentul cu care scrieti/ .../ Se vede ca nu faceti compromisuri, doamna Mariana Cristescu”.

Petre Curticapean

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page