Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

„LINII DE FORTA” LA INTERSECTIA DINTRE AXA VERTICALA A TURNULUI EIFFEL SI CEA ORIZONTALA A CÂMPULUI LUI MARTE



Simbolul cel mai reusit al arhitecturii moderne a Parisului ramane in continuare Turnul Eiffel, o sinteza stralucita a conceptelor de urbanism elegant al acestei mari metropole. Dispus la capatul de nord-vest al Campului lui Marte (Champ de Mars), acest Turn continua sa impresioneze prin silueta sa impunatoare pe toti turistii care se inghesuie pe terasele ingenios proiectate ale esplanadei Trocadero, care mereu ofera o experienta unica si de neuitat diferitelor generatii care au avut ocazia sa o viziteze. Echipat cu cele mai performante „accesorii” tehnologice, Turnul Eiffel straluceste in noapte asemenea unui far in mijlocul cerului, prin sute de becuri de mare putere luminand noptile unui oras fascinant si mereu seducator.

PIATA SI ESPLANADA TROCADERO

In momentul cand am iesit din statia de metrou Trocadero intr-o seara de aprilie, am fost convins ca voi avea parte de o experienta cu totul deosebita. Nu era vorba doar de un presentiment nascut din sonoritatea acestui nume spaniol utilizat pentru un punct de referinta din Paris, cat mai degraba de aspectul cu totul aparte al acestui loc fermecator, din care poti ajunge imediat pe esplanada cu acelasi nume, de unde poti admira in toata splendoarea ei frumusetea aparte a unuia dintre cele mai cunoscute monumente de arta urbana din lume: Turnul Eiffel.

Desi ploua destul de puternic, esplanada era plina de turisti dornici sa admire iluminarea cu totul speciala a turnului, care gratie sutelor de becuri montante la toate nivelele oferea o priveliste de neuitat. M-am uitat in jurul meu si am putut distinge persoane din toate colturile lumii asteptand evenimentul special al orei fixe, cand dintr-odata intregul turn isi schimba brusc aspectul datorita trecerii pentru mai multe minute la o iluminare intermitenta, becurile stingandu-se si aprinzandu-se rapid intr-o feerie asemanatoare sarbatorilor de sfarsit de an. Surpriza era la fel de mare, chiar daca te asteptai ca se va produce, fiindca de fiecare data silueta arcuita a turnului parea sa explodeze intr-o jerba de lumini ce se proiectau mirific pe cerul de deasupra Parisului.

Astfel, pret de mai multe clipe am avut impresia ca ma aflam intr-o alta dimensiune a spatiului si a timpului, iar simtamantul participarii la un spectacol cu totul unic il traiau toti participantii printr-o legatura interioara ce trecea dincolo de distantele geografice ale locurilor de origine. De aceea, vizionarea spectacolului de lumina si culoare a Turnului Eiffel de pe esplanada Trocadero reprezinta mereu o experienta profunda si tulburatoare, conferind Parisului un aspect aparte intre toate capitalele lumii.

TROCADERO – NUMELE UNEI VICTORII A TRUPELOR FRANCEZE

In privinta numelui „Trocadero”, el aminteste despre o batalie purtata de catre trupele franceze pe suprafata insulei cu acelasi nume din sudul Spaniei in cursul anului 1823, avand drept scop restaurarea autoritatii regelui Ferdinand al VII-lea de Bourbon, contestata de catre o revolta puternica indreptata impotriva sa. Printr-o ironie a istoriei, la acea data Franta a ajutat la mentinerea regalitatii in Spania, dupa ce in urma cu doar o decada inainte ea cauta sa impuna fara succes regimul republican in intreaga peninsula Iberica.

Dar acest nume nu este intamplator in peisajul cosmopolit al Parisului, fiindca piata si esplanada Trocadero se afla in prelungirea unei „axe” imaginare care incepe din dreptul vastului complex de cladiri al scolii Militare, se continua de-a lungul unui spatiu verde amenajat ca un parc imens cunoscut sub numele de „Champ de Mars”, sau „Campul lui Marte”, la capatul caruia se afla dispus Turnul Eiffel. Aceasta aliniere a cel putin trei monumente urbanistice am constatat ca reprezinta o regula in Paris, definindu-se linii de forta in peisajul original al acestei metropole incarcate de amintirea evenimentelor din istoria moderna si contemporana.

PALATUL TROCADERO RENASCUT SUB FORMA PALATULUI CHAILLOT

Esplanada Trocadero se afla dispusa intre aripile pavilioanelor ce compun actualul Palat Chaillot, care a fost construit cu ocazia Expozitiei Internationale din anul 1937, in acest sens fiind demolat un palat mai vechi datand din anul 1878, ridicat pentru Expozitia Universala din acea perioada. Din diferitele fotografii ale vechiului palat, am putut distinge un profil similar celui existent in ce priveste dispunerea pe doua aripi a structurii ansamblului, la mijloc fiind insa prevazuta o cladire impunatoare intr-un stil eclectic avand incorporate elemente de arta maura si bizantina.

Actualul palat este diferit, fiind o constructie moderna cu o esplanada care sa permita admirarea Turnului Eiffel si a parcului Champ de Mars de catre un numar mare de vizitatori. In plus, dinspre Scoala Militara aspectul palatului este aparte, permitand o neasteptata perspectiva cand privesti catre mijlocul acestui ansamblu, unde nu se afla nici un fel de cladire dominanta intre cele doua aripi ce flancheaza esplanada, conferind senzatia neasteptata a saltului catre cer printr-o ingenioasa sugestie arhitectonica.

In acest moment, nu pot sa nu ma gandesc la lipsa de gust a celor care au ridicat un Palat al Parlamentului in Bucuresti fara a respecta regulile de bun gust si de stil ale construirii unui astfel de edificiu, fiind cu totul inoportuna suprainaltarea de structuri peste structuri intr-o tendinta megalomanica a „umbririi” cerului si perspectivei. In mod clar, doar culturile si civilizatiile avansate pot ridica palate care sa isi merite numele, iar la Paris orice turist roman va avea ocazia de a intelege cu adevarat ce inseamna stilul si bunul gust in aspectul urbanistic al unui oras.

TURNUL EIFFEL CA SIMBOL MODERN SI SINTETIC AL PARISULUI

Initial destinat pentru a „decora” temporar Expozitia Universala din anul 1889, acest monument din otel a fost ulterior mentinut, devenind in timp unul dintre reperele unice ale Parisului. Avand o inaltime de 320 de metri, silueta sa domina intreaga metropola, fiind vizibil din multe locuri ale orasului si oferind cele mai interesante perspective. Desi ridicarea sa a fost contestata de catre comunitatea artistilor din Paris, ulterior s-a dovedit ca nu a fost o greseala construirea si amplasarea sa la celalalt capat al parcului Champ de Mars, fata in fata cu Scoala Militara.

De fapt, aceasta capodopera de arta industriala urbana te trimite imediat cu gandul la cartile lui Jules Verne, aspectul fiind completat de jocurile de lumini dispuse in intregul turn si de „farul” puternic din varf, care se roteste catre toate directiile semnificand o universalitate a triumfului stiintei, tehnologiei si cunoasterii. si nu intamplator, aspectul sau este destinat sa ofere o perspectiva sintetica asupra acestei noi „puteri” a epocii moderne, prin sinteza unor elemente de stil arhitectonic deja prezente in peisajul parizian.

Astfel, structura turnului are trei componente majore, fiind simetrica spre toate cele patru laturi ale sale. Pornind de la nivelul solului se pot distinge patru arcuri ogivale usor turtite, similar arcadelor cladirilor publice medievale in genul catedralelor sau palatelor regale. Aceste linii arcuite sunt incadrate lateral de patru piloni oblici asezati pe niste blocuri inalte de beton dispuse simetric asemenea talpilor unei imense „vietati” tetrapodice, adica avand patru picioare, oferind stabilitate mecanica si comunicand o puternica impresie de siguranta ce emana din aspectul impunator al inaltimii constructiei.

A doua componenta se continua armonios, stilizand intr-un mod interesant profilul special al Arcului de Triumf, intr-o maniera inegala pe axa verticala, dar conferind o perspectiva artistica speciala prin propulsarea catre cer a conceptului arhitectonic al acestui monument. Iar a treia componenta este similara unui imens obelisc, ce se ridica puternic si indraznet catre cer, avand in varf o silueta de minaret, asemenea unui punct de observare situat la mare inaltime sau chiar a unui far ce isi proiecteaza lumina catre toate directiile orizontului.

Cu siguranta ca Turnul Eiffel nu a fost rezultatul simplei proiectari mecanice a unei structuri robuste din otel, ci deopotriva al contributiei stilistice a unor arhitecti de renume, care au incorporat si verticalizat simboluri deja consacrate din peisajul urbanistic al Parisului, conturand triumful stiintei si cunoasterii in efortul perpetuu al omului de a se inalta catre ceruri prin forta tehnologiei. O astfel de conceptie arhitectonica era conforma cu intentia expozitiilor universale ce s-au desfasurat la Paris de-a lungul unei perioade romantice a descoperirilor si inventiilor ce au stat la baza evolutiei industriale moderne.

CAMPUL LUI MARTE DINTRE SCOALA MILITARA SI TURNUL EIFFEL

Istoria parcului Champ de Mars este legata de cea a Scolii Militare, care a fost construita intre anii 1752 si 1760, fiind destinata instruirii cadetilor ce urmau sa devina ofiteri. Initial Champ de Mars a fost conceput ca un loc de antrenament si exercitii atasat Scolii Militare, dar ulterior el a fost deschis publicului larg, in acest loc desfasurandu-se de-a lungul timpului o multime de festivaluri, expozitii sau evenimente in aer liber. Astfel, aici s-a celebrat pentru prima data „Caderea Bastiliei” intr-o atmosfera plina de bucurie si exuberanta colectiva din neuitata zi de 14 iulie 1790. De asemenea, pavilioanele expozitiilor universale din anii 1867, 1879, 1889 si 1900 s-au inaltat de-a lungul „Campului lui Marte” schimband definitiv destinatia „militara” a locului.

De fapt, cele doua monumente arhitectonice plasate la capetele lui Champ de Mars sugereaza o tranzitie simbolica de la arta razboiului la progresul stiintei la nivel international. Fiindca nu intamplator, Turnul Eiffel este un simbol al pacii si unitatii intregii umanitati in numele progresului, solidaritatii si desprinderii de violenta veacurilor trecute. Acesta a fost si traseul Parisului, care de la o cetate medievala destinata apararii in fata invadatorilor a devenit ulterior o metropola deschisa, fara ziduri, un loc destinat artei si stiintei, cu greu desprinse din superstitia si ignoranta veacurilor de intuneric ale umanitatii.

ALINIEREA SIMBOLICA DE LA SUD-EST CATRE NORD-VEST

Intr-un mod surprinzator, dar nu si intamplator, marile axe urbanistice ale Parisului urmeaza „linia” conferita de catre curgerea Senei de la punctul ei de intrare in oras pana in dreptul Pietei Concorde, de unde isi schimba imediat cursul incepand un lung sir de meandre ce se continua aproape la nesfarsit, insa urmand o aceeasi progresiva avansare catre nord-vest. Similar, axa istorica a orasului preia in „punctul de tangenta” din Piata Concorde linia oferita de catre Sena si o proiecteaza sintetic catre Arcul de Triumf, iar ulterior catre Arcul La Defense dispus la mare distanta fata de acesta.

In plus, Scoala Militara, Turnul Eiffel si Palatul Chaillot sugereaza o alta axa care desi nu este aliniata cu cea „istorica”, mentine totusi avansarea dinspre sud-est catre nord-vest a Senei, mai precis catre unirea cu marele Ocean Atlantic. Acest lucru l-am remarcat cel mai bine atunci cand am vizitat Insula Cetatii, aliniata cel mai bine cu acest curs ascendent, care imprima sensul devenirii si progresului marii „cetati” a Parisului. Aceasta tendinta geografica naturala a fost urmata si de arhitectii aspectului modern al Parisului, conferind convergenta, simetrie si armonie trasarii marilor bulevarde, precum si dispunerii diferitelor monumente sau ansambluri de cladiri care compun intreaga metropola.

Revin la peisajul „anti-arhitectural” al Bucurestiului „revizuit” in anii comunismului, cand forme artificiale de relief au fost adaugate, iar regula conformarii cu tendintele naturale a fost in mod sistematic ignorata de catre cei care se credeau egali cu zeii, mai presus decat sarmanii muritori. De aceea, lectia de urbanism pe care ne-o ofera Parisul uneste bunul gust cu decenta si cu integrarea constructiilor in cadrul liniilor naturale ale formelor de relief, ce confera sensul primordial al oricarei asezari omenesti.

AXA VERTICALA A MODERNITATII PARISULUI

Ma opresc cu gandurile si impresiile traite in preajma acestui monument al modernitatii, dar nu inainte de a evidentia axa verticala a Turnului Eiffel, care sugereaza o devenire ascendenta si progresiva, un triumf al spiritului uman asupra vicisitudinilor unei realitati ce se opune mereu efortului de ridicare a umanitatii. Din acest punct de vedere, sectiunea medievala a pregatit fundamentele dezvoltarii moderne, care la randul ei ne conduce la saltul catre infinit al civilizatiei contemporane, care sub o forma sau alta va continua la nesfarsit.

Mergand pe sub arcadele imense ale Turnului Eiffel, am retrait elanul pionierilor stiintei si tehnologiei moderne, am simtit imensele sacrificii depuse pentru depasirea ignorantei acumulate de-a lungul mileniilor de istorie intunecata marcate de durere, disperare si neputinta. si atunci am realizat mai bine decat oricand imensul potential al creativitatii umane, aceasta forta de exceptie ce poate schimba fata naturii si transforma un mediu neprielnic intr-un adevarat paradis. Intr-un fel sau altul, acesta cred ca reprezinta sensul existentei rasei umane, iar vizitarea Parisului mi-a oferit lectii pretioase privind legatura simbiotica dintre om si natura, precum si unirea indisolubila care subzista dintre etapele trecute, prezente si viitoare din evolutia civilizatiei umane.

Octavian Lupu
Bucuresti
22.10.2012








Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page