Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Fiica unui demnitar comunist arunca în aer mitul lui I.M. Pacepa


 
Adevaratul motiv al dezertarii, fotografii compromitatoare cu Elena Ceausescu, gasite in casa generalului DIE
 Ioana  este fata lui Gheorghe Bobocea, fost coleg la scoala de partid cu Elena Ceausescu, apoi adjunct al lui Tudor Postelnicu la Buzau. Gheorghe Bobocea a fost  Procuror General al RSR la data la care Pacepa a fugit. Singura sa urmasa in viata, povesteste despre pataniile familiei, dupa perchezitia facuta de fostul sef al Procuraturii Generale la domiciliul generalului DIE dezertor Ion Mihai Pacepa. Perchezitia a fost trecuta la secret din motive bine intemeiate. Neoficial, tatal Ioanei ar fi fost indepartat dupa perchezitie, pentru ca soldatii care l-au insotit au gasit in casa lui Pacepa fotografii compromitatoare despre care la dosar nu exista referiri. Oficial, Bobocea a fost demis prin Decret eliberare nr. 327/24.10.1979 (publicat la 27.10.1979), dupa cateva luni de ancheta. Fata lui spune ca a fost iradiat pe parcursul audierilor ce au urmat.  Dealtfel, dupa cum spune Ioana, in mod suspect, aproape toata familia sa a murit de cancer. Daca se adevereste, marturia Ioanei poate ridica valul de mister aruncat asupra mitului Pacepa, dezvaluind intr-o oarecare masura motivele “dezertarii” celebrului general. Se stie ca Ion Mihai Pacepa obisnuia sa se puna bine cu aparatul de partid, facandu-le numeroase cadouri, inclusiv blanuri si bijuterii pentru Elena Ceausescu. Intrebat despre caz, fostul magistrat militar Dan Voinea crede ca  este posibil ca Pacepa sa nu fi tradat niciodata Romania, nici pe Nicolaie Ceausescu. A fost trimis in Occident cu misiune. Posesor al unor informatii din interiorul sistemului, Voinea ne indeamna sa nu credem niciodata Securitatea pe cuvant.
 Eduard Ovidiu Ohanesian
 
Sunteti fiica lui Gheorghe Bobocea, fost fost demnitar al R.S.R.

Da. Tata a fost Procuror General al Romaniei in perioada 1976-1978. Sunt singura fiica ramasa dupa decimare, din familia lui Gheorghe Bobocea. O sa va spun povestea. Tata in tinerete, a lucrat la Comitetul Central impreuna cu Elena Ceausescu. Erau simpli activisti. Tata ajunsese chiar adjunct de sef de sectie. Filmul pe undeva s-a rupt, fiecare a avut evolutia lui si, la un moment, dat, tata a fost mutat la Buzau, prim-vicepresedinte.
Peste tot unde a lucrat, el a fost apreciat ca un om modest si foarte, foarte muncitor. Foarte constiincios.
 
Se spune ca nu avea studii juridice.

 Ba da. Avea facultatea de drept si Academia Stefan Gheorghiu. Erau obligati sa faca academia. Eu am lucrat la centrul de calcul la Academia Stefan Gheorghiu. Dar centrul de calcul a fost al Ministerului Muncii, creat printr-un program CEPECA. Centrul de calcul CEPECA. Aici, aproape, este inca Asociatia CEPECA, preluata dupa Revolutie. La o vizita pe care au facut-o Nicolae Ceausescu si cu Elena in judetul Buzau, tata a fost recunoscut de ea si, probabil, ca s-au gandit - stiind ca este un om foarte muncitor si constiincios - sa fie pus intr-o alta functie. I s-a propus sa fie procuror general al tarii.
 
In ce an a fost vizita ?

 Cred ca ... Eu am fost plecata doi ani in strainatate, in Siria. Pe santier. Nu stiu sa va spun chiar detalii. Cert este ca eram in Siria cand el a fost numit, in iarna lui ’76 parca, procuror general. Atunci cand a fost numit, stiu ca am ascultat la radio, a fost o mare problema pentru tata. La postul Europa Libera, a vorbit un domn... Nu mai stiu exact cum il chema. Nu-mi aduc aminte. O sa-mi reamintesc. Cineva care a scris cu tata o carte despre impartirea teritoriala a Romaniei. Acest domn i-a facut un mare deserviciu. Am crezut ca o sa fie imediat catapultat inapoi la Buzau, pentru ca a spus despre tata ca era un om corect, constiicios, modest, la locul lui. Si asa si era. El a avut o singura femeie in toata viata lui. Era mama. Isi iubea familia. Tata a fost numit in aceasta functie, dar nu a rezistat decat doi ani. Pentru ca, se pare ca nu a vrut sa indeplineasca toate ordinele absurde din acea vreme.
 
Ca veni vorba, unde ati lucrat in Siria ?

 La Racca. Undeva in desert. Ne mai duceam la Alep. La vreo suta de kilometri erau canale de irigatii. si la vreo suta de kilometri era orasul Alep. In momentul in care eu am revenit in tara, in 1978, stiu ca a plecat Pacepa. Aceasta a fost nenorocirea. Nu numai ca tata nu executa ordinele, acesta fiind un motiv de fatada al schimbarii, dar, dupa ani de zile am aflat adevarul.  Motivul cel mai fierbinte a fost ea, Elena. In momentul in care a facut perchezitia cu soldatii la casa lui Pacepa, au fost gasite fotografii compromitatoare cu Pacepa si Elena. Asta mi-a spus nasul meu, ambasadorul Vasile Gandila. Intr-o zi mi-a spus : “Jenica trebuie sa-ti spun adevarul despre moarte tatalui tau. Sa stii si tu, pentru ca el n-a spus la nimeni. Mi-a spus mie dupa o perioada de framantari, sa stiu doar eu.”
 
Asta s-a petrecut imediat dupa tradarea generalului Pacepa ?

 Da. In ’78 a fost si caderea tatalui meu. Imediat, rapid. Pentru ca, eu am aflat mult mai tarziu povestea. De la nasul meu. Tata nu mi-a povestit niciodata. Eu stiu acest amanunt de la domnul Gindila, fost ambasador in Indonezia si nasul meu. A murit si dansul. Tata i s-a confesat dupa ani de zile. A intrat in casa generalului insotit de soldati pentru perchezitie.  Acestia i-au adus un teanc de poze compromitatoare cu Pacepa si Elena. Tata fiind un om pudic, a fost in mare impas ce sa faca: sa i le duca ei, afla el de la soldati, sa i le duca lui, afla ea. A ales sa i le duca lui. A dus pozele lui Ceausescu si a doua zi in ziar a aparut ca este eliberat din functie si va primi noi insarcinari. Povestea a fost mai dura decat va imaginati, pentru ca 6 luni de zile a fost fara servici. Mergea pe strada si se gandea la care colt va fi linsat. Era aproape sigur ca va fi omorat pentru ceea ce stia. Noi nu aflasem nimic, pentru ca niciodata nu a vorbit de probleme de servici acasa. Absolut nimic. S-au pus microfoane in casa si au verificat. Ganditi-va ca inainte puteai sa-ti iei 30 de zile concediu fara plata, pentru studiu. El a avut 6 luni. Dupa perioada asta a fost numit la Ilfov parca.
 
Pur si simplu, dupa perchezitie, l-au eliberat din functie.

 A doua zi. A si scris in ziar. In Scanteia cred. Acesta a fost inceputul pentru ca in cele 6 luni, a fost chemat de mai multe ori si a dat declaratii. A fost chemat si la Postelnicu. Tata suferea de diabet. Postelnicu a fost foarte darnic si i-a dat un teanc de medicamente. Eu cand le-am citit acasa, erau toate expirate si probabil ca si iradiate. Luase o parte deja, dar ... Pe la Europa Libera am auzit de un ceas “Radu”. Il puneau in apropierea ta cand dadeai declaratii. Stiu ca a dat declaratii scrise, pentru ca eu l-am intrebat de acest ceas “Radu”.  I-am spus : “Te-au chemat doar ca sa dai declaratie?” “Da.”  „Si ti-au pus un ceas pe masa ?” „Da.” Eu auzisem la Europa Libera. M-am ingrozit cind mi-am dat seama ca vazuse acel ceas.
 
Deja era bolnav cand l-ati intrebat despre audieri ?


Trecuse o perioada. Facuse cancer la plamani.
 
Era fumator inrait ?

 Nu. El nu mai fuma de vreo 25 de ani. Nu era bautor, fumator, nu facea excese. A fost un om foarte echilibrat, la locul lui. El stia ca asta se va intampla, pentru ca o singura data mi-a spus atat si n-am sa uit: "Niciodata, in viata ta sa nu fii tentata, pentru vreun avantaj, sa intri in vreo organizatie.” Dar fusesem in organizatia de pionieri, de UTC, de partid.
 
Se referea la politica sau la alte organizatii ?

N-am inteles atunci. Chiar nu am inteles. Vreau sa va spun ca, dupa ce l-au dat afara, a inceput prigoana impotriva familiei noastre. Eu eram la centrul de calcul CPADC (centrul de calcul al CEPECA) si trebuia sa fiu data afara, pentru ca nu mai aveam dosarul curat. Stiti cum era, trebuia sa ai dosarul alb. Mi-au inscenat o aiureala cu niste ceasuri aduse  din Siria si mi-au dat vot de blam cu avertisment.
 
Ce s-a intamplat cu tatal dumneavoastra ?

 Tata  a fost din ce in ce mai rau cu boala. A lucrat in continuare, a fost dat pe la Giurgiu. A iesit la pensie de varsta. A lucrat pana in ultima clipa. Tata a fost un om inalt, puternic, rezistent si a durat mai multi ani calvarul lui. Pana la urma s-a terminat, tata a murit in 1986, pe 10 octombrie. Dumnezeu sa-l ierte! Cand a murit tata, ce m-a impresionat, este ca au venit acasa la noi niste ofiteri de Securitate. Niste uriasi. Nu am mai vazut oameni asa mari. Doi-trei sau patru. S-au prezentat si au intrat in birou cu mama. Eu am plecat. Ei au ramas singuri in birou cu ea. Banuiesc ca a fost ceva, si au luat, pentru ca dupa moartea tatalui m-am mutat la mama si tot timpul mi-era rau. Atunci am adus de la IFA (Institutul de Fizica Atomica) pe cineva (care era si acesta securist) si a masurat radioactivitatea din casa. Eram ingrijorata. A spus ca nivelul radiatiilor este usor depasit. Eu am vazut ca era depasit cu mult. Mi-a spus ca n-am de ce sa ma ingrijorez. Erau fotoliile unde a stat tata. M-am gandit fie ca tata a devenit sursa, fie ca au avut ceva acolo. Am inteles ca se poate pune ser iradiat si este de ajuns. Atunci locul se iradiaza si ramane pentru sute de ani activ. Cand am aflat, am vrut sa arunc toata mobila. Am spalat-o. Nu m-am inteles cu mama. Ea a dormit in continuare in birou pe canapea stil pat. Mama a facut si ea cancer si a murit. La 10 ani dupa tata.
 
Au fost afectati si ceilalti membri ai familiei ?

Pai sa va povestesc. Cand tata a fost adus de la Buzau au vrut sa-i dea in Primaverii apartament. Nu a vrut. A zis: "Eu raman in casa asta.” Un apartament cu trei camere, proprietate, de pe Aleea Tohan, in zona Tineretului. Eu nu am stat mult acolo in casa, pentru ca am locuit cu fostul meu sot, care avea tot felul de probleme. Mereu nefericita, fara prea multa putere sa-mi iau soarta in maini. Aveam doi copii. Tot timpul eram intr-un balans: ma despart, nu ma despart. Nu m-am dus sa stau in casa parinteasca. Dar sora mea, care era aproape de ei, a fost foarte des. De asta a si murit. La 4 ani dupa tata, sora mea a facut cancer. Era mai mica decit mine. Era tot timpul la mama. Au copiii acolo, deci era tot timpul in vizita. A facut cancer si dupa 4 ani a murit. A fost o tragedie. Probabil ca s-au mai intamplat lucruri de genul asta. Sunt convinsa.
Ca observatie, “off the record”, dupa atatia ani de la evenimente, Ioana Bobocea spune ca nu crede ca Pacepa si-ar fi tradat tara.
 
Securitatea nu trebuie crezuta pe cuvant niciodata !

 Acelasi lucru lasa sa inteleaga si generalul Dan Voinea, fost procuror militar. Voinea isi aminteste ca in ianuarie 1990, a intrat in cladirea Directiei a VI-a Cercetari Penale a Securitatii, unde intr-o camera la subsol, a gasit un morman de documente aruncate pe podea. Intreband ofiterii de securitate prezenti la fata locului, i s-a spus ca sunt documente din dosrul lui I. M. Pacepa. "Am fost surprins sa vad documentele aruncate claie peste gramada, avand sentimentul ca erau destinate distrugerii. Securitatea obisnuia sa indosarieze pana si ultimul petic de hartie care avea o semnificatie anume.”, isi aminteste fostul magistrat. Voinea spune ca in acele momente s-a gandit ca, in realitate, Pacepa nu a  fugit. Dezertarea a fost doar  o legenda bine pusa la punct pentru occidentali, el trimis fiind in misiune in SUA. Ulterior, americanii l-au deconspirat, izolat si folosit. Generalul (r) Dan Voinea aminteste ca poate nu intamplator, in aceeasi perioada (1978), din comunitatea de informatii a blocului sovietic au mai defectat doi importanti sefi de servicii secrete. "Securitatea nu trebuie crezuta pe cuvant niciodata !”, adauga Voinea.

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page