Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

DUMNEZEU SI ARTA, ARTA LUI DUMNEZEU



Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Targu Mures, 2012

    O carte de exceptie, o carte despre arta, despre amintiri, despre artisti care au devenit emblematici in spatiul dintre fruntariile tarii noastre, dar care au tasnit precum sagetile in padurea fermecata a lumii, dincolo de orizont, dincolo de hotare, de la zenit la nadir, lasand urme albe pe sufletul constiintei noastre.
    De ajuns sa o rasfoiesti si te umpli de miresmele frumosului. Ale sublimului. Dovada peremptorie ca pe lume nu exista numai rau, numai urat. Ca, oricat de greu ar fi, tot merita sa traiesti, ca sa afli, sa admiri, sa te infrupti si sa te impartasesti. si sa dai si altora. Fiindca, nu-i asa, vorba lui Steinhardt: „Daruind vei dobandi”. Nu din ce ai, nu din ce-ti prisoseste, ci dimpotriva, din ce nu ai. Ca sa capeti. si fapta ta sa fie inscrisa undeva, pe un perete. Eventual, pe cel al cerului.
    Autoarea nu ezita sa se intoarca in trecut, la vremea adolescentei, studentiei, profesorilor, maestrilor, colegilor, tuturor personalitatilor care au lasat o amprenta vie in sufletul ei.
    Marturisesc ca de multa vreme n-am mai citit o asemenea carte profunda, realista, axata pe fenomenul frumosului, pe sensibilitatea si harul celor care si-au propus si au reusit cu brio sa inscrie numele tarii noastre in palmaresul lumii.
Mariana Cristescu poseda niste chei. Cu ele deschide usile. si ne pofteste sa intram fara teama. Ceea ce ne va arata, luandu-ne de mana, este de domeniul mirajului. Al mirajului adevarat, care se poate revela sub ochii nostri uimiti. Ca sa credem ca e posibil.
Pana si motto-ul, din Mircea Eliade, invita intr-o alta lume de cercetat si patruns. O lume mai buna, daca nu cumva si perfecta. Dar, cati au privilegiul sa patrunda in aceasta lume? Trebuie ca o persoana sa-ti deschida usile. Altfel te ratacesti.
    Cartea debuteaza cu un dialog literar remarcabil intre omul de cultura Nicolae Baciut si Mariana Cristescu, in care se delimiteaza pozitiile, crezul literar si artistic, drumul parcurs pe cararile, atat de tentante, dar destul de efemere, ale publicisticii si apoi ale prozei eseistice.
    “Ma regasesc in tot ce am scris si scriu” – spune Mariana Cristescu in dialogul ei cu Nicolae Baciut, preintampinand o intrebare fireasca a acestuia si anume, cat adevar si cata imaginatie exista in scrierile sale. Fiind in primul rand vorba de publicistica, aici, realitatea primeaza. Realitatea vazuta prin ochii autorului, filtrata prin datele sale sufletesti, calchiata pe deontologia profesionala si pe datele cu care a fost inzestrat, fiecare.
    Toate acestea adunate intr-un singur crez, rostit raspicat, ca sa nu lase loc interpretarilor: „Ma iubesc si ma respect”.
    Fidela adevarului ca scriitorul este suma lecturilor sale, Mariana Cristescu a crescut in cunoastere pana la aceasta inaltime spirituala, tocmai datorita cartilor care au insotit-o toata viata. Sub semnul cartii, al literaturii si artei a trait si traieste cea mai frumoasa aventura pe care o poate cunoaste un om. Ea a imbogatit-o cu avutii care nu se vad, dar care sustin atelajul uman din launtrul sau.
    Cat priveste Poezia, modul de perceptie a lumii asupra ei nu este esential modificat. Din totdeauna au existat iubitori de poezie si de frumos. Noi insine putem deveni Poezie, daca invatam sa privim in jur si in noi insine.
    Perceputa ca o a doua natura, lectura este absolut necesara, nu numai creatorului, dar, in special, consumatorului, dincolo de orice hobby sau divertisment.
    Existenta in spatiul targumuresean a revistei “Vatra Veche” – constituie un cadru stralucit afirmarii talentelor, atat in proza cat si in poezie, dar, mai cu seama in domeniul graficii care da culoare (si savoare!) paginilor generoase ale acesteia.
    E usor sa strabati pagina cu pagina din cartea Marianei Cristescu, chiar fara trei mere rosii intr-o strachina de lut, chiar fara muzica baroc sau un dans spaniol intruchipand corrida intr-o sublima incordare a dansatoarei care-si unduieste miscarile dupa cele ale toreadorului si ale multimii exaltate care striga necontenit: Ole!
    Spun asta pentru ca, o data intrat in spatiul de gratie al lecturii, poti sa-ti inventezi tu propriul décor, sau camera alba unde se misca precum pe un ecran, locuri si oameni pe care-i poti privi pe dinlauntru. Bineinteles, daca ti s-a dat o asemenea putere de patrundere.
    Rand pe rand se perinda evenimente si oameni care te obliga sa iei si tu parte in decorul deja aranjat si sa te bucuri. Ori sa plangi laolalta cu protagonistii. Nu e greu. E aproape firesc, intra in mersul lucrurilor.
    Autoarea isi incepe periplul amintirilor cu “Ganduri la aniversare” – momentul crucial al absolvirii Conservatorului si al inceperii unei noi vieti.
    Aniversarea a patru decenii de la absolvirea Conservatorului este un prilej de bucurie si recunostinta fata de dascali si fata de inaintasi, dar si o privire retrospectiva asupra realizarilor fiecarui absolvent. Este un ceas binecuvantat de sarbatoare care se cere impartasita.
     Emotia reintalnirii ne este transmisa prin cuvinte de o caldura aparte, dupa cum marturiseste autoarea: „care ne-a redimensionat sufletele si ne-a inaltat in lumina”.
    Oameni “indragostiti si subjugati de dumnezeiasca „religie” a Muzicii”. si nu e de mirare, pentru ca, lor, dascalilor, “reputatii muzicologi Viorel Cosma – „vinovatul” principal, Lazar Octavian Cosma si
Grigore Constantinescu”, le este dedicat acest frumos volum omagial.
    Aniversarea nu a ramas doar la nivel de intalnire si impartasire a experientelor fiecaruia, dar si intr-un proiect editorial, concretizat in aparitia unui volum monografic publicat de Editura Muzicala, purtand titlul: “Destine Muzicale” – “un document de istorie a vietii noastre muzicale din ultima jumatate de secol. Realizatorii - Carmen Marino (coordonator), Mihaela Dobos si Ghizela Tulvan (redactori) - au desfasurat o complexa actiune, pe mai multe directii – solicitare, strangerea corespondentelor, dupa cum ne marturisesc, de la „colegii raspanditi pe toate continentele Terrei”, ordonare, asamblarea textelor si ilustratiilor”.
    Sub titlul, destul de neobisnuit pentru o lucrare de asemenea anvergura, “Predictii astrale” – Mariana Cristescu incearca o succinta autobiografie pornind de la astrele care o tuteleaza, de fapt, o parabola reusita.
    O incercare de interpretare a predictiilor profesorului Indian Gupta Swami, vestit prezicator si clarvazator despre un scenario apocaliptic, realizeaza autoarea in textul intitulat: “Viitorul incotro?”
    Asezate in acelasi context actual, “Gripa noua, politica si isteria”,  constituie subiectul unui alt eseu prezent in volumul de fata, de fapt, un pamflet despre neajunsurile sistemului sanitar romanesc. Bazat pe o documentatie vasta, eseul ofera o radiografiere a politicii actuale privitoare la sanatatea publica si la grija pentru om pe care ar trebui s-o aiba guvernul.
    Privind dincolo de aparente, autoarea constata ca: “Politica farmaceutica o fac oamenii de afaceri, milionarii si miliardarii, in cardasie cu guvernele… Industria farmaceutica este pe primul loc (ca profit), pentru ca ei pot sa fabrice un medicament cu un dolar si sa-l vanda cu 20 de dolari… Pe glob, la ora actuala, exista 40.000 de medicamente diferite. Organizatia Mondiala a Sanatatii a facut o lista de medicamente esentiale. Stiti cate a retinut? 300. Va dati seama, din 300, care sunt esentiale, si tu ai ajuns la 40.000? Daca mergem in farmacii si aruncam la gunoi jumatate din medicamentele care sunt acolo, populatia va fi mai sanatoasa, asta pot sa v-o garantez.” In concluzie, faceti cum credeti!”
    si despre Rosia Montata relateaza autoarea sub deviza jurnalistica: “Sa dam cartile pe fata”.
    Probleme stringente care marcheaza inceputul mileniului trei. Epuizarea zacamintelor aurifere din Apuseni, investitorii straini, inchiderea minelor, instrainarea bogatiilor in dauna romanilor si multe alte probleme sunt abordate cu profesionalism, cu verticalitate, cu intrebari directe care cer raspuns sincer, in eseul “Departe de lumea dezlantuita” – dupa cartea si filmul cu acelasi nume, de Thomas Hardy.
    Despre cotiturile pe care le poate lua viata la un moment dat, autoarea vorbeste cu neingradita libertate. Astfel, despre actorul Dragos Paslaru, cel care a devenit fratele Valerian de peste doua decenii, este un subiect care poate sa-i frapeze pe unii cititori, mai ales pe cei care l-au cunoscut in ipostaza de actor de film. In urma unui groaznic incident in timpul mineriadei de la Bucuresti, actorul este ranit grav, aproape sa-si piarda viata. Urmare a acestui fapt isi reconsidera viata si se decide sa paraseasca o cariera de success si sa devina monah.
    Un alt caz interesant este cel al actritei Mariana Buruiana care s-a retras din viata publica pentru ca sa-si dedice viata lui Cristos.
    In aceeasi nota reverentioasa sunt prezentati si preotul Dan Badulescu, fost chitarist rock, absolvent de Conservator, unul din numele de marca ale genului. Autoarea doreste sa sublinieze faptul ca un anumit moment, o fapta, o intamplare, o stare, pot schimba destinul omului si ii pot revela vocatia si drumul pe care il va avea de parcurs de la acea data.
    Bine documentata si familiarizata cu domeniul la care face referire, Mariana Cristescu nu face decat sa subilinieze si sa ofere cheia acestor destine de exceptie care au realizat o cotitura hotaratoare la un moment dat al existentei lor. Tot astfel sunt si: actrita Monica Fermo, una din cele mai provocatoare prezente actoricesti a anilor ’70 pe scena Teatrului National, in prezent, calugarita la Ierusalim, de peste 20 de ani, pentru care, „intalnirea cu Cristos a fost uluitoare, devastatoare” – asa cum marturiseste.
    Toti acestia s-ar putea incadra in marea familie a convertitilor lumii, cei care au cunoscut indeajuns viata cu toata incarcatura ei de confuzii, erori, pacate, greseli si s-au convins ca totul nu e decat, vorba Ecleziastului, “desertaciune si goana dupa vant”.
    E bine de subliniat ca acesti convertiti care si-au schimbat viata, au avut duhovnici de exceptie, cum a fost parintele Argatu, adevarate modele, indrumatori si sfatuitori care le-au aratat calea cea dreapta de urmat.
    Tot un astfel de convertit este si Alexandru Cottescu, fiul celor doi actori de exceptie romani, Octavian Cottescu si Valeria Seciu, cel care a ajuns monah pe Muntele Athos, la Manastirea Vatopedu, luand numele de Daniil.
    Despre “Pianistul Silvan Negrutiu, un roman frumos”, autoarea si-a ales cuvintele cu grija, intr-un eseu splendid in care isi marturiseste dragostea pentru muzica, acea “infuzie cu splendida matematica fluida in interpretari aproape perfecte (caci perfecta nu e decat muzica sferelor), in intimitatea camerei mele de lucru, fie pentru a-mi cruta... cordul (nu inima!) de emotiile arderii aceleia unice pe care doar un artist harazit le poate impartasi, pe viu, cu martorii creatiei sale, fie menajandu-mi organul critic (supradimensionat, in acceptia unora) in cazul lipsei de talent, ori, mai grav, al minimei rezistente, sinucigasa pentru actul cultural”.
    Concertul sustinut la Targu-Mures de artistul Silvan Negrutiu a avut darul de a-i rascoli amintirile Marianei Cristescu.
    Cu ochiul profesionistului, dar si al melomanului, autoarea face unele consideratii pertinente despre repertoriul tanarului pianist ca si despre calitatile lui exceptionale de interpret, mai bines pus, de poet al pianului – sintagma deja consacrata. Dar ii face si un portret admirabil tanarului muzician: “Silvan are o calitate foarte speciala, foarte rara: stie sa construiasca structuri din materia sonora, dizlocand aerul, eliminand... golurile, haul/ raul, nimicul, spatiile inutile. As spune ca deja a deschis poarta marii initieri. De asta cred ca are nevoie de rusi. Cu sau fara O’Conor, si el coboara „din mantaua lui Gogol”, are in penumbra niste codri si o „Miorita”, rude bune cu Dostoievski, cu furtunile lui Aivazovski sau cu edecarii lui Repin. Poate ca inca nu constientizeaza. Vreme de 20 de ani a rezonat doar cu „bronzul” corzilor de pian. Poate ca l-ar implini sa afle, pe viu, cum canta si oamenii din partea cealalta a lumii, veghind in noptile albe ale... Ortodoxiei, la Sankt Petersburg, poate si mai departe, in Finlanda, sau mai aproape, in cetatile lui stefan cel Mare si Sfant de pe Nistru. Ca sa rotunjeasca sfera... Zborul acela inalt catre muzica sferelor, la ceas de taina cu Dumnezeu. Perfectiunea spre care aspiram de cand am scos primul strigat/sunet/ cantec pe lume.”
    Am exemplificat cu acest citat amplu, pentru a scoate in relief iscusinta narativa a Marianei Cristescu si asociatiile neasteptate, inedite pe care le face la tot pasul.
    In aceeasi nota admirativa se inscrie si eseul “Fenomenul Alexandru Tomescu”, tanarul muzician care si-a caltigat dreptul de a canta pe faimoasa vioara “Stradivarius Elder-Voicu 1702”, pentru o perioada de cinci ani. Alexandru Tomescu  impreuna cu pianistul Horia Mihail si cu violoncelistul Razvan Suma a infiintat formatia de muzica de camera „Romanian Piano Trio”.
    Recent, cei trei virtuosi au concertat in cinci din marile orase ale Romaniei, printre care si Galati, orasul meu.
    Mariana Cristescu il prezinta in termeni elogiosi pe tanarul pianist, dupa cum si merita, cu aceste cuvinte: “Dumnezeu l-a sarutat pe frunte!”
    Autoarea ii admira nu numai calitatile interpretative, dar si dimensiunea umana a artistului, vadita cu prilejul unui concert la care si-a donat onorariul salvarii Rosiei Montana, dar si actiuni caritabile in favoarea Asociatiei Nevazatorilor din Romania, a copiilor cu deficiente de auz, sau a campaniei demarate de Asociatia “Inima Copiilor”. Toate acestea dovedesc ca un artist de talia si anvergura lui Alexandru Tomescu nu se limiteaza doar la succesul propriu, ci incearca a sluji cu devotiune si dragoste poporul roman si a pune umarul acolo unde este nevoie.
    si despre “Hasso Plattner – cel mai bogat roman din lume” are un cuvant de spus, ca orice bun jurnalist, Mariana Cristescu.
    Autoarea il evoca in cuvinte emotionante pe “Organistul Helmut Plattner - cel mai drag sas din lume, dragul meu maestru...”: “Pe Helmut Plattner - inaltut si subtirel, usor adus de umeri, invatai sa-l bagi in seama cu adevarat abia atunci cand, asezat timid pe banca orgii, se metamorfoza, parand sa indese, cu degetele lungi si neverosimil de albe, hotarat si fara drept de apel, bolta cerului, cu nori cu tot, si cu stele, cu tot aerul dimprejur, cu marea si toate padurile la un loc, in tuburile acelea sonore, inalte si majestuoase ca niste catedrale. De la el incoace, nu cred ca am mai ascultat alt organist care sa cante atat de... adevarat, atat de... dinauntru, marile fugi ale lui Bach”.
    In eseul “Ca Pasarea Phoenix” – Mariana Cristescu isi dezvaluie crezul artistic: “Cred cu tarie ca arta - ca parte intrinseca a culturii - constituie modul existential al unui popor si una dintre putinele marturii legitimandu-i peste timp existenta, chiar si atunci cand despre el mai amintesc doar prafuite cronici”.
    Surpriza cartii o constituie textul despre Costel Busuioc, tenorul din Ghilad, jud. Timis, devenit “Pavarotti din Carpati”. Eseul se intituleaza: “Per aspera ad astra” – de pe schela, pe marile scene!”
    Despre el, Mariana Cristescu spune: “…Costel nu este un muzician obisnuit. El are har dumnezeiesc si credinta pe masura”.
    si despre cei plecati curand dintre noi, autoarea are cate un buchetel de cuvinte comemorative si cate o candela spirituala: “S-a stins „sunetul in forma de suflet...” o are ca protagonista pe Tatiana Stepa, vestita interpreta de folk, componenta a cenaclului “Flacara” si mai tarziu, a cenaclului “Totusi iubirea”.
    O frumoasa evocare a poetului Adrian Paunescu face Mariana Cristescu in eseul “Pe aici iubirea a ramas intreaga...” cel despre care nu se poate scrie decat cu majuscula: Poetul.
    Dovada ca Poetul a ramas viu in constiinta si amintirea tuturor este faptul ca autoarea, nu-i adreseaza formule consacrate celor defuncti, ci urarea pentru cei vii: “La multi ani, dragul nostru!”
    Un eseu mai putin obisnuit este cel intitulat “File Astriste” – despre Asociatia Transilvana pentru Literatura Romana si Cultura Poporului Roman (Astra) – infiintata la Sibiu in 1861 – care a jucat un rol decisiv in emanciparea culturala si politica a romanilor din Transilvania. Sunt evocate personalitatile care au infiintat aceasta asociatie: mitropolitul Andrei saguna, Timotei Cipariu, George Barit, misiunea acesteia fiind: “dorinta fierbinte sa fim o singura natiune!”
    O alta personalitate evocata este Miron Neagu, vestit interpret al cantecului popular, cu predilectie al doinelor ardelenesti si culegator de folclor.
    Alti muzicieni evocati sunt: Etnomuzicologul Ilarion Cocisiu, profesorul, dirijorul si compozitorul Ilie Micu, Remus Grama, un muzician plurivalent, cum il numeste Mariana Cristescu. Ca un veritabil cronicar muzical, autoarea este interesata, nu numai de datele biografice ale personalitatilor, dar si de opera lor, de concertele lor si de impactul pe care acestia il au si astazi asupra publicului meloman.
    Soprana Adriana Ausch – se bucura si ea de un eseu al Marianei Cristescu, urmare a recitalului sustinut la Sala Mica a Palatului Culturii:
“un colaj policrom, inspirat de o expozitie cu acelasi titlu, de la Chicago, arc peste... Istoria Muzicii, dedicat mozaicatei personalitati feminine. Un regal cameral, de fapt, dezvaluindu-ne un artist matur, abia mai amintind copilul cuminte si subtirel, inalt cat chitara din spate, cu glas de izvor, reinviindu-ne dragostea pentru Eminescu, Nichita, calul albastru ori mistretul cu colti de argint...”
    De altfel, sustinand de ani buni pagina culturala din cotidianul “Cuvantul Liber” din Targu-Mures, Mariana Cristescu vine mereu cu noutati din lumea culturii si artei, atat de vitregite de noul regim, dar care, pot renaste, sub pana unei artiste ca autoarea de fata.
    Nici artistii plastici nu sunt neglijati. Vernisajul unei noi personale, gazduita la Galeria Krom Art din complexul Mures Mall, a constituit ocazia propice pentru cronica plastica intitulata: “Costina Zehan – inger plutind prin abur albastru…” Ea este zugravita (si nu invers!) de catre Mariana Cristescu in cuvinte calde, afectuoase, materne, binecuvantate, sensibile, asa cum merita o tanara artista in tara sa, de catre confrati.
    Eseul „Ostasi intru Eminescu si romanitate”… se refera la comemorarea lui Eminescu  “In ograda lui Aron Pumnul” de la Cernauti, in 15 iunie 2012. Bustul poetului realizat de regretatul sculptor Marcel Guguianu, “Rodin al romanilor” – a fost “cununat cu flori” – asa cum se exprima autoarea. L-au onorat o serie de personalitati precum: prof.dr. Victor Craciun; prof. dr. Mircea Chelariu, poetul bucovinean Vasile Tarateanu, s.a.
    Scriitoarea trage si un semnal de alarma privitor la situl dacic de la Sarmizegetusa Regia, un pamflet usturator intitulat: “Repetenti (si) la istorie? Sau doar vanduti si ticalosi? - S.O.S.! SARMIZEGETUSA REGIA!” Acest sit care face parte din Patrimoniul UNESCO, este distrus sistematic de actualii notabili ai Judetului Hunedoara care s-au decis sa faca pe locul acesta o parcare turistica!!! distrugand zidul cetatii si vestigiile cele mai importante, o adevarata catastrofa pentru istoria si arheologia romaneasca privind etnogeneza poporului roman: “Dovezi istorice despre viata dacilor au fost astfel definitiv distruse. Zidul cetatii dacice de la Sarmizegetusa Regia este in pericol de prabusire pe o lungime de circa 30 de metri. Lamele buldozerelor si celelalte utilaje au distrus o portiune de teren unde, in urma cu 20 de ani, au fost descoperite urme de locuire dacica. Motivul distrugerii este unul care frizeaza absurdul: Reprezentantii Consiliului Judetean au decis sa amenajeze o parcare de circa 3.000 de metri pentru autocarele cu turistii care vor sa viziteze capitala Daciei, precum si o serie de trepte, pentru a usura accesul catre Poarta de Vest!!!”
    O licitatie de arta este subiectul eseului: “Mircea Cantor si opera sa de capatai: “Un copil taie cu foarfeca un fir de apa!...”
    Licitatia Romania Regala – “invita la revalorificarea trecutului, aflandu-ne in preajma frumoasei aniverari a zilei de nastere a Majestatii Sale Regele Mihai I, precum si Licitatia de Impresionism si Postimpresionism. Cei prezenti au putut urmari prelegerile sustinute de istoricul Adrian Cioroianu - istoric si analist al perioadei interbelice - si Mircea Alexandru Hortopan, director-adjunct al Muzeului National Peles, care si-au declarat admiratia fata de episodul monarhiei romanesti si pentru colectia impresionanta de obiecte rare pe care licitatia o scoate la iveala, colectie care transforma Licitatia Romania Regala intr-un eveniment cu o consistenta dimensiune memorialistica si culturala. Obiecte superbe. Bijuteriile, obiectele rare de argintarie sau portelan, armele, cartile sau operele de arta, legate intr-un fel sau altul de destinele membrilor familiei regale si ale aristocratiei din Principate, precum si filmul cu imagini de epoca proiectat in cadrul intalnirii cu presa i-au purtat pe participanti intr-o incursiune in perioada istoriei Romaniei care starneste cele mai multe nostalgii”.
    Sub titlul: “O carte si un autor „despre care nu se va vorbi” ?!?  autoarea nu scrie o cronica de carte, ci un semnal de carte. E vorba despre volumul „Romania molusca” – Douasprezece discursuri publice despre starea natiunii, autor fiind generalul (r) Mircea Chelaru, una dintre cele mai interesante si controversate personalitati ale prezentului.
    Un frumos medalion Nichita Stanescu este prilejuit de comemorarea poetului la Chisinau, cel care spunea atat de frumos ca “limba romana e frumoasa ca o duminica”.
    In incheiere, autoarea prezinta un Curriculum vitae amplu in care sunt prinse si principalele referinte critice, de-a lungul activitatii sale culturale.
    Simtamantul national, de dragoste suprema fata de tara, fata de oameni si limba, fata de istoria si cultura romaneasca, este prezent in fiecare pagina a acestei frumoase carti, ilustrata cu fotografii care constituie pagini importante din istoria culturii si civilizatiei romanesti, a literaturii si artei romane si care releva, o data in plus, ca Mariana Cristescu nu este o scriitoare de circumstanta, o publicista care vaneaza evenimente senzationale, ci se opreste asupra  unor personalitati emblematice, asupra unor efigii care ne fac cunoscute cultura si arta din ultimul secol al acestui colt de Rai, numit Acasa, numit Romania.

CEZARINA ADAMESCU,
8 octombrie 2012





Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page