Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

ITINERAR TURISTIC CU SORINA STEFANIA MATACA



„DUNAREA A BATUT SI PORTILE DE FIER S-AU DESCHIS”

„Calatoria este un fel particular si fantastic de a vedea si de a simti…
A calatori inseamna mai intai a-ti acorda ragazul de a trai la nivelul senzatiilor,
de a deveni un calator povestitor al aventurilor traite,
de a efectua sinteza momentelor disparate.”
Gerard de Nerval


Ne propunem sa parcurgem o astfel de calatorie la invitatia Asociatiei Force Tourism si a presedintelui sau, Beatrice Chiriac, intr-o zona unica in Romania dar si in Europa din punct de vedere istoric si as aminti numai de descoperirea, in acest areal geografic al judetului Mehedinti, a celei mai vechi asezari umane stabile din Europa, circa 9000 de ani, care contureaza o civilizatie dunareana: cultura Schela Cladovei – Lepenscki Vir. Dar in aceasta vatra strabuna europeana se afla si una dintre cele mai importante regiuni cu parcuri naturale si rezervatii ale continentului european cu fauna sarmatiana sau din Bazinul Dacic.
Am aflat amanunte, intr-un  un dialog cu unul dintre cei mai avizati specialisti, biolog dr. Sorina Stefania Mataca, managerul Muzeului Regiunii Portilor de Fier, care ne va conduce pe un Itinerar ecoturistic.
***
Elisabeta IOSIF: In Defileul Portile de Fier, daca am porni pe vaile de apa ale muntilor din jur, am descoperi plante unice sau de o vechime inestimabila dar am avea parte si de puncte de belvedere, deschizandu-se in fata turistilor adevarate panorame asupra frumusetilor naturale ale tarii noastre. Sa incepem acest itinerar ecoturistic cu  defileul  Muntelui Trescovat, cu izvoare si paduri apreciate de turisti.

Dr. Sorina Stefania MATACA: Muntele Trescovat, un neck vulcanic, a alimentat Defileul Portile de Fier de-a lungul erelor geologice, cu ceea ce specialistii numesc „vulcanite terigene”. Pornind de pe Valea Stariste, de-a lungul acestui itinerariu, la intervale mici de timp (aproximativ o jumatate de ora), intalnim puncte de belvedere, locuri de unde se pot admira: Dunarea, Mala Cucuiova, Trescovatul Mic si Trescovatul Mare. Sunt la altitudini din ce in ce mai ridicate, culminand cu platoul Muntelui Trescovat, loc de unde se deschide o panorama impresionanta, atat asupra plaiurilor romanesti, cat si a celor sarbesti. Avand o altitudine de 755 m, Muntele Trescovat este unul din cei mai inalti munti ai Parcului Natural Portile de Fier. Dificultatea itinerariului nu este ridicata, cu exceptia portiunii de urcare propriu-zisa a muntelui, din partea estica a muntelui, unde panta poate ajunge chiar la 700. Drumul serpuieste prin paduri de cer, garnita, fag, iar pajistile cu iarba de sadina iti incanta privirile prin coloritul viu al orhideelor, garofitelor si te invita sa poposesti in aceste locuri de basm.
Aproape de poalele Tresovatului iti poti alina setea din apele izvorului Cozariste (numele lui vine de la cuvantul sarbesc coza, care inseamna capra), bine cunoscut de localnici. Muntele Trescovat este impresionant datorita rocilor vulcanice, palcurilor de pin negru de Banat, enclavelor de liliac, carpinita, mojdrean, scumpie). Odata ajuns pe platou, ai totul la picioare. De aici, privelistea se deschide spre vest pana la Ravensca, un sat de cehi iar in aval pe malul drept al Dunarii, se vede Grebenul sarbesc. In aval de Trescovat, se afla Grebenul romanesc, intre vaile Vodiniciki, Saraorski si Povalina. In oglinda cu cel romanesc, se vede maiestuos Grebenul sarbesc. Chiar daca dureaza 8 ore, itinerariul pe Muntele Trescovat este pentru ecoturisti un prilej de a-si incarca sufletul si mintea cu imaginea peisajelor de deal, munte si apa, unice in felul lor, dar si de un pitoresc nemaiintalnit in alta parte a Romaniei.     

Elisabeta IOSIF: Un alt itinerar ecoturistic se afla in arealul comunei Svinita – Tricule, ce are plante rare dar si un amfiteatru natural de invidiat care, poate, i-a inspirat pe romani in construirea amfiteatrelor celebre?

Dr. Sorina Stefania MATACA: Amfiteatrul natural Zeliste - Veligan, aflat deasupra comunei Svinita, pe Valea Tiganski, este  impresionant. E format din conglomeratele Jurasicului inferior (200 milioane ani) de origine continentala, apartinand formatiunii de la Cioaca Borii. Acest amfiteatru, una dintre cele mai spectaculoase deschideri de-a lungul Defileului Dunarii, ne duce cu gandul la celebrele amfiteatre romane. De pe treptele lui se pot admira apele linistite ale lacului de acumulare, localitatea Svinita (stramutata in totalitate), vestigiile caselor cu arhitectura traditionala de influenta sarbeasca si ale bisericii din vechiul sat. In crapaturile stancilor deschise de capriciile vremii si-au gasit adapost o seama de plante rare, de un colorit miraculos, unele intalnite doar in regiunea Portile de Fier. Trebuie sa pasim cu atentie, deoarece locul lor de bastina este numai acolo, iar distrugandu-le nu am face decat sa periclitam istoria acestor plapande plante, migrate aici de-a lungul mileniilor.
Nu poti parcurge itinerariul ecoturistic, fara a vizita comuna Svinita, o fosta colonie sarbeasca, azi locuita de populatie vorbitoare de limba sarba.  Tot aici, satenii „fabrica” dulceata de smochine dupa o reteta numai de ei stiuta. Piesele de port popular specifice populatiei sarbesti din Romania sunt pastrate in micul muzeu aflat in scoala din Svinita. Un exemplu in acest sens, este traista de lana, principala piesa de transport pe spate care, prin functia ei utilitara, este inca folosita, supravietuind unora dintre piesele costumului popular. Existenta ei este legata de cultura cerealelor si cresterea animalelor domestice (care asigura materia prima necesara confectionarii ei). Traista este specifica populatiei romanesti si sarbesti, spre deosebire de populatia ceha, care foloseste brenta (cosul de nuiele purtat pe spate). Chiar de la inceputul itinerariului ecoturistic, o moara de apa prin constructie si mecanism, ne arata ca elementul local este inca viu. O astfel de moara cu ciutura si admisie prin „buton” din Svinita (sec. XVIII) este conservata si expusa in Muzeul civilizatiei populare din Dumbrava Sibiului. Intreaga comuna este amplasata pe depozite jurasice, care ne duc cu gandul la marea mezozoica ale carei ape acopereau in urma cu peste 200 milioane de ani aceasta regiune. Marturii sunt urmele fosile ale vietuitoarelor care au trait in apele acestei mari, in care se remarca amonitii, acei melci uriasi al caror nume provine de la Zeul Amon si belemnitii ale caror cochilii se aseamana cu forma gloantelor. Pe Valea Murguceva, veti pasi pe „Poteca belemnitilor”, unde sunt captive resturile fosile ale acestor animale preistorice. Itinerariul este presarat cu numeroase colibe, unde calatorii se pot adaposti de intemperiile vremii.
Ultima portiune, dar in acelasi timp pitoreasca, este Cioaca Borii, o formatiune de 260 milioane de ani, pe stancariile careia se intalneste singura padure de pin negru de Banat din Defileul Dunarii. Interesant este ca aici, pinul negru de Banat se gaseste la altitudine foarte joasa, in expozitie insorita, iar stratul ierbos al acestor stancarii este alcatuit din plante foarte rare, care aduc un plus de miracol ale acestei paduri. Padurea de pin negru de Banat, se odihneste pe un covor moale de licheni, care acopera stancile ferindu-le de forta uneori distrugatoare a naturii.

Elisabeta IOSIF: Comuna Svinita are, asadar, un specific anume: Este amplasata pe depozite jurasice, cu peste 200 de milioane de ani aceasta regiune fiind acoperita de Marea mezozoica. Ce alte fosile au mai  ramas pe acest pamant stravechi?

Dr. Sorina Ttefania MATACA: Este alcatuita din depozite sedimentare care apartin partii superioare a erei Paleozoice si perioadelor Jurasic si Cretacic din era Mezozoica. Cercetarea geologica si paleontologica a regiunii Svinita a fost inceputa de cercetatorii austrieci la mijlocul secolului al XIX-lea. In urma acestor cercetari a fost dovedita continuitatea generala a sedimentarii din Jurasicul inferior (Liasic) pana la Cretacic (Aptian). Fauna fosila este cantonata pe trei vai: Saraorski, Tigaski, Vodiniciki. Pe valea paraului Saraorski se regasesc in numeroase colectii din Austria si din Ungaria. In Romania, colectii de fosile din aceasta rezervatie exista la Universitatea din Bucuresti, Institutul Geologic al Romaniei, Universitatea Babes-Bolyai din Cluj Napoca si Muzeul Regiunii Portilor de Fier din Drobeta Turnu  Severin.  Este in acelasi timp o  arie de interes stiintific international.
Asadar, batranul fluviu Dunarea „poarta pe umerii sai” istoria a peste 2000 de ani a continentului. Pentru apararea cetatii ridicate aici au fost construite turnuri de  observatie impotriva atator popoare ce au migrat de-a lungul vremii.
De aceea au fost de interes european ruinele cetatii medievale de la Tricule, mai ales pentru cercetatori. Turistii sunt interesati de insemnatatea sa  istorica. Inca din secolul al XV-lea, in localitatea Svinita exista o fortificatie cu ziduri de piatra asezata pe o culme. Ea a fost parasita datorita lipsei de apa. Dupa distrugerea cetatii Svinita (aparata de cavalerii teutoni), cu materialul din ea s-a construit Cetatea Tricule (sec. al XVI-lea). In a doua jumatate a secolului al XVI-lea, Petru Petrovici, ban peste cetatile Lugoj, Caransebes si Mehadia, cat si peste cele de pe Valea Dunarii, construieste la Svinita o fortificatie formata din 3 turnuri-cula. Se pare ca turnurile dispuneau de doua etaje, cel de sus servind ca loc de observatie. Fortificatia a jucat un rol important in luptele pentru stapanirea acestei zone. Cetatea avea sarcina de a opri incursiunile turcilor. A fost stapanita pe rand de austrieci, de turci si de haiduci. Astazi, unul dintre turnuri este acoperit de apele lacului de acumulare.

Elisabeta IOSIF: Se sustine ca, una dintre cele mai pitoresti vai este Valea Liubotina-Rudina. Ce argumente pledeaza pentru a fi un itinerar ecoturistic?

Dr. Sorina Stefania MATACA: Valea Liubotina are versantii acoperiti cu paduri de fag iar ici-acolo apar exemplare izolate de tisa (Taxus baccata), element ocrotit al florei Romaniei. Acest conifer a devenit atat de rar datorita lemnului foarte pretios cautat pentru sculptura si tamplarie fina dar si datorita faptului ca frunzele, ca si toate partile plantei (in afara de aril), contin un alcaloid taxina, otravitor in special pentru cai. In trecut, oamenii „secerau” aceste conifere, deoarece reprezentau un pericol pentru animalele care se hraneau cu ele. Astazi, tisa este ocrotita in toata Romania. Tot pe Valea Liubotina, cascadele formate in albia acestui rau dau un pitoresc aparte acestei zone. Cel mai impresionant punct de belvedere este Rudina de unde se zareste Dunarea, dar si dealurile Codicea Mica, Codicea Mare. Semnalam turistilor de fiecare data bucataria traditionala intalnita la colibele de pe traseu, precum si modalitatea de a prepara „bucatele” locale.

Elisabeta IOSIF: In sfarsit, sa ne vorbiti despre cel mai important, as spune, itinerar ecoturistic al Platoului Cazanelor Mari si cel al Cazanelor Mici, care alcatuiesc una dintre primele rezervatii din Romania, cu elemente naturale de o inestimabila valoare pentru geologia, flora si fauna tarii noastre. Am facut, in aceasta importanta deplasare de documentare si de imbaiere in lumina si pitorescul batranului fluviu, o croaziera pe Dunare in zona Cazanelor. Am admirat unicele peisaje si de pe litoralul sau din Clisura Dunarii. Dar totusi, dumneavoastra mi-ati spus, stimata doamna, Sorina Stefania Mataca despre acest areal  ca este singurul loc din lume in care traieste si poti admira auriul lalelei de Cazane. Este, de fapt, locul unde „Dunarea a batut si Portile de Fier s-au deschis”. O adevarata metafora. De ce mai este unic acest loc binecuvantat?

Dr. Sorina Stefania MATACA: Platoul Cazanelor Mari iti taie, cu adevarat, rasuflarea. Este locul in care stai pe calcare de 140 milioane ani, pe lapiezuri („sculpturi” naturale in calcar), unde  tertiare  asociatii vegetale alcatuite preponderent din liliac, carpinita, mojdrean, scumpie provin din perioadele mai calde interglaciare Este locul de unde laleaua de Cazane „iti spune” ca aici, in Cazanele Mari ale Dunarii este singurul loc din lume in care traieste. Da, este zona despre care imi place sa spun, ca „Dunarea a batut si Portile de Fier s-au deschis”. In 1882, Vincze  Borbás descrie pentru prima data laleaua Cazanelor Dunarii de pe versantul abrupt al Cazanelor Mari romanesti. Doi ani mai tarziu, in 1884, savantul sarb I. Pancici semnaleaza aceeasi planta de pe coastele inaccesibile ale varfului Veliki Strbac, in Serbia, disparand definitiv in 1940. Astazi, singurul loc in care mai intalnim laleaua de Cazane este aici, in Romania, pe versantul dunarean al Cazanelor Mari.  
Daca ne continuam traseul, observam, ca, dupa 10-15 minute, itinerariul ecoturistic se bifurca: o poteca serpuind spre platoul Cazanelor Mari, de unde azi vezi apele linistite ale batranului Danubius, odinioara clocotind, datorita reliefului stancos, ca intr-un cazan, iar o alta poteca te duce direct la nivelul apei, de unde poti mangaia in tihna linistea Dunarii. In Cazanele Mari, Dunarea atinge cea mai mare adancime de pe tot parcursul ei (circa 100 m). Acest itinerariu se deruleaza prin Rezervatia complexa Cazanele Mari si Cazanele Mici. Este una dintre primele rezervatii din Romania. Alexandru Borza, parintele geobotanicii romanesti, propune pentru prima data, la „Intaiul Congres al Naturalistilor din Romania” cateva rezervatii, intre care si „Pasul Cazan din Banat”. In parcurgerea acestui itinerariu, trebuie ca ecoturistii sa fie insotiti de rangerii Parcului Natural Portile de Fier, ca de altfel pe toate itinerariile, deoarece aici pasesti printre elemente naturale de o inestimabila valoare pentru geologia, flora si fauna Romaniei, dar si a Europei.

Elisabeta IOSIF: Traseul de la Cazanele Mici se face pe poteci de munte printre paduri de stejar si de fag, cu locuri de belvedere dar si cu pajisti cu o planta rara, talpa ursului ale carei frunze, se spune, ca au fost luate ca model in sculptura antica, in capitelul coloanelor corintice. Ce alte atractii mai ofera turistilor?

Dr. Sorina Stefania MATACA: Un adevarat tezaur de veche creatie materiala a poporului roman: primul tip de moara, care a folosit forta hidraulica, facand tranzitia de la rasnitele de mana la morile cu roata verticala. Morile cu ciutura din zona Portile de Fier prezinta o  importanta deosebita. Inainte de a urca pe aceste poteci, recomandam turistilor sa viziteze comuna Dubova, localitate specifica clisurii dunarene. Dupa amenajarea lacului de acumulare, nivelul Dunarii s-a ridicat cu 25-30 m. Comuna Dubova a fost stramutata partial. Partea veche, nestramutata, este bogata in case cu arhitectura traditionala, mori cu ciutura. Asupra originii morilor de apa in spatiul carpatic s-a emis atat ipoteza patrunderii lor aici din zona mediteraneana, dupa cucerirea Daciei de catre romani, cat si ipoteza autohtonicitatii lor, aducandu-se ca argumente bogatia de grane a Daciei, intinderea holdelor pana pe plaiurile muntilor, forta hidraulica de pe raurile repezi cu debit bogat.
Documentar, morile de apa sunt atestate inca din secolul al XII-lea, ele inmultindu-se considerabil in secolele urmatoare. Dintre morile de apa, cele cu roata orizontala – ciutura – punct de vedere al repartitiei, structurii si sistemului lor de proprietate. Sistemul arhaic de constructie si de functionare al morilor cu ciutura imbina simplitatea cu ingeniozitatea, utilul cu artisticul. Ca material de constructie se foloseau barnele groase, in exclusivitate de esenta tare (stejar, fag), morile de piatra fiind rare (morile din Svinita si o parte din morile din Ogradena). Itinerariul ecoturistic urmeaza poteci de munte, care parcurg paduri de stejari, paduri de fag si pajisti. Este traseul de unde se poate colecta drobita (Genista tinctoria), o excelenta planta tinctoriala, din care femeile extrageau coloranti vegetali pentru vopsitul lanii. Punctele de belvedere, nu putine la numar, sunt locurile de unde poti admira Cazanele Mari si Veliki Strbac, de pe partea sarbeasca a Dunarii. Cazanele Mici, cu doar cativa metri mai mici decat Cazanele Mari, este locul mai putin cunoscut turistilor, dar cu aceeasi grandoare a Cazanelor Mari. Pajistile cu talpa ursului (Acanthus balcanicus), intalnite pe platoul Cazanelor Mici, planta cu arealul restrans doar in Peninsula Balcanica, ne determina sa parcurgem cu mare atentie aceasta portiune, doar insotiti de rangerii Parcului Natural Portile de Fier. Frunzele acestei plante au fost luate ca model in sculptura antica si caracterizeaza capitelul coloanelor corintice. Itinerariul ecoturistic Cazanele Mici se afla in Rezervatia complexa Cazanele Mari si Cazanele Mici, iar accesul se face doar in prezenta rangerilor Parcului Natural Portile de Fier. Cazanele Mici este locul unde Dunarea scapa din stramtoarea Cazanelor.

Elisabeta IOSIF: Sa incheiem calatoria cu descrierea drumului roman, ce merge paralel cu fluviul Dunarea prin Defileul Portile de Fier, finalizat de Tabula Traiana, monument UNESCO.

Dr. Sorina Stefania MATACA: Din anul 98 d.Ch., Imparatul Traian initiaza o serie de constructii militare strategice in regiunea Portile de Fier: in anul 100 este terminata refacerea drumului din Cazane, iar in anul 101, cea a unui canal navigabil prin Portile de Fier. Numeroase trupe romane concentrate in nord-estul Moesiei Superioare, au putut trece astfel la nord de Dunare, dezlantuind primul razboi daco-roman. Drumul roman mergea paralel cu fluviu. Pe o anumita portiune, in zona Cazanelor, a fost sapat in stanca si latit cu un sistem de pod: introdusi stalpi orizontali in gauri practicate in roca si acoperit cu scandura, ca un adevarat pod. Drumul roman prin Defileul Portile de Fier este unul din cele mai bine pastrate monumente in documente. Constructia acestui drum a fost initiata din motive strategice, economice si istorice. Drumul de-a lungul malului drept al Dunarii a fost de mare importanta, nu numai datorita motivelor economice, dar si pentru securitatea acestei parti a frontierei romane. El a facut legatura intre tabere militare si a protejat teritoriul roman de invazii ale barbarilor de pe malul stang al Dunarii. Tabula Traiana se afla pe partea sudica a Defileului Portile de Fier. Dateaza din anul 100 a.Chr. si comemoreaza finalizarea Drumului Roman construit de Traian in timpul pregatirilor razboiului impotriva Daciei. Ea este plasata la 1,5 m deasupra drumului. Tabula Traiana a fost ridicata din pozitia initiala cu 25m pentru a fi protejata de apele lacului de acumulare. Face parte din patrimoniul UNESCO.
O  drumetie  in aceasta spectaculoasa zona turistica si istorica a judetului Mehedinti are un pitoresc aparte. Este un areal de o inestimabila valoare ecologica dar care detine si nenumarate povesti asupra unor vieti ce ne trimit in ere geologice cu peste 16 milioane de ani in urma. Sunt locuri de legenda si de civilizatie, cum este cea dunareana, incadrata cronologic intre 7000-5000 I.Hr. O istorie inscrisa in pamantul tarii,  insemne ale vietuirii fara intrerupere pe acest teritoriu al Romaniei.  
„Cunoasterea  noastra depinde uneori de o reminiscenta” spunea Platon. Aici gasim  semne de recunoastere,  simboluri de legatura, incarcate de meditatie si de analogie.
A consemnat,
Elisabeta IOSIF
Bucuresti,
10 Mai 2012

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page