Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

"Dezinformarea", o carte bomba scrisa de un general controversat – ep.1


 
"General-locotenent Ion Mihai Pacepa este defectorul de cel mai inalt rang pe care l-am avut vreodata de la un serviciu secret ostil. Ca sef a spionajului comunist roman, el a fost pentru o lunga perioada de timp prezent in intalnirile la nivel inalt dintre sefi de state si a participat la unele dintre cele mai sensibile discutii purtate de inamicii nostri in timpul Razboiului Rece.”
Cu aceste randuri incepe fostul director al CIA, R. James Woolsey, prezentarea volumului „Dezinformarea” in revista americana Whistleblower, in numarul din luna septembrie 2012. Este vorba despre cea mai noua lucrare bazata pe memoriile generalului Ion Mihai Pacepa, fost sef al spionajului extern comunist, alaturi de care semneaza si Ronald J. Rychlak, consilier al Natiunilor Unite la Misiunea de la Vatican. Cartea, din care va vom prezenta cateva fragmente, va fi publicata anul viitor la editura WND Books. Raspunzand parca acuzatiilor lansate recent de istoricul american Larry Watts la Bucuresti, generalul Pacepa revine in spatiul public cu informatii bomba. Analiza de o valoare incontestabila se refera in principal la mecanismul complex al “dezinformarii”, ca unealta creata si folosita de KGB in timpul Razboiului Rece, cand existau mai multi lucratori in domeniul dezinformarii “decat in cadrul fortelor armate si industriei de aparare la un loc”. O unealta folosita si astazi de Rusia, in viziunea autorilor, pentru a ridica lumea araba impotriva Statelor Unite. “Dezinformarea este precum cocaina. Tragi pe nas o data, de doua ori si este posibil sa nu-ti schimbe viata. Daca o prizezi zilnic, iti va da dependenta. Vei fi alt om.”, obisnuia sa spuna Iuri Andropov, fost lider sovietic si sef al KGB.  Poate cea mai importanta dezvaluire pe care o face fostul general de Securitate I.M. Pacepa se refera la initiativa lui Andropov, de a lansa in 1972 o campanie de instigare a lumii arabe impotriva Americii, o operatiune complexa care continua si astazi. In acest scop, au fost mobilizati aproximativ 4.000 de agenti de informatii din tarile fostului bloc sovietic, dintre care 500 erau romani, lucratori ai Departamentului de Informatii Externe si nenumarate organizatii conduse de KGB in strainatate, de care generalul Pacepa avea cunostinta. Trecand peste accentele vadit pro-americane si pro-israeliene ale materialului, ii atragem atentia generalului I.M. Pacepa ca se refera cu predilectie la KGB si la urmasul sau rusesc FSB. Mai putin sau deloc la spionajul militar, al caror reprezentanti de frunte erau GRU (serviciul de spionaj militar sovietic) si Spetnaz (trupele cu destinatie speciala subordonate GRU). Or se stie ca unul dintre teoreticienii de frunte ai dezinformarii in epoca sovietica a fost generalul Moshe Milshtein (cel mai luminat cap din GRU) si cel mai de seama expert in acest domeniu. Printre altele, Moshe este autorul manualului secret de pregatire a ofiterilor GRU intitulat “Un serviciu onorabil”. Dealtfel, se pare ca tocmai cele doua structuri de cercetare militara (GRU si Spetnaz) stau la originea “dezinformarii” si a mecanismelor acesteia, ca cele mai eficiente unelte folosite de Armata Rosie in timpul comunismului.  Conform specialistilor in “intelligence”, cuvantul preferat de spionajul militar sovietic pentru operatiunile de dezinformare era “maskirovka”, un termen greu de tradus dar care, conform celebrului defector rus Viktor Suvorov (fost ofiter superior in cadrul GRU si diplomat acoperit), “cuprinde tot ce este legat de pastrarea secretelor si inducerea in eroare a inamicului in privinta planurilor si intentiilor inaltului comandament sovietic”.    
 Eduard Ovidiu Ohanesian



 
 Cei mai multi politicieni, experti din mediul academic si mass-media cred ca dezinformarea este un fenomen perimat al Razboiului Rece. La nivelul anului 1986, cuvantul “dezinformare” nu figura printre cei 300.000 de termeni ai dictionarului Webster New World Thesaurus, si nu aparea in vreunul dintre cele 27 de volume ale New Encyclopedya Britannica.  Deseori, in mod eronat, se crede ca acest cuvant este un sinonim pentru  expresia “informare gresita”. Informarea gresita este un instrument oficial guvernamental, recunoscut ca atare. Dezinformarea (dezinformatsiya) este un instrument secret al spionajului, inventat de sovietici.  
Sa presupunem ca FSB (noul KGB rusesc) a fabricat niste documente care ar dovedi ca fortele militare americane aveau ordine precise sa atace sedii si locase sfinte islamice in timpul bombardamentelor asupra Libiei din 2011. Daca un raport despre aceste documente a fost publicat intr-un oficios rusesc, aceasta ar fi o gresita informare si occidentalii ar putea sa o perceapa ca pe o propaganda obisnuita a Moscovei. Daca, pe de alta parte, acelasi material ar fi facut public in media occidentala si atribuita unei organizatii din Vest, aceasta s-ar numi dezinformare si credibilitatea povestii ar fi substantial mai mare.
In aprilei 2003, mass-media occidentala a fost inundata cu sute de povesti despre jefuirea Muzeului National din Bagdad. Posturile de televiziune din toata lumea l-au aratat pe  directorul adjunct al muzeului plangand si aruncand vina pe americanii care au permis distrugerea a 170.000 de exponate vechi de mii de ani.  Aceasta a fost o actiune de dezinformare. In cele din urma, s-a dovedit ca angajatii muzeului au ascuns presupusele bogatii jefuite, intr-un loc sigur, cu mult inainte ca razboiul din Irak sa inceapa si erau in siguranta, in custodie americana, pana la sfarsitul ostilitatilor. Dar raul era facut. Multa lume, mai vorbeste inca despre imaginile oribile ale vitrinelor golite, aratate in mod repetat pe ecranele televizoarelor si acompaniate de acuzatii la adresa americanilor care au lasat sa se intample acest lucru.
In 1978, cand am primit azil politic in SUA, am aflat ca majoritatea lucratorilor din serviciile secrete, din mediul academic si din presa, nu stiau ce inseamna dezinformarea in realitate. Deasemenea, nu stiau ca in perioada Razboiului Rece, in blocul sovietic, pentru mecanismul dezinformarii lucrau mai multi oameni decat in armata sovietica si industria de aparare luate la un loc.
Singura, comunitatea de intellingence a blocului sovietic, numara peste un milion de ofiteri si cateva milioane de informatori de pe tot globul. Toti erau implicati in actiuni de intoxicare a Occidentului si a propriilor concetateni sau in sprijinirea acestui efort. Ar trebui adaugat un vast numar de oameni care lucreaza pentru organizatiile internationale de dezinformare create in secret de KGB. Aceste organizatii cu centre in afara Uniunii Sovietice, pretindeau ca sunt entitati internationale independente si publicau propriile ziare  in limba engleza sau franceza.
Unele dintre aceste “sate Potemkin” internationale ( sat Potemkin in limba rusa este sinonima cu falsul sau facatura), in care  am fost personal implicat, includ : Consiliul Mondial pentru Pace (cu filiale in 112 tari); Federatia Mondiala a Uniunilor Comerciale (cu filiale in 90 de tari); Federatia Democratica Intenationala a Femeilor (cu filiale in 129 de tari); Uniunea Internationala a Studentilor (cu filiale in 152 de tari) si Federatia Mondiala a Tinerilor Democrati (cu filiale in 210 tari). Putina lume a stiut ca aceste organizatii erau de fapt, entitati de dezinformare finantate si conduse de comunitatea KGB. Si mai putini stiu ca aceasta imensa masinarie inca functioneaza. Consiliul Mondial al Pacii mutat de la Helsinki la Atena este condus de presedintele ales de KGB Romesh Chandra, un indian comunist care in 1970 a cerut filialei nationale a CMP sa initieze demonstratii impotriva razboiului american din Vietnam. In 14 decembrie 2002, Chandra a convocat o sedinta a comitetului executiv al CMP, de tip sovietic, pentru a infiera extrem de periculoasa escaladare a agresivitatii Statelor Unite la nivel global. Un apel international in execrabilul tipic limbaj de tip sovietic, inaintat in aceeasi zi de secretariatul Consiliului Mondial al Pacii chema oamenii din intreaga lume la o mobilizare fara precedent impotriva imperialismului american.  
Federatia Mondiala a Uniunilor Comerciale, a doua ca marime intre “satele Potemkin”, a supravietuit caderii Uniunii Sovietice. Are cartierul general la Praga si foloseste inca retorica anti-americana a Razboiului Rece. De exemplu, in timpul celui de-al 14-lea congres  (25-28 martie 2000 la New Dehli), acesta a cerut “ ridicarea imediata a blocadei americane impotriva Cubei, Irakului, Iranului si Libiei.”  Federatia Democratica Intenationala a Femeilor a adoptat o noua carta in timpul celei de-a patra Conferinte Mondiale a Femeilor la Natiunile Unite, din 1995, de la Beijing, cerand intr-un spirit (tipic Razboiului Rece) ca femeile lumii  sa lupte impotriva globalizarii sau impotriva asa-numitelor economii de piata, care stau la originea cresterii saraciei in randul populatiei de sex feminin pretutindeni. Pe 8 martie 2000, FDIF a organizat Marsul Mondial al Femeilor in Calcuta, pentru a celebra Ziua Internationala a Femeilor, sarbatoare creata de sovietici.
Uniunea Internationala a Studentilor cu centrul la Praga, detine in momentul de fata 152 de uniuni nationale ale studentilor in 114 tari. Continua sa propage ura fata de Statele Unite. Un apel international transmis de Ziua Internationala a Studentilor in 2001, condamna Statele Unite pentru ”atacurile razbunatoare din Afganistan care au stopat efortul pentru stabilitate in Orientul Mijlociu si au alimentat rasismul si intoleranta in intreaga lume.”
Iuri Andropov a fost primul sef al KGB adus la conducerea Kremlinului. Referindu-se la mostenirea lui Andropov, sovietologii occidentali se focalizeaza de obicei pe brutalitatea cu care acesta a suprimat dizidentii ploitici, pe rolul sau in reprimarea violenta a revoltei din 1956 din Ungaria (unde era ambasador in acea vreme), pe rolul sau in pregatirea invaziei Cehoslovaciei din 1968 si  pe presiunea asupra regimului polonez pentru a impune legea martiala. In contrast, conducatorii comunitatii de informatii din cadrul  Pactului de la Varsovia (cand faceam parte dintre acestia), il privesc pe Andropov ca pe un parinte al noii dezinformari, care a reinviat anti-semitismul si a generat terorismul international impotriva Statelor Unite si Israelului. Cruzimea decapitarii si dezmembrarea trupului reporterului Wall Street Journal, Daniel Pearl, in 2002, reprezinta mostenirea lui Andropov. Creierul atacurilor din septembrie 2001, Khalid Sheikh Mohammed, l-a ucis cu cruzime pe Pearl numai pentru ca era un evreu american.
 - Va urma -

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page