Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRATIEI


- suita de articole transmise on-line si aparute in publicatia
„Corect Politics”
in perioada 30 iulie-6 august 2012, propunand in final
infiintarea unui Grup de reflectie –

(Continuare din editia precedenta)

6. CU CE VALORI DEFILAM; SI CUM?

Nefericirea este ca lumea s-a obisnuit cu demagogia: Te suspecteaza de ea chiar daca no practici, iar atunci cand nu mai vrea sa se oboseasca protestand, tot simte nevoia sa-si dea satisfactie macar prin acel protest pasiv al neparticiparii, al neluarii in serios, al lui „lasa-ma, ma, cu necazurile mele, ca tot nu mi le rezolvi tu”!...
In aceste conditii, chiar actul de sinceritate se receptioneaza mai greu, iar deosebirile prin care ar trebui sa se personalizeze un politician delimitandu-se de masa sarlatanilor de care alegatorul e satul, cer un mult mai mare efort spre a putea fi subliniate. Cu firmele si etichetele romanul e patit de multa vreme: Din trecutul cu firmele pe care scria ”Carne” si inauntru era doar casiera, pana la prezentul cu etichete pe cat de fatoase pe atat de mincinoase, pe care poate sa scrie foie graisse si inauntru sa fie soia, sau sa scrie Democratie Crestina iar inauntru sa fie Madam Udrea.
Din acest punct de vedere vorbeam despre condimentele de extractie liberala bine certificate, care au lipsit (si inca lipsesc) discursului politic al Presedintelui interimar.
Condimentul social democrat e mai usor de pus, de vreme ce tema protectiei sociale s-a generalizat astazi in pretentiile electoratului fata de toate partidele. Dar protectia sociala poate aduce liniste publica si voturi; insa nu aduce PIB. Iar tocmai aici, pe acest palier al dezvoltarii nationale, prin pragmatismul liberal al sustinerii initiativei private pe care toate impozitarile monstruoase ale ultimelor guvernari au pus-o la pamant, au adus-o la disperare distrugand si ceea ce, firav, reusisera sa redreseze oamenii cu spirit antreprenorial, au facut-o sa falimenteze sau sa-si ia campii spre alte zone (unde, chiar daca tot capitalul strain domina, o face ceva mai onest), prin cateva legi de sustinere si incurajare a unei modeste si truditoare clase medii care sa devina locomotiva, ar putea intelege si alegatorul roman ce inseamna neoliberalismul si cum poate innobila el efectele politice ale unei Uniuni Social Liberale..
Social-democratia este, de bine de rau, definita la noi, fiind acceptata de o parte din electorat chiar si cu sechelele aparatcicilor carora le cultiva nostalgiile. E singurul partid care (pentru interesele sale, bine inteles), a fost capabil sa scoata la iveala o intreaga noua generatie de politicieni ne-spurcati in colaborationismul cu vechiul regim.
Si depinde de acestia daca, pe viitor, ar mai putea prinde calomnia confuziei privind naravurile comunisto-bolsevice, asa cum s-a putut atunci cand Geoana striga triumfator „Mihaela, dragostea mea”, dar Basescu ii tragea presul de sub picioare aratandu-i poza cu „Vantu, dragostea voastra”... Innoit biologico-mental, PSD ar trebui doar sa stie ca mult inainte de posibilitatea infiintarii lui in Romania, Willy Brandt, inca din 1976 cand a devenit presedinte al Internationalei Socialiste, a proclamat ruperea acesteia de tot ce inseamna politici marxist-leniniste si promoscovite. Si, ca noua generatie, sa faca sa se vada aceasta cu evidenta in politica lor interna din Romania si din diaspora romaneasca, pentru romanii care au tot dreptul de a mai fi inca suspiciosi cu bolsevismele.
Continuand inventarul esichierului politic, despre democratia-crestina pentru idealurile careia am pledat, nu mai vorbesc decat abtinandu-mi lacrimarea, ca sa nu ma asemene cineva cu acea minciuna electorala (tot de Murfatlar), denumita „lacrima lui Traian”...
Ar mai trebui inventariat acel vast ONG care, ne respectand Legea Asociatiilor si Fundatiilor, pastreaza titulatura de „Uniune” si isi vinde scump serviciile in gestionarea politicilor de la Bucuresti, tuturor ofertantilor, cu un pragmatism demn de invidiat. Uneori, udemeristii se multumesc si cu mai putin, cu ceea ce este dreptul lor real si inamovibil: apararea identitatii culturale a unei etnii conlocuitoare. Cand dau de fraieri, sau de hrapareti, profita ca sa dea activistilor lor niste puteri si salarii guvernamentale. Si e spre lauda lor!... De ce n-ar face-o, daca tot au comert cu afaceristi inculti, agresivi finaciar, tepari de clasa si apucatori de tunuri mari, care cred ca stiu sa smechereasca intreaga lume?! Astfel, ei au capatat traditia de cireasa a oricarei coalitii guvernamentale, sau parlamentare, sau de orice fel, care poate fi pusa si pe ciocolata facuta de cacao la Bucuresti, si intregind printre fructe glasate culorile de la Budapesta. Se lasa „fraieriti” baietii, primind ministere considerate paguboase, cum ar fi „Cultura” sau „Sanatatea” sau Serviciile Nationale de Informatie Publica, adica tot ceea ce este mai specific pentru afirmarea nationala, pentru formarea si insanatosirea Statului National Roman, dar care nu ajunge la prea multe mameloane de la ugerul bugetului. In vreme ce, tepuindu-i, un Videanu ia tata grasa de la „Economie” unde totul se redistribuie prin baietii destepti, Udrea da iama in toate fondurile de dezvoltare europeana, Blejnar e la ANAF, dar nu pentru sine, ci ca sa faca rost de bani partidului. Toate bugetele mari sunt in mana pedelistilor, numai sotia secretarului lui Blejnar castiga cinstit bani strict particulari...
Deci, sunt folositori acesti aliati, nu pentru ca n-ar putea conduce Videanu cultura romaneasca (el e numai incult, si nu dusman al culturii ca la IRRCS), ci pentru ca Hunor „accepta” acest buget mic, din care nu poti stoarce nici a suta parte cat din energie, de la Rosia Montana, de la Autoritatea pentru Restituirea Proprietatii sau de la „Transporturi”...
Iata, intr-o asemenea consecutie logica, si o imagine a modului cum PDL stie sa valorifice pentru membrii sai cultura nationala.
Dar Partidul National Liberal, avand sansa si ajutorul Celui de Sus sa nu se dezmembreze ca PNTCD, prin invazia elementelor securisto-dizolvante dupa care s-a ales praful, trecand prin transformari reale, tot de natura proprie, precum „aripa tanara” si alte fractiuni care, la un moment dat s-au rupt iar, apoi, scapand de cei care s-au dus cu Stolojan ca sa vanda energie ieftina la Slatina sustinandu-l pe Basescu, au avut taria de a se reuni si a se redresa, devine o referinta pe esichierul politic romanesc... Vorbind in numele lui numai de pe pozitia de „antibasescian”, e prea putin cand electoratul asteapta o solutie politica la problemele grave ale tarii. Se simte in acest discurs o lipsa de alimentare din interiorul partidului si, chiar daca dorim sa fim ingaduitori gasind scuze, doctrina liberala e prea bogata ca sa nu-i cerem sa se manifeste spre binele, macar a acelui segment din populatia tarii pe care ea l-a servit intotdeauna.
Scuzele privind subtirimea doctrinara a discursului - sau, mai bine zis, explicatiile - sunt evidente cand, pana de curand ai avut in conducere un vicepresedinte ca Melescanu, ori altii venind dintr-un partid infiintat cu banii pe care ii castigase Sorin Ovidiu Vantu fiind recent atunci jaful de la FNI. In asemenea cazuri, cu asemenea indoctrinati, nu astepti de la ei sa tasneasca valorile liberale ci, cel mult, ii accepti doar catehizandu-i mereu.
Deoarece catehizarea inseamna si convertirea pacatosului; iar daca asupra acestei convertiri nu se pogoara si Duhul, Mamona pandeste si ataca, asa cum a atacat constructia lui Coposu si Ratiu!
Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page