Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Obiective turistice neobisnuite în Crimeea – partea a 2-a


*Exista doua statiuni la Marea Neagra, unde se poate face plaja si baie pana in luna octombrie : Ialta si Sudak *Pe langa vestigii istorice si frumuseti naturale fara seaman, la Ialta gasim si astazi urmele fostelor centrele de pregatire si antrenament Spetnaz pentru agentura din tarile fratesti * In “Zona cubaneza” troneaza drapelul Rusiei * La Sudak functioneaza inca uriasele complexuri de tratament preluate de Ucraina de la URSS * Veteranii Armatei Rosii, veniti la tratament, au parte de peisaje asemanatoare cu Gradinile Semiramidei *Amintiri despre “Satan” * “Ne pricepem de minune la rachete balistice, insa un automobil competitiv n-am fost in stare sa facem.”



Litoralul Crimeei (Krim sau Yesil Yurt in tatara) se intinde ca un colier in jurul peninsulei cu acelasi nume, intr-un lant de orase si statiuni balneo-climaterice de o frumusete rara : Simferopol, Bakhcisaray, Starii Krim, Balaklava, Gurzuf, Alusta, Alupka, Evpatoria, Feododsia, Koktebel, Gurzuf, Sevastopol, Sudak, Novii Svet. Din loc in loc, marea scoate la iveala plaje largi cu nisip sau pietris desprins din muntii stancosi, ce se prabusesc in mare. Sudakul dispune de 2 kilometri de astfel de plaje. La Novii Svet, peisajul arid, salbatic, cu relief inalt, cu pesteri, canioane si cascade, iti taie rasuflarea. Ialta, perla cea mai de pret a acestui colier este poate cea mai cunoscuta statiune in afara fostului bloc sovietic. De-a lungul istoriei, clima blanda a determinat nobilimea si tarii sa ridice la Ialta gradini impresionante si preventorii. Aici erau tratate bolile de plamani, afectiuni ce faceau ravagii in epoca. Palatele Massandra, Vorntov, Gaspra, Livadia, Alupka, catedrala Alexander Nevsky, sunt numai cateva din minunile arhitectonice ce pot fi vizitate. Cel mai spectaculos (simbolul Ialtei) este Cuibul Randunicilor, un palat construit deasupra marii, pe stanca Aurora.
Ei bine, cine s-ar fi gandit ca, tatarilor, locuitori de drept ai acestui paradis verde, istoria le-a rezervat o soarta atat de tragica?  In baza unor rapoarte NKVD din 1944,  care invinovateau o intreaga etnie de colaborare cu nazistii, Stalin ordona:  „Sa nu mai vad picior de tatar in Crimeea“. Imediat, au fost adusi militari inarmati pana in dinti. La ordinul sefului NKVD Lavrenti Beria, sute de mii de femei, copii si batrani, toti fara exceptie, au fost incarcati in camioane si deportati in Siberia, prin Asia Centrala sau ucisi. Sovieticii au considerat Crimeea punct strategic si au ridicat aici baze militare, “orase spatiale”, centre de tratament si au repopulat peninsula cu rusi.

Zona cubaneza
La Ialta, secretele epocii sovietice rasar la tot pasul. In imediata apropiere a falezei, exista doua strazi apropiate Sevastopolskaia, Arhivnaia. Intre ele, face legatura o mica intrare cu nume nou, Vecernaia. Daca ai sa intrebi orice localnic sau taximetrist, habar nu au unde este Vecernaia. Dupa explicatii detaliate, taximetristul se lumineaza la fata:    
“Ah, intrarea Kubanskiy (sau Kubanskoe, depinde cu cine stai de vorba), va duc imediat”. Dupa lungi discutii, omul spune ca zona este numita Kubanskyi pentru ca acolo, pe timpul sovieticilor, acolo erau cazate delegatiile de studenti cubanezi, veniti la studii. Ce fel de studii? Se poate observa peste drum, pe strada Sevastopolskaia, unde un fost centru de instructaj si antrenament al Spetnaz pentru viitorii agenti din tarile fratesti,  a fost transformat dupa ’90 in centru de odihna pentru militarii rusi stationati in Crimea si familiile lor. Dealtfel, mica pancarta de la intrare afiseaza steagul Rusiei, proprietarul de drept al asezamantului. Despre astfel de centre de verificare si antrenament i despre pregatirea “candidatilor” adusi din diverse tari prietene, vorbeste si Viktor Suvorov (un defector al serviciului secret al Armatei Rosii, GRU) in cartea sa “Spetnaz”. Centre ca cele din Crimeea si Odessa erau folosite pentru selectia  agenturii externe Spetsnaz sau GRU. Antrenamentele se desfasurau tot in Ucraina, la uriasele poligoane ale Spetnaz de la Joltiie Vodi, langa carierele de uraniu. Ca sa ajungi agent GRU sau Spetnaz trebuia sa ai aptitudini serioase. Pregatirea  dura uneori chiar 2 ani. Cei mai buni dintre cei buni ajungeau sa se antreneze cu papusi. Ce erau papusile? Secrete de stat. In realitate, conform lui Suvorov, papusile erau detinuti condamnati la moarte care alegeau sa fie cobaii de antrenament ai ofiterilor Spetnaz si GRU. Militarii trupelor speciale se bateau parte in parte cu puscariasii, uneori rezultand ranirea grava sau chiar decesul unuia dintre combatati. O relicva a acelor vremuri se mai afla inca pe strada Sevastopolskaia si a fost transformata de rusi in complex de odihna si relaxare pentru militarii Flotei Marii Negre. O mica pancarta din coltul strazii ne anunta ca acolo este Sanatoriul de Razboi Ialta. Drapelul afisat este cel rusesc. Militarii Flotei Marii Negre vin aici pentru odihna cu tot cu familiile lor. O mica vulnerabilitate a trupelor rusesti stationati pe pamanturi straine.

Gradinile sovietice

L-am cunoscut pe unul dintre admiratorii obisnuiti ai statiunii Sudak, rezervist al militiei ucrainiene de la 34 de ani, care a lucrat in tinerete si pentru sovietici. Dan este cazat intr-un apartament al complexului de tratament al Ministerului de Interne. Pentru ca este rezervist, beneficiaza de numeroase gratuitati. Reduceri importante la cazare, masa si tratament medical. Complexul de la poalele cetatii genoveze din Sudak este urias, linistit si verde. Vilele, apartamentele si hotelurile sunt inconjurate de o gradina splendida. Se circula printre copaci, ronduri din piatra cu flori si plante exotice. Pe marginea drumului sunt aranjate rigole pentru scurgerea apei. Liniste si un aer deosebit de curat. Apartamentul lui Dan se afla intr-o mica vila cu doua etaje. Totul a ramas exact ca pe vremea URSS, ucrainenii schimband ici-colo ba o usa, ba un aparat de aer conditionat. Pana si intrerupatoarele sunt de productie sovietica. Lucruri de calitate proiectate sa dureze 100 de ani. Dan este de parere ca democratii ucraineni nu vor reusi in urmatorii 50 de ani, nici macar sa vopseasca ce a ramas mostenire de la comunisti. Peste tot flori, verdeata si conifere. Drumeagurile interioare sunt desprinse din povesti. Cum numai in palatele tarilor am mai vazut. Peisajul are ceva din gradinile Semiramidei. Din loc in loc, placute vechi, scrise de biologi dau amanunte depre tipul plantei respective. Complexul turistic al Ministerului de Interne nu este singurul din zona. Cel mai mare si frumos este cel al cailor ferate ucrainene. “Unde crezi ca se invart cei mai multi bani ? Pe caile ferate, desigur.”, spuse Dan. Ucraina a mostenit o uriasa retea feroviara de la URSS. Invechita si neintretinuta, cu zeci de mii de angajati si cu intinse portiuni unde trenurile ating viteza de 5 km/h, reteaua produce. Intre 8 si 10 dimineata, prietenul nostru nu este disponibil. Urmeaza “protedurile” medicale. Diverse tratamente de intretinere si recuperare la care are dreptul gratuit sau cu mari reduceri. Medicii folosesc cele mai moderne tehnici si echipamente, chiar si laseri pentru tratarea afectiunilor gatului. Dupa aceea, urmeaza o baie sanatoasa printre stanci, acolo unde apa este limpede ca cristalul. Dan nu suporta nisipul. Se simte mai bine pe bolovanii ascutiti. Daca l-ai pierdut din ochi o clipa, nu-l mai gasesti. Este undeva in larg, la doi kilometri de plaja. Mai are putin si ajunge in orasul cosmonautilor Novii Svet.

Amintiri despre ”Satan”

Dan a parasit “internele” pentru ca facea foamea. “La un moment dat, primeam salariile in natura”, spune el. Ca ofiter operativ, facea parte din echipele care infruntau crima organizata transfrontaliera. Se bateau parte in parte cu criminalii si contrabandistii, capturau sume impresionante, dar traiau de pe o zi pe alta. Imi arata spre culmile din jur. Pe aici sovieticii instalasera aeroporturi subterane. Se dadea o platforma la o parte si gata. Decola avionul. Luminitele din zare sunt probabil elicoptere MI-8 sau versiuni imbunatatite. Cu astea a participat la exercitii de zi si de noapte, cand pazea rachetele balistice ( probabil rachete SS18 Satan SS19 sau SS 24 cu cap multiplu sau o versiune mai noua). Isi aduce aminte ca fiecare “zburatoare” dispunea de 10 capete independente, capabile sa loveasca tinte distincte cu o forta de 150 de bombe tip Hirosima. Rezervistul ucrainean vorbeste cu mare admiatie despre sistemele sovietice, dar... “Ne pricepem de minune la rachete balistice, insa un automobil competitiv n-am fost in stare sa facem”, spuse Dan cu naduf. Dupa ’90, sovieticii au lasat doua mari divizii de rachete in Ucraina. Una la Pervomaisk, la vreo 400 de km sud-vest de Kiev si una in apropierea orasului Hmelintki. Silozurile nucleare erau ascunse la 30 de metri sub pamant. Numai capacul de deasupra cantarea 30 de tone. La nevoie, exploda controlat si se faea floare, lasand cale libera rachetelor. Masina de ridicare, prindea racheta de bot si o pozitiona pentru lansare. Subdiviziunile silozului aveau cate un punct de comanda. De acolo se supraveghea totul. Rachetele si locasurile dispuneau de nenumarati senzori. Din cand in cand era nevoie de curatarea locaselor. Pentru asta se aplicau tensiuni mari intre 500 si 3000 de volti. De jur-imprejurul putului de lansare nu mai ramanea nici urma de vegetatie. Soldatii de paza stateau inchisi sub pamant 24 de ore din 24 si erau dotati cu mitraliere calibru 7,62 mm. Toate comandate electronic. Armele puteau fi activate doar de la punctul de comanda al subdiviziei. Carburantul rachetelor avea componente extrem de toxice si corozive. De aceea, recipientele in care era tinut erau schimbate periodic. Rachetele nu erau alimentate decat in vederea lansarii. Personalul din silozurile subpamantene era expus continuu pericolelor. Dan spune ca a fost de fata la spargerea unui rezervor de combustibil. Zeci de militari au murit arsi de substantele toxice scurse. A fost prapad inauntru.

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page