Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

"Cei slabi sunt calcati in picioare”!?!

Premierul rus Vladimir Putin a respins, oficial, joi, Carta Energetica, document adoptat in 1991, la finalul Razboiului Rece, de catre 51 de state, cu scopul de a facilita cooperarea cu tarile din Europa de Est si fosta URSS. Putin a semnat un decret pentru a preciza clar "intentia Federatiei Ruse de a nu deveni membra a Cartei Energetice”! Tratatul acesteia, semnat inca din 1994 de 49 de tari si Uniunea Europeana, dar care nu a fost ratificat de Rusia, vizeaza sa amelioreze securitatea aprovizionarii cu energie si sa optimizeze productia, transportul si distributia de energie. Dupa criza ruso-ucraineana a gazelor, de la inceputul acestui an, care a lasat in frig, in plina iarna, mai multe tari europene, Rusia a adus in discutie o noua varianta, respinsa insa de europeni. Data fiind situatia, partile si-au strans jucariile si au plecat, fiecare in alta directie, facandu-si noi prieteni. Pe de-o parte, Europa - cu “Nabucco”, in replica, Rusia - cu “South Stream”!

Asadar, un nou razboi, deocamdata... “rece”! Asistam la o noua impartire a Europei si a lumii. La granita celor doua sisteme, tarul Putin, jucator innascut, isi recreeaza imperiul! In mod evident, Rusia, avand "painea si cutitul” in mana, nu manifesta niciun interes pentru aceasta Carta energetica, devenita subit, datorita compromisului Turciei, o prezumtiva frana in calea expansiunii rusesti. In ceea ce ne priveste, desi "cantitate neglijabila” in fata ursului siberian, e clar ca Putin si echipa sa nu agreeaza Romania, pe care ar aglutina-o cu placere (daca ar putea!), tara noastra creandu-i granite imuabile cu NATO si probleme concurentiale, membra a UE fiind, si implicit semnatara a proiectului “Nabucco”. Desi, la randu-i, face parte din “Nabucco”, Turcia nu vrea sa excluda Moscova, principalul sau partener comercial si principalul sau furnizor de gaz. Pana nu demult, dar si in continuare doritoare de a intra in UE, "cu un ochi la slanina si cu celalalt la faina”, jucand "la doua capete”, Turcia accepta ca Rusia sa inceapa explorari in apele sale teritoriale din Marea Neagra. Desigur, nu degeaba, nu pe ochi frumosi! Pretul: un protocol de acord in domeniul petrolului, privind lansarea unui proiect de oleoduct intre porturile turce Samsun (din Marea Neagra) si Ceyhan (din Mediterana), un altul in domeniul nuclear, semnat deocamdata doar la nivel ministerial. Miza principala: constructia primei centrale nucleare turce. Asadar, "In spiritul care anima relatiile noastre bilaterale, am acceptat cererea Rusiei de a efectua studiile necesare pentru realizarea proiectului «South Stream» in apele turce” - a declarat premierul turc, Recep Tayyip Erdogan, in cursul unei conferinte de presa cu omologul sau rus, Vladimir Putin. “«South Stream» este un proiect foarte asteptat. Este foarte important pentru toata Europa” - a precizat Putin, dupa o ceremonie de semnare in prezenta premierului italian, Silvio Berlusconi, a carui prezenta la Ankara se explica prin faptul ca grupul italian ENI este partenerul principal al Gazprom pentru proiectul South Stream. Unde dai si unde crapa! Cum spuneam, “South Stream”, care va permite Rusiei sa exporte gaz spre Europa fara a trece prin Ucraina, este in concurenta directa cu proiectul de gazoduct european “Nabucco”, pentru care s-a semnat un acord interguvernamental, luna trecuta, la Ankara. In timp ce “Nabucco” este destinat sa transporte gaz de la Marea Caspica spre Europa, via Turcia, evitand Rusia - pentru a reduce dependenta energetica a UE fata de aceasta tara - “South Stream” va fi alimentat cu gaz din Rusia, Asia Centrala si Kazahstan - potrivit Moscovei. Conducta trece pe sub Marea Neagra, legand Rusia de Bulgaria, unde se va imparti: o conducta catre nord-vest - spre Austria, si una spre sud - spre Grecia si Italia. Studiile si explorarile privitoare la “South Stream” ar trebui sa inceapa in noiembrie, iar constructia gazoductului care va lega Rusia de Europa, un an mai tarziu.

Fara discutie, in privinta liderilor politici ai timpului nostru est-european, Vladimir Putin, aflat de zece ani in fruntea Rusiei, pare cel mai interesant. El a sarbatorit, duminica trecuta, un deceniu de la numirea sa in functia de premier de catre ex-presedintele Boris Eltin, un “moment care i-a schimbat destinul, ca si pe al Rusiei”. Atunci, la momentul respectiv, numirea puternicului sef al serviciilor speciale (FSB, fost KGB) in functia de premier, in 9 august 1999, a fost considerata "inca o gafa a unui batran cu sanatatea subreda”. Un deceniu mai tarziu, "de bine de rau, fostul spion s-a impus ca arhitectul unei tari mandre pe plan diplomatic si puternice pe cel economic, spalata de umilinta si haosul de dupa destramarea URSS, desi aceasta transformare s-a produs cu pretul unei reduceri a libertatilor: «In urma cu zece ani, populatia era divizata si jumatate credea in continuare ca traieste in Uniunea Sovietica. Putin a schimbat acest lucru. Pana la urma, a construit o noua natiune»” (Gleb Pavlovski). "Desi i-a cedat locul la Kremlin, dupa opt ani, protejatului sau, Dmitri Medvedev, nu exista nicio indoiala ca Putin este in continuare cel care trage sforile, dupa ce a fost numit prim-ministru”. "«Daca sub Eltin se putea spune ca democratia avansa pas cu pas, odata cu venirea lui Putin, am pornit-o pe drumul invers». Insa rusii par ca isi doresc exact acest lucru: potrivit unui sondaj recent al centrului independent «Levada», 63% dintre cei intervievati considera un lucru bun faptul ca cea mai mare parte a puterii este in mainile lui Vladimir Putin” - arata NewsIn. La randul sau, fostul presedinte isi asuma deschis acest lucru, dupa luarea de ostatici de la scoala din Beslan, in 4 septembrie 2004, soldata cu moartea a 330 de persoane, dintre care 186 de copii, in urma unei interventii controversate a fortelor de ordine. "Cei slabi sunt calcati in picioare” - considera el -, apreciind ca Rusia "s-a aratat slaba” de la destramarea URSS, un stat, "din nefericire, neadaptat la lumea moderna”.
Chiar asa "slaba”, cu un an in urma, in noaptea de 7 spre 8 august 2008, cand armata georgiana a incercat sa preia controlul asupra regiunii separatiste Osetia de Sud, dintr-un litigiu regional, care mocnea de ani de zile, conflictul s-a transformat intr-un razboi cu implicatii geopolitice importante. Armata rusa a strivit fara nicio dificultate fortele georgiene, intr
-un razboi fulgerator de cinci zile, care a luat prin suprindere comunitatea internationala. Retragandu-se, in cele din urma, dupa un armistitiu obtinut cu mediere europeana, rusii au pastrat nu numai controlul asupra Osetiei, dar si asupra Abhaziei, alt mic teritoriu georgian separatist prorus, si asupra unor portiuni din teritoriul georgian limitrof. Georgia si-a pierdut, astfel, o cincime din teritoriu si sansele de a adera la NATO! "Cei slabi sunt calcati in picioare”! Razboiul, chiar daca a fost scurt, a permis Rusiei sa se repozitioneze ca principala putere intr-o regiune in care Statele Unite incercau sa isi sporeasca influenta. Condamnarile severe, in special ale Washingtonului, de la inceputul razboiului, au fost uitate curand, iar cooperarea Rusia-NATO, suspendata dupa razboi, a fost reluata in iunie. Presedintele american, Barack Obama, nu ascunde ca vrea sa "relanseze” relatiile ruso-americane. Rusia a recunoscut independenta Osetiei de Sud si a Abhaziei, la 26 august 2008, dupa razboiul de cinci zile din aceeasi luna. In lume, doar Nicaragua i-a urmat exemplul. Va intrebati ce legatura are razboiul lor cu noi? Pai are, fiindca, oriunde e zavera, apare si numele nostru. Din fericire... "Rusia nu dispune de informatii care sa arate ca Romania a furnizat armament Georgiei “(sic!) - a declarat, joi, ambasadorul extraordinar si plenipotentiar al Rusiei in Romania, Alexander Churilin. "Printre tarile care participa la acordarea ajutorului militar Georgiei au fost mentionate SUA si Ucraina”. (...) "Evenimentele din august 2008 au confirmat faptul ca ingrijorarile Rusiei privind extinderea NATO sunt justificate. Nu intamplator, atacul asupra orasului Thinvali (capitala Osetiei de Sud - n.r.) a avut loc la cateva luni de la summit-ul Aliantei Nord-Atlantice de la Bucuresti, unde a fost declarata posibilitatea de aderare a Georgiei la NATO. Cum ar fi evoluat evenimentele in cazul in care Georgia ar fi devenit stat membru NATO?” - se intreba ambasadorul rus. Tonul convorbirilor a urcat, din nou, brusc, in ultimele zile, inca inaintea implinirii unui an de la razboiul dintre cele doua tari.

Sambata, Rusia a amenintat ca va recurge, din nou, la forta impotriva Georgiei. Prea multe se intampla, in jurul nostru! Colac peste pupaza, potrivit expertilor basarabeni, Partidul Comunistilor din Republica Moldova se pregateste de anticipate, mizand pe sustinerea Rusiei! Dar acesta este deja alt subiect.

"Cei slabi vor fi calcati in picioare!”???

(Surse: 9AMNews, Agerpres, Moldova Suverana)

MARIANA CRISTESCU

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page