Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Obiective turistice neobisnuite la Marea Neagra - partea 1



*Dupa doua decenii de la prabusirea URSS, in Ucraina au ramas doar urmele gigantilor sovietici *Majoritatea oraselor si bazelor  militare din peninsula Crimeea, parasite de Armata Rosie, sunt in ruine * Balaklava - 825 GTS, cea mai mare baza submarina a razboiului rece, este acum muzeu * Romeo si Suvorov – marturii despre “submarinele vii de la Sevastopol “ * Din centrul spatial Skolnoe a ramas doar o uriasa antena parabolica si lunodromul *Langa Evpatoria era dispus centrul de telemetrie Pluton

Nu sunt multi cei care se aventureaza la doi pasi de litoralul romanesc, in peninsula Crimeea, un paradis mediteranean din Marea Neagra. Si mai putini dintre acestia stiu ca, pe langa frumusetile naturale, flora si faune, pesterile si formatiunile stancoase ce rasar din apa marii, peninsula ucraineana in forma de diamant este un adevarat muzeu in aer liber. Istoria poate fi admirata la fiecare pas. In Crimeea, pe varful Ai Petri (un fund de mare ridicat la 1243 metri) la malul Marii Negre poti admira relicvele pietrificate ale trilobitilor. Tot aici stau de paza cetatile milenare de la Balaklava si Sudak, palatele tarilor din imprejurimile Ialtei, dar si bastioane recent ridicate de imperiul sovietic. Caci ce poate fi mai tulburator decat sa vizitezi orasele si bazele militare interzise ale armatei rosii sau centrele spatiale de sortare si antrenament ridicate de sovietici in imediata vecinatate a Romaniei. La 20 de ani de la prabusirea Uniunii Sovietice, in Crimeea, ramasitele ordinii sovietice se amesteca armonios cu urmele unei istorii lungi si zbuciumate. Urmele trecutului sunt imprastiate in toata peninsula. Dupa eliminarea tatarilor acuzati de colaborare cu nazistii, peninsula in forma de diamant, cap de pod in Marea Neagra si punct de control asupra gurilor Dunarii si a stramtorilor, a fost repopulata cu rusi. Au fost construite doua mari baze maritime sovietice cu regim inchis. Una la Sevastopol, unde dainuie Flota Marii Negre si astazi, alta la numai cativa kilometri departare, in strafundurile muntelui Tauros din golful Balaklava.

Balaklava, orasul interzis
La circa 15 km sud-est de orasul Sevastopol, intr-un mic golf intortocheat cu iesre la Marea Neagra, se afla localitatea Balaklava. Micul port mentionat in Odiseea lui Homer, este marginit de cetatea medievala Cembalo si de muntele Tauros. In timpul razboiului rece, satelitii americani supravegheau 24 de ore din 24 stanca groasa de 56 de metri a muntelui Tauros, care adapostea o uriasa fortareata subterana. Cea mai mare baza submarina a razboiului rece 825 GTS era un adevarat depozit de submarine nucleare. Baza secreta era proiectata sa reziste la explozii nucleare de 100 de kilotone si putea sustine timp de trei ani, toata populatia micului oras. Caile de acces in inima muntelui, acoperite cu plase de camuflaj se pot observa si astazi si fotografiile luate din satelit. 825 GTS dispunea de posturi de comanda, brutarii, depozite de hrana si combustibili, spital, cantine, bucatarii, bai, dusuri si camere de odihna. In Balaklava nu intra oricine. Vizitatorii aveau nevoie de “propiska”, un soi de permis special de intrare. Suprafata utila a bazei submarine era de 300.000 m patrati. Tunelul principal are o lungime de 500 de metri, 12 metri latime, 18 inaltime si 7 adancime. In galeriile sapate in munte care gazduiau inainte de 1989 pana la 14 submarine sovietice de diverse clase, astazi este amenajat un muzeu. Turistii pot vizita ce a mai ramas din baza subpamanteana. Galeriile lungi de sute de metri sunt aproape pustii. Din peretii si podelele care gemeau odinioara de cea mai avansata tehnica militara, nu mai rasar decat fiare ruginite si contorsionate. Conductele si usile etanse gigantice, ruginesc uitate. Prin zona mai circula inca nave si submarine militare. Marile docuri plutitoare folosite la repararea submarinelor au fost mutate la Sevastopol. Se spune ca baza militara subterana similara de la Sevastopol ar avea circa 350000 de metri patrati.

Submarinele vii de la Sevastopol
Orasul Sevastopol este un muzeu in aer liber. Monumentele, obeliscurile, ruinele cetatilor antice si fortaretele medievale ii confera un aer de garnizoana. Intrarea in urbea razboinicilor este strajuita de un arc de beton urias infitisand chipul marelui Vladimir Ilici Lenin. Orasul erou Sevastopol are un statut special in cadrul Crimeei, republica autonoma in Ucraina. Aici, intr-o fosta baza sovietica gigantica, este gazduita flota rusa a Marii Negre pentru urmatorii 99 de ani. Despre acesta baza, dar mai ales despre experimentele speciale, derulate de serviciile secrete sovietice in timpul razboiului rece la bazele militare din Marea Neagra, am aflat intamplator in vara acestui an pe terasa restaurantului cu specific ucrainean Tchaikovski, in mijlocul Bucurestiului. La o bere. Un domn in jur de 45 de ani, de la o masa vecina, ne intinde o farfurie cu ineluse zdrentuite si uscate. “E calamar uscat. Incercati va rog, merge cu bere”, ne imbie omul. Intram in vorba cu Romeo si aflam ca importa ”uscaturile” din Germania. Pesti, caracatite si alte fructe de mare traditionale rusesti. Romeo este un basarabean, venit pe meleagurile noastre prin 1990, imediat dupa ce a terminat stagiul militar. A fost motorist la baza militara din Sevastopol, “aceea cu porti uriase cu inele”. Pe nave dragor. Desi Romeo a stat mai mult in sala motoarelor, isi aminteste cu drag portile blindate ale bazei marine unde era adapostita Flota Marii Negre. Si in fata portilor... delfinii ucigasi. “Cum ucigasi ?”, intrebam mirati. Doar sunt animale inteligente si dragute. Cel putin asa am vazut la televizor. Romeo ne povesteste despre savantii sovietici si despre experimentele acestora pe delfini in baza militara. “Am fost desemnati de multe ori sa-i ajutam pe savanti la bazinele cu delfini”, spune Romeo.
Armata sovietica detinea, pe langa bazele militare prorpriu-zise si cateva centre speciale de cercetare stiintifica ale GRU si Spetnaz (serviciile secrete al armatei ruse), cei care erau insarcinati cu misiuni de „razvedka”, un soi de spionaj militar si cercetare.
Iata ce scria faimosul dezertor GRU Viktor Suvorov despre cercetarile pe delfinii ucigasi din Marea Neagra in cartea sa “Spetnaz” :
“In afara submarinelor cu sau fara echipaj, trupele Spetnaz au acordat o atentie enorma in ultimile decenii “submarinelor vii “ – delfinii. Uniunea Sovietica detine un centru enorm de cercetare stiintifica in Marea Neagra pentru studierea comportamentului delfinilor. Mare parte din activitatea centrului este infasurata in valul impenetrabil al secretelor oficiale”. Din timpuri stravechi, delfinul l-a incantat pe om cu abilitatile sale extraordinare. Suvorov spune ca o atentie deosebita s-ar fi acordat actiunilor teroriste in care puteau fi folosite “submarinele vii “.

Centrele de telemetrie Skolnoe si Pluton
La 21 de kilometri nord-vest de capitala oficiala a Crimeei, Simferopol, poate fi vizitat fostul centru spatial Skolnoe  (???-10 - ???????? ). Mai exact, la 5 km vest de aeroportul international Simferopol. Orasul interzis NIP-10 a fost construit in 1957, fiind unul din primele 13  centre de urmarire a traiectoriei rachetelor lansate de la baza sovietica Baikonur. Principalul instrument  de urmarire a fost radarul P-2500 cu bataie peste 2.000 km. Specialistii spun ca, inainte de a trimite un echipaj uman pe Luna, sovieticii au decis sa realizeze cateva misiuni automate : Luna si Zond. Luna 1, denumita si Mecita a fost lansata la data de 2 ianuarie 1959, dar a ratat intrarea in campul gravitational al Lunii, ajungand sa orbiteze undeva intre Pamant si Marte. Misiunea Luna 2 (seria E1-A), a fost lansata pe 14 septembrie 1959 si a devenit primul obiect creat de om care a cazut pe Luna. In 1959, centrul NIP-10 a fost extins pentru a dirija sondele spatiale trimise spre Marte si Venus, fiind dotat cu sisteme de emisie-receptie capabile sa opereze pina la 300 de milioane km in spatiul cosmic. Pe 11 august 1962 Nikita Hrusciov, s-a aflat in NIP-10 si a purtat o conversatie radio cu cosmonautii A. Nikolaiev, si P. Popovici, aflati la bordul navelor spatiale Vostok 3 si Vostok-4 care zburau in formatie.
In 1963 a fost creat un sector permanent destinat misiunilor spre Luna, dotat cu antena parabolica TNA-400, cu un diametru de 32 m. Astazi, fostul oras interzis Skolnoe este o ruina devastata de localnici.  Doar uriasa antena mai aminteste de vremurile bune.
Centrul de telemetrie Pluton ( IP-160 ), a fost amplasat in 1966 la 5 km sud-vest de localitatea Evpatoria, pe litoralul vestic al peninsulei Crimeea (45°10' N, 33°15' E), dispunand de 3 sisteme de telemetrie ADU-1000 cu 8 antene, avand diametrul de 16 m si de un radiotelescop cu antena de receptie telemetrie de 70 m si cea de emisie de 32 m.
Iata ce spune fostul adjunct al directorului aeroportului Otopeni, maiorul Valentin Vasilescu, despre misiunile coordonate de militarii sovietici si despre tehnologiile si echipamentele spatiale folosite in centrele si oraselele spatiale din Crimeea :
“Misiunile Luna 17 si 24 au avut ca scop sa trimita pe Luna un autolaborator robotizat, propulsat electric, numit Lunokhod. In 1968, centrul de proiectare al mijloacelor spatiale automate ( NIP-10 ) subordonat centrului de control al zborurilor KIP-10, a realizat un lunodrom cu dimensiunile de 120 x 70 m, la periferia satului Shkolnoye, de langa Simferopol. Pentru realizarea suprafetei lunodromului s-au folosit 3.000 m cubi de pietris si nisip, construindu-se 54 cratere cu diametrul de pana la 16 m. Pe acest lunodrom au fost testate solutiile la problemele aparute in proiectarea sasiului Lunokhodului. Autovehiculul electric Lunokhod a fost construit integral de Alexander Kemurdjian, de la firma aeronautica Lavochkin. Proiectul initial prevedea ca Lunokhodul sa poata transporta un cosmonaut la bord, insa aceasta conditionare a fost abandonata dupa ce misiunile Apollo au aselenizat pe Luna. Lunokhod avea forma unei cazi cu capac, cu lungimea de 2,3 m, latimea de 1,6 m, inaltimea de 1,35 m si masa de 840 kg. Cele 8 roti dispuneau fiecare de suspensie, motor si franare independente. Lunokhod 1 avea o transmisie cu 2 trepte, care-i permitea sa se deplaseze cu 2 km/h in teren accidentat. Alimentarea cu energie electrica era asigurata de baterii reincarcabile pe timpul zilei de la panourile solare montate pe capac. Incalzirea echipamentelor din interiorul Lunokhod 1, pe timpul noptii lunare, era asigurata de un dispozitiv cu radioizotopi de poloniu 210. Lunokhod 1 era echipat cu o antena parabolica, 2 sisteme de transmisie TV, 4 camere telefotometrice panoramice, dinamometre pentru masurarea proprietatilor mecanice ale solului, un spectrometru fluorescent RIFMA cu raze X, un telescop RT cu raze X si o antena retroreflector laser”.

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page