Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

CHIPUL VESNICIEI


(Cititi aceste randuri cu Biblia in mana)

Daniel 2, 35:
"Atunci fierul, lutul, arama, argintul si aurul s-au sfaramat impreuna si s-au facut ca pleava din arie vara; le-a luat vantul si nici urma nu s-a mai gasit din ele. Dar piatra care sfaramase chipul, s-a facut un munte mare si a umplut tot pamantul."


O priveliste in plina miscare. Un grup de elemente ce par sa nu aiba nici o legatura intre ele - fierul, lutul, arama, argintul, aurul - egale sau egalizate in fata aceleiasi perspective, distrugerea. Cronologia lor valorica nu mai este respectata, nu mai are nici o importanta. Sunt spuse oricum, caci prin ceea ce urmeaza, sunt deopotriva. Nici un RANG. AUR sau LUT, tot una.
Cele cinci elemente amintite nu se gasesc insa alaturi din intamplare pentru aceeasi soarta. Ele au constituit un CHIP. Inainte de a fi sfaramate impreuna, aratau asa cum scrie in capitolul 2, versetele 31-33.
Cel ce privea era Nebucadnetar, imparatul, iar chipul acesta trebuie sa fi fost grandios. Regele nu viseaza orice!
Visul este talmacit de Daniel, dar "reflectia" acestui chip atat de straniu din visul lui Nebucadnetar, in constiinta fiecaruia dintre noi, doare deopotriva.
Satana a angajat omenirea intr-un extraordinar efort de amagire, sa uneasca lucruri de neunit, sa lipeasca ceea ce nu poate forma un singur chip, asa cum zice versetul 43:  "dupa cum fierul nu se poate uni cu lutul".
Pe de o parte omul cauta sa desfaca ceea ce Dumnezeu in mod desavarsit a combinat prin creatiune si din aceasta iese dezagregare, distrugere, dezastru; pe de alta parte omul vrea sa uneasca "altfel" de cum Dumnezeu, intr-un chip al sau, al omului, si la fel ca in chipul vazut de Nebucadnetar, iese tot distrugere.
Fara indoiala, avea Nebucadnetar mania chipurilor.  Nici nu apucase sa se trezeasca bine din visul cosmar in care chipul de o stralucire nemaipomenita fusese sfaramat si dus de vant ca o pleava, ca face el insusi un "chip".  (Daniel 3, 1)
La Nebucadnetar, amestecul de inteligenta si mandrie, de orgoliu si mizerie omeneasca, sunt impinse la rang de virtute si ating superlativul.
In chipul de aur ridicat in campia Babilonului el se vede pe sine. El stie din visul inca proaspat in minte, ca piatra dezlipita din munte a lovit picioarele de fier si lut ale chipului care astfel s-a prabusit. Tocmai de aceea el face un chip numai din aur. Mai mult decat in vis, pentru a rezista.
Despre acest chip - cu totul de aur - probabil si el foarte impunator, nu stim decat ca a fost ridicat si atat.  Nu se mai aminteste apoi nimic despre el. Nimeni nu s-a mai interesat de el, nici macar imparatul care-l facuse, pentru ca un "ALT CHIP" atragea atentia si admiratia tuturor. La scurt timp dupa ce-l inaltase, Nebucadnetar intoarce spatele propriului chip facut de el, si privind in cuptorul incalzit de sapte ori zice: "N-am aruncat noi in mijlocul focului trei oameni legati?... Ei bine, eu vad patru oameni umbland slobozi in mijlocul focului si nevatamati; si CHIPUL celui de al patrulea seamana cu al unui fiu de dumnezei!"  (cap. 3, 24-25)
Nu numai fireasca, dar si necesara pentru salvarea noastra este mutarea privirilor de la adorarea "chipului veacului acestuia" sub orice infatisare ni s-ar arata, la adorarea chipului vesniciei prin Hristos, Mantuitorul nostru.
Sa nu ne amagim. Fiecare dintre noi este un Nebucadnetar. Mai putin tronul.
La fiecare pas, de-alungul drumului vietii privim chipul acestei lumi si ne chinuim sa ne facem si noi un chip, unind lucruri de neunit, dar ca si in visul amintit, urmeaza privelistea chipului sfaramat.  Aurul ne zboara din visterie.  Argintul si el.  Fierul, arama si lutul... Chiar si lutul? Ne prindem cu disperare de pamant; Acesta ne va ramane noua!!!  Nu, nu ne va ramane nimic. Nici macar lutul. Biblia zice: "Si nici urma nu s-a mai gasit din ele."
Poate cineva sa mai caute dupa resturile chipului, o farama de aur, un fir de lut, dar... nimic. Textul zice:  "Nici urma nu s-a mai gasit din ele."
Doua idei in contrast fac esentialul acestei profetii.  Ceva, care oricat de stralucitor, dispare.  Altceva, care oricum i-ar fi infatisarea la prima vedere, ramane.  Cele pamantesti care se duc pentru a nu se mai intoarce niciodata si cele ceresti care vin spre a ramane pentru totdeauna.
Piatra Imparatiei ceresti s-a dezlipit din muntele vesniciei si vine catre chipul lumii pe care noi inca il mai adoram, vine cu mare graba, intr-o implinire profetica urgenta. Ea se vede rostogolindu-se din ce in ce mai aproape. Un vuiet asurzitor, va izbi in tot ce e fals si atunci "fierul, lutul, arama, argintul, aurul" se vor sfarama impreuna si se vor face ca "pleava din arie vara", le va lua vantul si nu se va mai gasi nici urma din ele.
Apoi, pentru cine va mai avea ochi sa vada, va fi o priveliste a pacii, a frumosului, a binelui vesnic.
O ruga pentru noi. Doamne, intoarce-ne privirile de la chipul desert al acestei lumi, spre CHIPUL VESNICIEI SLAVEI TALE.
Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page