Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

SAPTAMANA NEAGRA

Din fericire, tentativa de lovitura de stat a fost dezamorsata. Dar cu ce pret? A platit Romania in ansamblul ei, cu obrazul manjit de praful prostiei, mizeriei, inconstientei care s-a intins ajutat de neputinta institutiilor menite sa apere ordinea de drept. Ziaristii au fost primii luati la bataie si alungati, doar pentru ca indrazneau sa relateze adevarul. Cine incalca legea vrea sa se vorbeasca doar despre adevarul lui si nu suporta concluziile deduse din propriile fapte. Din ceea ce au facut minerii rezulta doar ca sunt o masa usor de manipulat, ca au incalcat legile statului, ca s-au lasat antrenati intr-o tentativa de lovitura de stat, ca vor sa dicteze cu bata, ca nu le place democratia, ca risipesc in mine neproductive veniturile celorlalti romani si ne adancesc saracia, ca prin actiunile lor prostesti pot declansa un razboi civil, ne pot transforma intr-o alta Iugoslavie bucatita dupa pofte straine. Ei pot deveni cea mai antiromaneasca scanteie, desi in spatele lor sta partidul care se pretinde mare aparator al natiunii, Partidul Romania Mare, un partid cu o ideologie ce se vede a fi un amestec de rosu si brun, de comunism si fascism imbracate in haine extremist-nationaliste.

In relatarile de la Moscova despre luptele mineresti, un kaghebist declara: "In Romania se experimenteaza, se incearca sa se vada daca in fostele tari ale lagarului socialist se poate reinstaura comunismul". Premierul Radu Vasile, intr-un prim interviu dupa discutiile cu Miron Cozma de la Manastirea Cozia, spunea: „M-a ajutat Dumnezeu sa am o idee care s-a dovedit salvatoare". N-a spus ce idee. S-ar putea sa fie vorba despre chemarea langa sine la dialog, a doi reprezentanti ai bisericii. Oricum, multumim lui Dumnezeu ca ne-a iertat si am scapat de lupte sangeroase, ca a pus capat saptamanii negre in care tara insasi s-a aflat intr-un asa mare pericol.

In mars fortat spre capitala

Minele parasite de mineri in Valea Jiului inca din 11 decembrie 1998, caci au hotarat sa-si ia vacanta de sarbatori, sunt amenintate de pericolul exploziilor si surparea fronturilor de lucru. Ca urmare, intreaga conducere a Companiei Nationale a Huilei, si-a dat demisia ca sa nu raspunda individual pentru eventualele accidente. Instantele judecatoresti au declarat „greva" ilegala. Dar n-a contat. Cozma avea o singura obsesie, sa-si aduca hoardele la Bucuresti. De ce Capitala?

Numai aici putea sa dea jos Guvernul, sa anihileze Parlamentul, sa intre la Cotroceni, sa-l puna pe Vadim presedinte, pe Funar premier, iar pe sine ministru de interne, ori sef la SRI, ori cine stie ce pofte de marire stau in mintea lui. A declarat deschis intr-o emisiune ca „a studiat posologia maselor, posologia nu psihologia" (posologia este studiul dozelor in care se administreaza medicamentele, ce-o intelege Cozma prin acest cuvant e greu de presupus). Atat de invatat si asa mare lider „nu-mi mai ajunge Valea Jiului. La valoarea mea trebuie sa ma gandesc la actiuni pentru toata tara". Si s-a gandit sa reinstaureze o dictatura „comunista, militara, cum o fi, dar dictatura". Greva declansata pe 4 ianuarie a fost pregatita temeinic. Se pare ca nu degeaba a cheltuit 7000 de dolari pe o vacanta in Cipru. Cele 30 de revendicari erau 99 la suta aberante, n-aveau cum sa fie solutionate. Nici nu dorea Cozma asa ceva, el voia minerii la Bucuresti. I-a instigat picatura cu picatura (poate asta o fi posologia lui) pana ce acele minti tulburate nu mai stiau altceva decat „Bucuresti!" Si-a asigurat spatele cu liste de semnaturi luate in zi de leafa de catre liderii sindicali ai minelor. „Cine nu merge, la intoarcere sa-si caute de lucru, vom face curatenie!" Amenintati ori nu, ortacii il asculta orbeste. Nu vorbesc fara Cozma, nu se misca fara el. Luni, pe la pranz, au pornit cohortele. In fata celor peste 10.000 de mineri de la toate exploatarile, a fost pus un buldozer. Dupa el, o bascula plina cu butuci, lopeti, topoare. Minerii, care in masini, care pe jos. Cozma mergea in mijlocul coloanei protejat de ortacii de la exploatarea Lonea.

Ministrul Basescu, pe proprie raspundere a suspendat complet circulatia trenurilor pe Valea Jiului si a declarat soseaua din defileu „drum inchis". Se cunosteau tratativele lui Cozma cu liderii altor sindicate si s-a dorit blocarea navalirii altor grupuri de mineri si muncitori din celelalte zone ale tarii! Ministrul Dejeu si generalul Lupu, comandantul dispozitivului de aparare a ordinii publice, ne asigurau cu aplomb ca „minerii nu vor iesi din defileu", ca cei 3.500 de politisti si jandarmi au instalat baraje de netrecut. In dimineata de luni, prin agentiile romanesti de presa, s-a difuzat un comunicat cu sigla Guvernului, semnat chiar Radu Vasile, prin care se anunta ca fortele de ordine au munitie de razboi si ordin sa traga. O diversiune pregatita din timp, un fals, dar din fericire ziaristii n-au cazut in capcana. Au dezmintit comunicatul si au comentat falsul. Insa vreo 500 de muncitori de la „Roman"- Brasov i-au dat crezare si au iesit sa protesteze ca „sa nu se traga in mineri". N-a tras nimeni in mineri, in schimb au tras ei cu pietre, cu toporisti si maciuci in capul politistilor inarmati doar cu scuturi, bastoane si gaze lacrimogene. Primul „mare baraj" in calea lor, la 16 km de Petrosani, l-au trecut in 5 minute. Era un camion mare al jandarmeriei pus de-a curmezisul, fara doua roti. Umar langa umar, minerii l-au rasturnat pe o parte a drumului si si-au facut loc. Al doilea baraj format din stanci, ceata l-a trecut pe jos lasand in urma buldozerul sa curete drumul. Politistii s-au afirmat aruncand din elicoptere gaze lacrimogene care i-au infuriat pe mineri. Din „hoti", „banditi" si injuraturi nu i-au scos pe politisti, care si-au pastrat calmul si n-au raspuns la provocari. Din Apuseni au luat drumul spre defileul Jiului cateva sute de mineri, dar au fost blocati la Hateg. Fara mari probleme, pana la ora 18.00, minerii au depasit cele 10 baraje din nisip si pietre si au trecut pe langa fortele de ordine disipate pe traseu. Abia cand se lasa seara s-au trezit in fata primului baraj viu.

Aici s-au oprit si au hotarat sa innopteze. Unii s-au intors cu autobuzele la Petrosani si au revenit dimineata, altii au facut focuri si au dormit pe langa ele. De pe traseu, salvarile au dus la spitalul din Petrosani vreo cativa mineri intoxicati cu gaze lacrimogene si unul mai grav. Alunecase si se lovise la coloana vertebrala de o stanca. A doua zi Cozma va vorbi de 4 mineri omorati. „Posologie!" De altfel, permanent cand a aparut, a intoxicat opinia publica cu minciuni. N-a oprit prea des. Sub pretextul ca un ofiter SPP (!) l-ar fi amenintat cu moartea, a stat permanent intre ortaci, intr-o masina care transporta tineri, copii intre 10 si 18 ani. L-a plasat in fata pe adjunctul sau Romeo Beja, un alt coleg de Securitate cu Cozma, un individ unsuros, capabil sa lunece din orice clenci cu fraze demagogice, amestec de adevaruri si minciuni. Se simte scoala Securitatii.

Bolovani ca la Posada

In fata trupelor masate pe sosea, minerii si-au petrecut noaptea aparent linistiti. Pe la ora 8 dimineata, marti, politistii si jandarmii s-au trezit atacati cu o ploaie de pietre si de stanci. Ei trageau cu gaze lacrimogene, dar minerii, urcati pe dealurile din jur, dislocau cu rangi si lopeti stanci pe care le pravaleau peste cei 3.500 de soldati ai generalului Lupu. Politistii au tras in nestire cu grenade lacrimogene, multe cadeau chiar in mijlocul lor. Padurea lua si ea pe alocuri foc. Atmosfera era irespirabila. Cohortele navaleau in forta si din fata, iar jandarmii lipsiti de orice comanda s-au retras disperati intr-un tunel. „Va omoram, ba!" racneau minerii care-i atacau pe doua flancuri, incercuindu-i practic. Grenadele recuperate erau aruncate in tunel. A aparut si Cozma care le-a indicat ca la aproximativ un km s-au retras scutierii. Sunt cam o mie. Da ordin de atac si ortacii protejati cu fulare, batiste, cu ochii inrositi de gaze se reped furiosi spre curba in care se adapostisera scutierii. Cozma injura, agita mainile, da ordine. A renuntat si el la costumatia de miner. Este in canadiana mov si pe cap poarta un fes negru. La ora 9.45, dispozitivul jandarmilor se da la o parte din fata minerilor si-i lasa sa treaca. As zice ca stau drepti si saluta. Drumul e liber, raman pe pozitie doar doua elicoptere care urmaresc atent defileul. Probabil ca filmeaza reporterii. Ortacii au promis generalului Lupu ca se opresc pe stadionul din Bumbesti. Cine se poate baza pe cuvantul lor? Cozma le-a ordonat „Tg.- Jiu" si acolo s-au oprit. In spatele lor veneau autobuzele cu jandarmi umilite ordinar de ortaci cu semne, vorbe, scuipati, pietre, tentative de a-i lua la bataie. Este momentul in care presa incepe sa-si puna intrebari. E din ce in ce mai convinsa ca intre generalul Lupu („un general avansat in grad pe criterii politice") si liderii minerilor a fost vorba de un pact. Generalul Lupu da vina pe subprefectul Tanasoiu care i-ar fi dat ordin sa se retraga. Presa afla ca subprefectul nici n-a ajuns la trupe, deci nu avea cum sa-i dea respectivul ordin. Tot presa analizeaza „strategia" trupelor de aparare si descopera ca cei 3.500 de soldati au fost masati pe sosea cand valea e inconjurata de dealuri. Practic, trupele au fost victime sigure de la inceput. Presa descopera ca minerii actioneaza dupa strategii bine puse la punct, deci s-ar putea sa fie vorba de militari care-i conduc. Presa vorbeste de posibili ofiteri KGB infiltrati intre mineri care filmeaza amplasarea trupelor si transmit informatiile. Ce strategie? - intreaba ziaristii. Unde sunt tunurile cu apa mai eficiente in acest sezon? De ce nu s-au spart macar cauciucurile utilajelor si masinilor cu care s-au deplasat minerii? Primiti cu ovatii la Tg. Jiu, minerii s-au simtit victoriosi. In piata orasului, Miron Cozma, probabil datorita infatuarii, a facut o greseala enorma. A tinut multimii care-l aclama un discurs furibund. A respins ofertele de dialog ale Guvernului, a rupt comunicatul, s-a declarat reprezentant al intregii populatii, „luptam pentru toata Romania", „Jos Guvernul", „Dictatura", „Jos taranistii!", „Jos pedistii!", „La Bucuresti!", „Vadim si Cozma!". A fost momentul in care presa a comentat „miroase a lovitura de stat!", era evident ca asa numitul conflict de munca a fost abil transformat in lupta politica. Liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, da si el un comunicat in care vorbeste de „caderea iminenta a regimului de tip mafiot instaurat de Emil Constantinescu" si indeamna fortele de ordine „sa intre in cazarme". Intre timp se descopera ca seful trupelor de politie, generalul Teodor Zaharia este cuscru cu seful filialei PRM din Iasi. Cozma incita spiritele afirmand ca in defileu s-a tras cu munitie de razboi. Ortacii din Tg. Jiu se solidarizeaza cu cei din Vale. Atentia intregii lumii se indreapta spre Romania. Se reiau imaginile mineriadelor din ’90 si ’91 la care se adauga filmarile de acum. Exista o singura deosebire: ortacii nu poarta pufoaice, sunt echipati civil. A tinut de strategia pusa la punct in umbra. Pe tot traseul, inainte de venirea minerilor au aparut grupuri de agitatori care chemau populatia sa se alature minerilor, probabil agitatori PRM si PDSR. Partidul dlui Iliescu sustinea in primele zile cu mare ardoare miscarea minereasca. De marti, pentru mineri, intreaga presa a devenit indezirabila. Ziaristii au fost fugariti, atacati. La fel si orice masina cu numar de Bucuresti. Era o ura incredibila pentru tot ce parea a fi din Capitala. Masinilor (chiar si de salvare) li s-au spart parbrizele, oamenii scuipati, loviti cu pietre si alungati.

Linistea dinaintea furtunii

Dupa ce s-au odihnit la Tg. Jiu, minerii, dublu ca numar acum, s-au urcat in peste o suta de autobuze si au pornit mai departe. Nu se stia nici macar pe unde o vor lua, prin Craiova ori prin Ramnicul Valcea? Miercuri s-au oprit la Horezu pentru innoptare. Haosul instaurat de ei s-a intins ca pecinginea. Muncitorii de la Brasov au fost la un pas de a se uni cu minerii, se anuntau si siderurgistii. Celelalte bazine miniere din tara fierbeau. Prin Bucuresti incepusera sa cracneasca cei de la Semanatoarea. Nu-i greu sa dai glas nemultumirilor oamenilor care n-au de lucru, au venituri minimale traind la cota supravietuirii. Un subofiter de Politie povestea ca in vremea disputelor, minerii mancau pui fripti, in vreme ce trupele abia de aveau cate o conserva. Pana si apa era asteptata ore in sir. Leafa unui miner o intrece de doua ori pe a unui politist, de 4-5 ori pe a medicilor ori profesorilor.Alarma data de presa a fost clara: minerii actioneaza ca o forta paramilitara. Nu s-a manifestat nici o clipa ca o „turma" cum ar fi normal sa se poarte o masa de oameni in miscare. Reactionau promt la anumite semnale bine stabilite, aveau avangarda, cercetasi, strategi. „Ai impresia ca liderii minerilor beneficiaza permanent de sprijinul unor servicii secrete de care nu stie nimeni". Virgil Magureanu confirma ca la dispozitia lui Vadim sunt tot felul de ofiteri disponibilizati de SRI, Armata si Politie.

„Tinta principala a lui C. Vadim Tudor este presedintele. Atacul se ghideaza dupa principiul «Scoala-te tu ca sa ma asez eu!»" - este declaratia lui Magureanu. Masinile cu mineri, afisau pe ele fotografii ale lui Vadim si Cozma, dar nu acceptau nicicum afirmatia ca au transformat conflictul de munca in unul politic si ca sunt doar o masa la dispozitia poftelor lui Cozma.

Guvernul a lansat cinci propuneri de dialog care au fost refuzate. Ministrul Gavril Dejeu si-a dat demisia, iar Victor Babiuc, ministrul Apararii a intervenit ferm: „Vremea haiduciei politice s-a incheiat in Romania. Daca va fi nevoie, trupele armatei vor apara ordinea de drept".

Victoria haosului

Din ce in ce mai sigur pe victoria minerilor, Vadim Tudor declara in Senat la Comisia de disciplina: „Actuala putere va fi spulberata in sapte zile!", afirmatie ce o completa pe cea anterioara: „Sunt programat sa-i distrug pe toti!" . Ziua de joi a parut sa-i dea dreptate. Dispozitivul principal de aparare a ordinii a fost instalat la Costesti. Se aflase probabil ca minerii o vor lua spre Valcea. Prefectul judetului parea foarte sigur pe taria baricadei pusa in calea minerilor. Era pe deal, cu un numar impresionant de politisti si jandarmi. Comanda o aveau insa aceiasi generali: Lupu si Zaharia. A fost ziua in care soarta Romaniei, la mare cumpana, era la mana generalilor si bineinteles ca nu le-a pasat. Baricada de la Costesti a cazut in cateva minute. De dimineata pana pe la ora 14.00, soldatii au fost incitati in fel si chip. Dormisera noaptea pe camp, erau nemancati de dimineata, iritati de tot felul de grupuri cand s-a produs navala care, culmea, i-a luat prin surprindere. Avangarda au constituit-o „localnicii" furiosi. Nu e clar din cine era format grupul respectiv, care au avut rolul de a-i scoate pe scutieri din dispozitiv. Iar grenade lacrimogene, fum... Minerii ataca impartiti pe mine. Au consumat deja mult alcool (votca si rom) si au un curaj dement: „Jos Tapu", „Hai sa-i omoram!", „Cozma si ai lui, spaima Bucurestiului!", „La lupta!" - Petrila si Vulcan ataca din dreapta, Paroseni si Dalja acopera flancul stang, cei de la Uricani sunt avansati pe deal, pentru atacul din spate, iar restul coloanei lupta din fata. Practic, minerii au incurajat fortele „bine antrenate", le-au dispersat si au luat 1.500 de ostatici pe care i-au deposedat de tot ce aveau. Inarmati cu pietre, bate, topoare si alte obiecte contondente i-au facut zob pe militari, in special pe cei instalati pe costisa dealului. Capete sparte, fete taiate, fracturi multiple, abdomene perforate, cu acestea s-au ales „bravii" aparatori ai ordinii publice. Baie de sange printre soldati. Cate 10-20 de mineri se strangeau in jurul unuia si-l loveau cu ce le pica in mana. „Sunt simplu soldat, n-am facut nimic!" se apara cate unul. Nu conteaza. „Da scutu’ si banii". Un tanar soldat are o gaura in cap, il imping cu piciorul. Sanitarii nu mai fac fata. Mai apar si mineri cu o urma de suflet si-i cara pe soldati la salvari. Ii arunca, cu scarba, unul peste altul intr-o duba. Violenta minerilor a creat scenele de cosmar ale unui adevarat razboi. Nici prefectul de Valcea n-a scapat. Nicolae Curcaneanu a povestit ca era in mijlocul scutierilor cu generalul Lupu cand s-a declansat atacul. Trupele imprastiate in cateva minute, l-au lasat in mijlocul minerilor, fata in fata cu Cozma. Primul care l-a lovit a fost chiar liderul. A incasat multe de la mineri, dar intr-un moment de luciditate, Cozma, care-l cunostea, l-a suit intr-o masina si l-a expediat cu garda la Ramnicul Valcea. Prefectul spune ca toti comandantii au disparut in clipa navalei, ca soldatii n-au primit nici un ordin de riposta. Practic, au incasat bataie, fara sa dea. Se relateaza chiar ca au fost gradati care si-au smuls gradele de pe uniforma ca sa se protejeze de furia minerilor. Prefectul spune ca a vazut in mana minerilor un pistol Carpati cu care amenintau. Politistii si jandarmii luati ostatici au fost deposedati de echipament si pusi sa strige „murim, luptam, pe Cozma-l aparam!" Si au strigat!

Cand a aflat de demisia lui Dejeu - ministrul de interne -, Cozma a racnit „Acum ii belim pe toti!". Drumul a fost degajat. Soldatii prizonieri, imbarcati in autobuze incadrate de masini mineresti, au fost dusi spre Valcea. Orasul fierbea. Ceata de agitatori isi facuse datoria. Se stransese deja o multime ce-i aclama pe mineri. Atacasera deja prefectura si cereau demisia prefectului. Vechea lectie comunista din 1946: „ocupam prefecturile si dam jos Guvernul".

Lupta pentru democratie

Atacul violent i-a trezit pe cei de la Putere. Emil Constantinescu a convocat la Cotroceni liderii partidelor parlamentare cu exceptia PRM. Cand a intrat, Ion Iliescu a declarat: „Voi cere presedintelui sa instaleze un guvern de tehnocrati care sa pregateasca alegeri anticipate." Cand a iesit, n-a mai declarat nimic. Semnase intre timp acordul pentru decretarea starii de urgenta. Aceasta schimbare nu se explica decat prin faptul ca liderilor politici li s-au pus probabil in fata documente convingatoare. Ce relata presa: „Democratia e pe muchie de cutit" nu era o poveste. Daca n-ar fi existat dovezi ale unei tentative de lovitura de stat, opozitia n-ar fi acceptat starea de urgenta. Faptul ca PDSR si PUNR au semnat alaturi de CDR, PD si UDMR l-a cumintit pe Cozma. Deplasarea in persoana la Cozia a premierului i-a gadilat orgoliul fata de ortaci.

Minerii au reactionat ca cea mai disciplinata armata. Cand Cozma, de la Cozia, le-a dat semnalul de intoarcere la Petrosani, s-au urcat in masini fara vorba. In schimb, grupul de agitatori din Valcea au inceput sa-i fluiere, sa-i injure ca de ce pleaca. Chiar unul din lideri, Romeo Beja, a fost luat la bataie si l-au scapat jandarmii pe care-i umilise.

Intalnirea de la Manastirea Cozia a avut darul de a-l metamorfoza pe Cozma. A iesit de acolo cu un aer imblanzit, disparuse toata ura din expresia lui. Juca teatru sau e vorba de labilitate psihica. Premierul l-a asezat la masa dialogului intre arhiepiscopul Gherasim si confesorul sau de la Manastirea Lainici. In calmul bisericesc, violenta lui Cozma s-a topit. Era probabil speriat de cand se daduse comunicatul ca si PDSR si PUNR semnasera posibila instaurare a starii de urgenta. Era un semn ca planul loviturii de stat esuase. Puterea actuala avea informatii grave, asa ca era cazul sa se puna cu botul pe labe si sa faca pe mieluselul bland si credincios.

Concesiile facute de Guvern inseamna saracirea intregii populatii cu cei 30% spor la salariile mineresti in Valea Jiului. Si mentinerea pana la o reanalizare in 30 de zile, a minelor falimentare.

Nu sunt invinsi, nu sunt invingatori. Doar tara si-a recastigat linistea. Pana cand? Poate aceasta rabufnire a fortelor cripto-comuniste sa-i fi zguduit pe cei de la putere, sa-i trezeasca, sa-i faca sa construiasca in institutiile statului structura care sa le permita sa reziste rabufnirilor ce vor mai veni.

Presedintele e somat sa recurga la actiuni mai decise, sa reactioneze mai prompt, sa se implice la vedere mai frecvent in situatiile concrete. Izolarea la Cotroceni nu-i buna la nimic. Mai bine sa fie criticat ca face prea mult decat ca nu actioneaza cum si cand trebuie.

Populatia Bucurestiului merita tot respectul pentru ca la chemarea Anei Blandiana, a lui Gabriel Liiceanu si Ticu Dumitrescu, au raspuns ca si altadata. Zeci de mii de bucuresteni au participat la marsul tacerii, chemati pentru a sustine democratia si statul de drept.

Stefana Bratu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page