Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

SA NE ADUCEM AMINTE! "NE CHEAMA ARDEALUL!"


In luna ianuarie a anului 1944, al patrulea al refugiului ardelenilor, in urma Diktatului de la Viena, din 30 august 1940, prin care nordul Ardealului era dat, de puterile garante – Germania nazista si Italia fascista – printr-un rusinos rapt, Ungariei horthyste, aparea, la Bucuresti, sub ingrijirea lui George Togan, cartea "Ne cheama Ardealul (Cantarea patimirii din urma)". Era cuprinsa in paginile ei o parte a poeziei refugiului ardelenesc, a celor obligati sa plece in pribegie, ocupantii vremelnici comitand crimele abominabile de la Ip, Traznea, Muresenii de Campie, Sucutard, Prundu Bargaului. Se spune ca, in vremuri grele, de restriste, ale incercarilor, omul dovedeste taria lui morala. Plecati de pe meleagurile pe care s-au nascut, unde au trait parintii, mosii si stramosii lor, poetii cuprinsi  in acea antologie, pentru care idealul national, cel al patriei intregite prin Unirea de la 1 Decembrie 1918, Romania Mare, era focul sacru al trairilor acelor ani de zbucium, de durere, dar si de speranta. O carte a dramei refugiului ardelenesc, "drama fratilor de sange, de grai, de credinta si cruce...". De acolo, din trista pribegie, ei se intorceau, cu gandul si cu condeiul, in locurile ivirii lor in viata, ca apele care se intorc la izvoare, intr-un moment al Romaniei, facuta de inaintasi intreaga, la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, dar indurerata si rupta, in acel moment al furtunoasei istorii, si la vest, si la est, si la nord, si la sud. "Transilvanie, gura de rai, ce mare vant / Trece astazi peste bunul tau pamant, / Sa ne mane zboru-n alta parte, / Sa se-nece inima in apa marilor moarte". – exclama George Popa. "Ceea ce face astazi ca sa vibreze si sa clocoteasca sangele in vinele noastre este focul ce ne dogoreste sufletele dupa un colt de tara rapit: Ardealul!" – scria George Togan. Partea nordica a Ardealului, "pamant eroic", pamant romanesc furat din zestrea lasata mostenire de inaintemergatorii de peste 2.000 de ani aici, suferea, gemea sub cizma straina, horthysta, a administratiei de la Budapesta. Ardealul purtat in inimi prin tristetea refugiului, prin "freamat indoliat": "Oricum ratacesc in lume,/ Biet calator, precum e valul, / De e senin sau e furtuna, / Eu port in inima Ardealul. // La altare de stravechi biserici, / Preotii cand cadelniteaza, / Genunchii gandurilor mele / Pentru Ardeal ingenuncheaza" (Iustin Iliesiu). Superb omagiu aduce Ardealului si suferintei lui, a partii instrainate, George Togan, prin poezia "Al cui e Ardealul?": "Al cui e Ardealul?... / Intreaba padurile, sesul si dealul, / intreaba campia, cantarile, florile, / intreaba amurgul, tacerea si zorile, / intreaba Carpatii, cu varfuri de brad / Ori roata de la Balgrad... // Intreaba Abrudul, / Blajul / Aiudul, / Cenusa din vatra / Si muntii de piatra. // Intreaba lumina, aerul, soarele, / furtunile, doinele, fecioarele / Intreaba vazduhul, ploile, norii, / copiii din leagan, mosnegii, feciorii... / Intreaba pe mama, pe tata, pe mosu’ / Ori pe Plaghia Rosu! // ... Intreaba padurea, campia si dealul: / Al cui e Ardealul!?" Cantareti ai patimirii noastre ardelenesti, poetii refugiului deveneau "trambitele" Ardealului rupt, iar suferinta instrainarii, a durerii, devenea chemare la lupta in acel moment greu din istoria acestei Romanii si a poporului roman, mereu la rascruce de vanturi, cu prea multe "vai ale plangerii" dintr-odata. Tutelar era acel sentiment aparte, exprimat printr-un cuvant intraductibil in alte limbi – dorul reintoarcerii si revederii casei, ograzii, pamantului pe care s-au nascut ei si inaintemergatorii lor. "In pieptul meu cu vechea lui revolta / E insa mult mai mare focul! / Ce macina si roade vatra / Acestui urgisit Ardeal. / Mi-s pumnii stransi mai duri ca piatra. // Zarea se-ntuneca, / Scapara ochii cerului, / Si graiul adanc al padurii / Vesteste furtuna cea mare"; "Am coborat din munti si bolovani, / Legenda lui Horia-mi fierbe-n sange, / In doina mea Ardealul plange / Si cer dreptate doua mii de ani. // Eu sunt trimisul timpurilor noi, / Iesit din rand cu cei ce scurma glia, / Si, totusi, vin sa va intreb pe voi: / E slobod sa mai cant in Romania?"; "De te va rupe si pe tine, / Garoafa rosie, nu plange. / Pe masa-i cu mancari straine / Tu varsa doar un strop de sange"; "Nu simtiti apropiatul freamat / De furtuna ce-mpanzeste tara? / In zadar va opintiti cu geamat / Sa legati cu lanturi primavara" (Mihai Beniuc); "Ca-i jale mare, fara leac, / De candu-i hatu, pe Feleac" (Petre Bucsa); "Prin glas de ape si de foi, / Prin dulce cant de ciocarlie, / Ne cheama mortii de sub glie. / Taceti, sa-i ascultati si voi. / Mai, fratilor, hai inapoi!" (Vasile Bucur); "Eu am ramas in tara sfartecata / Sa-nfrunt blestemul si sa-ndur necazul: / Caci m-am desprins din stanca – Detunata - / Si nimanui nu-i voi pleca grumazul (...) / Din muntii mei, din clocotul padurii, / Voi buciuma un rasarit de soare, / Maretul dar al sangelui si-al urii / Ce arde-n pieptul unui neam in floare. // Caci vor veni si vremile mai bune, / Cand pentru tara ce ne-a fost furata, / Vom re-nvia tariile strabune, / Sau vom muri, din nou, pe roata" (George M. Ciobanu). Cauza nationala ii anima pe toti, iar hotarul nedrept, cu "hatul" pe Feleac, trebuia zdrobit. Romania fara Ardeal – o spunea si marele diplomat Nicolae Titulescu – este imposibil de conceput. El, Ardealul, este locul nasterii Neamului, iar noi, romanii, locuitorii lui, venim din stravechime. "Ardealul nu e pentru noi – spunea Coriolan Ghetie – o tara a nostalgiei, ci un spatiu, un sediu panteonic al ardelenilor. Ardealul nu e pentru noi, cum gresit se spune, o aspiratie seculara. Noi am fost in Ardeal!". Iar "Ardealul nu sfarseste decat acolo unde sfarseste insasi Natiunea. (...) Ardelenii au o conceptie combativa a vietii, o masiva incredere in vointa lor. Nicio adormire in defetism, ori de cate ori s-a rasturnat istoria peste ardeleni, ca niste grele alunecari de teren. De aceea, Ardealul este, prin definitie, culminatia spiritului eroic romanesc" (George Togan); "Ardealul reprezinta o constiinta a legaturii vesnice dintre Neam si pamant" (George Popa). In anii pribegiei, ei, poetii refugiului, au avut in auz toate clopotele Ardealului, prelungul lor dangat de jale venind, la cedare, "din leaganul de fiinta al Neamului" si din susurul apelor Muresului, Crisurilor si Somesului, aflate in "gura noastra de rai de totdeauna". "Ardeal. / S-aud iar tulnice din deal in deal, / Ard muntii-n departari, potop si para, / S-aprinde cerul inspre Tisa iara, / Si boii s-opintesc mai greu la plug" (Florica Ciura-Stefanescu); Pamantul pe-aicea ne simte, ne cunoaste, / dupa grai, dupa mers, dupa moaste... / Cand pasul ni-l punem pe-aicea, oriunde, / alt pas din adanc de pamant ne raspunde //... // Pasul tau, sporit de timp si crud, / cu-auzul noptatic, zalud, / neam al meu, pana-n fund de pamant ti-l aud / si-l simt, ti-l aud, ti-l aud"; "Peste prasila vrajmasilor nostri de-acuma, / cadea-va, de veacuri, roua si bruma... / vantul – armasarul urias – calca-va usor / iarba pe mormintele lor... // vor paste pe ele ciurda de ciurda, / bivoli de plumb si manji ce zburda... // L-ale Tisei galbene ape / tot cai valahi vor cobor / sa s-adape..." (Aron Cotrus). "Ardealul – scria George Togan, in prefata antologiei – este amvonul de unde se rostesc marile impliniri ale Neamului, amvonul de unde se propavaduieste ideea unitatii Neamului (...). Ardealul sufera si asteapta, cu credinta, rasplata suferintelor sale. Dumnezeul dreptatii se va arata, mai intai, in Ardeal, ca sa-si vrajeasca, apoi, sarbatoarea reinvierii, in vecii vecilor". Ardealul isi astepta fiii sa-l elibereze! "Ne cheama Ardealul!" – este chiar titlul antologiei. "Ardealul, Ardealul ne cheama!" – cantau si ostasii Armatei Romane, insufletiti de versurile din "Treceti, batalioane romane, Carpatii!", atunci cand se gandeau sa se                  intoarca hotarati sa-l elibereze. "Du-ne, Doamne, inapoi la casele sfaramate de vanturi, / La fratii de sange, de lege, de avanturi... // Sau de vrei sa ne-ntoarcem prin sabie si foc, / Fa-ti vremea porunca si ne-om urni din loc. // Asculta-ne, Doamne, rugaciunile, cum te-am ascultat si noi totdeauna, / Sau amesteca-ne cu pamantul, sau fa-ne, din nou, una"; "Noi niciodata n-am tradat Ardealul! / In tara noastra sfanta si blajina./ Noi nimanui nu i-am bagat pricina,/ De limba-n care cerului se-nchina. //... // Privitu-ne-au cu ochii plini de ura, / Lovitu-ne-au cu biciul peste gura: / Ne-a fost obida cuminecatura. / Noi niciodata n-am tradat Ardealul!" (Romeo Dascalescu); "Ingerii canta furati de chemari, / Ingerii plang,                 ingerii canta, / Apele Somesului crud ii framanta, / Purtandu-le gandul spre cazutele zari. // Ingerii canta, ingerii plang / Dupa raiul alungat inspre moarte de vant, / Dupa ape, dupa munti, dupa amintirile-ngropate-n pamant, / Ingerii plang – si roua plansului in potirul Domnului strang" (Traian Dragos). La izvoare plangeau Oltul si Muresul, si ele chemand la ceasul eliberarii Ardealului: "Nu ne-nspaimanta umbra mortii / In inima un cor de heruvimi. / Dreptatea noastra cere inaltimi / Si-avem destule aripi ce ne-avanta //...// E cam pustiu prin satele dusmane. / Dar tot asa a fost inima mea.../ Stai, dusmane, ti-aduc in dar o stea / Gasita pe mormintele romane..." (B. Frunte); "Ci astazi cantece de jale spune / Poetul aplecat sa inteleaga / Spre miaza-noapte si spre miaza-apune / Durerea tarii s-o cuprinda-ntreaga"; "Curgeau pe drumuri armele romane, / Uitand, pe semne, orice juramant. / Ca dupa mort ieseau femei batrane: / Ardealul a pus fata la pamant"; "Ridicati-va frunti, ale gloriei tulnice sune / Din sumbrele turnuri in patru colturi in lume. / Solia soseste, porti se deschid, piatra isi cauta locul: / Tarana lui Gelu, de o mie de ani, arde ca focul" (Emil Giurgiuca); "Nu-i lauda-ngustei / Si galbenei hoarde ce sta la poteci, / E scrasnetul nou, ce, de veci, / Va frange grumazul si chiotul pustei" (George Gregorian); "Peste os de voievozi si peste gropi / suge gusa viperii, umflata. / Ni se-nfige-n carne tarnacop, / - fier de plug ne intra-n beregata"; "Muntii urla si scot serpi de flacari, crunti, / fierb suvoaiele si tulnicele tuna, / si prapastii, joagare si munti, / repezindu-si tamplele-n furtuna, / iar isi cheama Voievodu-n soare / sa descalece a doua oara-n piatra / si-n vifornita de Mare Vanatoare sa despice zimbrul inc-o data" (Radu Gyr); "Draga esti inimii noastre, Transilvanie…/ Numele tau, si gandul, si ochii ni-i aprinde!/ Nu te putem face danie"; "Codrii cuvantau framantati: «Cui ne lasati?»/ Muntii coborau catre pamant:/ «De ce ne-ati frant, de ce ne-ati frant?» ; "Inima in doina bate, bate, / Pentru marea ta singuratate, / Pentru marea mea singuratate" (N.I.Herescu); "Satul meu din Muntii Rodnei, cu gradini, cu pomi in floare, / Astazi nu mai are hora, nu mai are sarbatoare, / Nu mai canta lautarii, nu mai are bucurie - / Satul meu din Muntii Rodnei a cazut in grea robie...//...// Au plecat flacaii-n lume, nu mai este primavara / Satul meu din Muntii Rodnei a ramas in alta tara... / Stau bisericile-nchise, turma-i fara de pastori, / Clopotele nu mai canta, nu mai sunt in straturi flori, // Satul meu din Muntii Rodnei, nu mai plange-nstrainat! / Ale fiilor tai inimi pline de nadejde bat!"; "Hei, dar lunga-i pribegia, / Lung e drumul, lung si greu, / Cand voi mai ajunge-acasa, / Nuc batran, in satul meu?" (Iustin Iliesiu); "Urata harta are tara mea / Cum au slutit-o grelele urgii.../ Privirea tot de lacrimi plina ni-i, / De cate ori ma uit la ea / Urata harta are tara mea" (D. Iov); "Voi, spaime, nelinistile, urile / Sclipira-nselatoare, sunetul.../ Noi, Muresul, tacerile, padurile, / Fulgerul, tunetul!... / Peste albul nepatat al zapezilor, / Voi – gheara ce aduce pierzania si lantul cu scartaitul obezilor, –/ noi, Transilvania!..." (Teodor Murasanu); "Si tot ce-i frunza, floare, in tara, ni-e prieten numai noua./ Si povestesc batranii, si pravili vechi si noi, / Si sfintii din biserici, si mortii din morminte/ Ca, intreg e-al nostru Ardealul si nu frant in doua" (Mihail Pintea). Cei care "au adunat roua plansului in potirul dorului", poetii, deopotriva cu toti romanii ardeleni, stiau ca speranta moare ultima, ca va veni si ziua eliberarii de sub crunta apasare straina, "de pe crestele istoriei romanesti", odata cu stramosii, privind Ardealul, "vesnicind, prin fapta, litania, / Vor striga sa auda si cerul: E-a noastra, pe veci, Transilvania!" (Traian Dragos). P.S. 1. S-au implinit ieri, 30 august, 72 de ani de la ruperea nordului Ardealului, pentru a fi dat Ungariei horthyste si fasciste, prin Diktatul de la Viena, din 30 august 1940. Sa ne amintim! Cine uita – spunea Nicolae Iorga – nu merita!". Sau "Cine isi uita istoria merita sa o retraiasca!". 2. Multumiri domnului Marius Nanu, colaborator al ziarului "Cuvantul liber", membru al Cercului ASTRA din Iernut, prin bunavointa caruia am primit extraordinara carte "Ne cheama Ardealul". Cartea, gasita in podul casei bunicilor din Razboieni, cuprinde poezii scrise de ardeleni, carora li s-au alaturat, solidari, si poeti de peste munti: George Togan, Al. Negura, Donica Oprea, George Paun, Petre Paulescu, I.D. Pietrari, Elena Ancuta, Vlaicu Barna, Mihai Beniuc, Emil Botta, Petre Bucsa, Vasile Bucur, Traian Chelaiu, Gheorghe M. Ciobanu, Florica Ciura (Stefanescu), V. Copilu-Cheatra, Aron Cotrus, Dimitrie Donciu, Romeo Dascalescu, Traian Dragos, Victor Gheorghe Dumitrescu, B. Frunte, Emil Giurgiuca, George Gregorian, Radu Gyr, N. I. Herescu, C. D. Ianculescu, Ion Th. Ilea, Iustin Iliesiu, D. Iov, H. Mandru, Iosif Morutan, Teodor Murasanu, Mihail Pintea. De precizat ca, de la 112 incolo, paginile lipsesc!

LAZAR LADARIU
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page