Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

La un pas de o invazie nimicitoare



August pare a fi o luna nefasta pentru destinul romanilor si al Romaniei. Marile nenorociri ale istoriei par a se fi concentrat in acest interval. Bunaoara, ca sa nu mergem prea departe in timp, in 30 a lunii se implinesc 71 de ani de la ciopartirea tarii prin Diktatul de la Viena (1940). Astazi, 23 august, sunt 67 de ani de la ocuparea Romaniei de catre trupele sovietice,         in 1944, moment pe care comunistii l-au transformat pentru multa vreme in zi nationala. La 21 august a.c., marcam 43 de ani de la celebrul discurs al lui Nicolae Ceausescu impotriva invadarii Cehoslovaciei (1968) de catre trupele Tratatului de la Varsovia si inabusirea "Primaverii de la Praga".
Desi pare cel mai putin important, ultimul eveniment nu trebuie trecut cu vederea si analizat superficial, pentru ca, desi s-a stiut mai putin, poporul roman a trecut printr-un moment extrem de greu, si o simpla scanteie mai era necesara pentru ca Leonid Brejnev si slugile sale din lagarul socialist – Ungaria, Bulgaria, Polonia si RDG – sa puna tunurile pe noi si tancurile in miscare pentru a transforma Romania intr-un teatru de lupta nimicitor.
S-a ajuns aici pentru ca, dupa mai bine de doua decenii de la instaurarea comunismului in lume, prin impartirea sferelor de influenta intre cei mari, dupa Al Doilea Razboi Mondial, unitatea de monolit, ce caracteriza lagarul, a inceput sa scartaie. Pentru ca albanezii nu contau, ei fiind mai demult proscrisi de catre sovietici, iar iugoslavii faceau nota distincta, a venit randul cehilor sa-si manifeste tendinta de independenta fata de Moscova. Incercarea de a instaura "o primavara a democratiei la Praga" de catre Alexander Dubceck a scos din sarite pe marele "jupan", Leonid Brejnev, cel mai longeviv conducator sovietic dupa Stalin, cu un stagiu de 18 ani la Kremlin (1964-1982), autor si adept al doctrinei "suveranitatii limitate" a statelor socialiste, hotarat sa aplice corectii colective tarilor si conducatorilor comunisti, care gandeau uneori cu voce tare, pe lista neagra, dupa Dubceck situandu-se Nicolae Ceausescu.
Supararea liderului sovietic pe noi, romanii, era cu atat mai mare cu cat proaspatul secretar general al PCR, Nicolae Ceausescu (1965), mergea in antipatia fata de Moscova pe urmele predecesorului sau, Gheorghe Gheorghiu – Dej, autor al Declaratiei din aprilie 1964, care a avut pe plan extern un impact extraordinar, documentul fiind catalogat ca "Declaratie de independenta a Romaniei fata de Moscova".
Simtindu-se deliberat izolat in cadrul CAER si al Tratatului de la Varsovia, energicul Nicolae Ceausescu cere serviciilor secrete ale vremii, securitatii, evident, sa afle cat mai operativ ce se coace impotriva sa si a tarii sale. Iata ce aflam dintr-un document al acelor vremuri semnat de catre presedintele Securitatii Statului, Ion Stanescu, publicat recent in cartea "Istorie, geopolitica si spionaj in Balcanii de Vest, si semnat de Traian Valentin Poncea si Aurel I. Rogojan. Din informatiile adunate si confirmate de mai multe surse a rezultat iminenta unei invazii militare a fortelor armate ale URSS, Bulgariei, RDG si Ungariei impotriva Cehoslovaciei, Romaniei si Jugoslaviei pentru "restabilirea ordinii socialiste". Actiunile militare erau prevazute in trei etape: august, pentru Cehoslovacia; septembrie, pentru Romania si, la 2-3 saptamani, pentru Jugoslavia, cu luarea in calcul "a repararii erorii strategice de retragere militara a trupelor sovietice din Austria, lucru care s-a petrecut in anul 1952. Forta de interventie de baza pentru prima etapa, adica pentru Cehoslovacia, se spune in document, era de circa 20-23 divizii sovietice si cate 1-2 divizii din partea celorlalte patru, iar pentru Romania au fost planificate 10-12 divizii sovietice si cate 2-3 divizii ale Bulgariei si Ungariei, est-germanii si polonezii ramanand in asteptare.
Daca polonezii si est germanii s-au dovedit mai retinuti, in cazul nostru, marii optimisti erau bulgarii si mai ales ungurii, care, in caz de reusita, au si propus sefului de la Kremlin, in schimbul atasamentului lor, constituirea pe pamant romanesc a Republicii Socialiste Autonome Transilvania.
Asadar, fara ca romanii sa stie exact despre ce era vorba, in august 1968, tara noastra a trecut printr-o mare primejdie. Ea nu s-a materializat pentru ca, inainte ca dezastrul sa se produca, s-a actionat energic pe canale diplomatice in vederea sustinerii politice, dar si militare, la nevoie, din partea unor sefi de stat si de guvern influenti.
Discursul fulminant, al lui Nicolae Ceausescu, din 21 august 1968, din Piata Palatului, catalogat ulterior extrem de curajos si chiar virulent la adresa agresorilor din Cehoslovacia, a avut drept sustinere atat cutezanta liderului roman, cat si promisiunile unor importanti conducatori de stat, care nu numai ca au promis sprijin militar in cazul declansarii invaziei in Romania, dar au actionat si in plan diplomatic, deconspirand intentiile criminale ale acestora. Printre conducatorii statelor care au manifestat sprijin nemijlocit pentru Romania, pe primul loc s-a situat Ciu-En-Lai, premierul chinez spunand la 23 august 1968: "Romania poate conta in apararea independentei sale pe sprijinul poporului chinez". De asemenea, o importanta incurajare a venit din partea presedintelui Statelor Unite ale Americii, Lyndon B. Johnson, care, chemandu-l pe ambasadorul Uniunii Sovietice la Washington, a cerut asigurari din partea Moscovei, ca interventia asupra Cehoslovaciei sa nu se mai repete si asupra altor tari. "In numele Americii va cerem sa nu invadati Romania, intrucat consecintele vor fi imprevizibil de prevazut. De asemenea, speram ca nu se vor intreprinde actiuni asupra Berlinului de Vest, ceea ce ar provoca o criza internationala majora, pe care suntem preocupati sa o evitam cu orice pret. Toate acestea ar fi dezastruoase pentru relatiile sovieto-americane si pentru intreaga lume". Un sprijin major a primit Romania si din partea Frantei prin vocea presedintelui acesteia, generalul De Gaulle.
Iata, de altfel, cum sintetiza Ion Gheorghe Maurer, presedintele Consiliului de Ministri al Romaniei la acea vreme, pana in 1974: "Rusii n-au intrat in Romania, in 1968 dupa Cehoslovacia, pentru ca au intervenit De Gaulle, cu care am avut o lunga discutie si Johnson, presedintele Statelor Unite, cu care am avut de asemenea o lunga discutie. Daca ei n-ar fi intervenit, faptul ca Ceausescu a tinut un discurs in care a afirmat ca se va apara cu armele, nu cred ca i-ar fi impiedicat sa o faca".
Asadar, in 1968, la sfarsitul verii si inceputul toamnei, Romania a trecut printr-un mare cosmar, scapand ca printre urechile acului de o invazie frateasca, nimicitoare. Ce consecinte ar fi avut ea nici nu dorim sa ne imaginam. Invazia ar fi fost un prilej sa satisfaca poftele vecinilor de teritorii romanesti, asa cum au facut-o si in perioada venirii lor in Europa, ca barbari. In felul acesta si-ar fi indeplinit dorinta ancestrala, de a desfiinta Romania ca stat si natiune. Ca nu s-a intamplat acest lucru oribil se datoreaza faptului ca cineva, acolo Sus, inca ne mai iubeste. Trebuie sa multumim organelor statului de atunci, care au stiut sa-si faca multi prieteni de nadejde, poporului roman unit, care la acea vreme se afla pe o linie ascendenta a prosperitatii, determinata de o politica curajoasa de lansare economica. Se construia mult: uzine si fabrici, dar si locuinte, ceea ce insemna suficiente locuri de munca si un camin asigurat, cu perspectiva imbunatatirii traiului de la un an la altul, fapt ce astazi este de domeniul trecutului.
In privinta prieteniei vecinilor, trebuie sa retinem ca Dunarea si Marea Neagra ne sunt cei mai fideli aliati. Ceilalti, ca migratori la vremea lor si fauritori de vatra proprie pe vatra stramosilor nostri, toti ne-ar dori stersi de pe suprafata pamantului. De o adevarata cruciada ar fi capabili pentru aceasta. In reaua lor intentie nici sarbii nu sunt mai prejos. Asadar, prudenta mare in privinta intentiilor de prietenie cu bratele deschise! Sa nu uitam intelepciunea anticului proverb: "Timeo Danaos et dona ferrentes" ( Sa te temi de greci si atunci cand iti ofera daruri).

N.A.: Multumim pe aceasta cale domnului Stelian Rad, pentru importantul documentar pus la dispozitie.

IOAN CISMAS

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page