Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRATIEI


- suita de articole transmise on-line si aparute in publicatia
„Corect Politics”
in perioada 30 iulie-6 august 2012, propunand in final
infiintarea unui Grup de reflectie –

(Continuare din editia precedenta)

3. ABSENTEISMUL, SAU BLAZAREA EXPRESIEI: „NU SE MERITA SA MA OBOSESC PENTRU ASTIA"
Referindu-ma la aceasta redescoperire, exultam in articolul trecut la gandul ca un numar de opt milioane de votanti romani au reinceput a percepe altfel decat paguboasa democratia noastra contemporana si a-si face datoria fata de ea. Am simtit chiar impulsul de a-mi exprima speranta ca vom ajunge sa fim si mai multi de partea aceasta a constiintei civice. Dar am ezitat sub zodia inventarierii obiective care ma obliga sa-i iau in calcul si pe cei care au preferat absenteismul. Deoarece acest absenteism poate fi explicat intr-un alt mod astazi, cand impulsul a venit de la un alt fel de vot. Da, ziua de 29 iulie a mai marcat un succes: Intelegerea diferentei dintre votul decizional si votul optional.
Astfel, gasim in mare masura si explicatia absenteismului: Cand e chemat sa-si exprime optiunea sau, mai rau, o optiune ambigua sau, si mai rau, cand nici macar nu are incredere ca, pana la urma, aceasta va realiza ce vrea el, sau ce are el nevoie, omului nu-i da ghes nici un fel de constiinta politica. In vreme ce, atunci cand ii e limpede ca votul sau e o decizie in functie de care va beneficia sau nu de ceva, nevoia de afirmare politica functioneaza de la sine. Daca politicienii romani vor fi atat de limitati, de absurzi si de meschin ingropati in interesele lor de gasca si vor pierde acest success de psihologie politica dobandit astazi, inseamna ca vor deturna destinul national pentru alte decenii, asa cum l-au deturnat dupa ce, in 1989, o lume intreaga ne admira in direct, tocmai pentru entuziasmul politic de care dadeam dovada.
Ajungem prin asta a le aduce lor, fara inconjur, acuzatia de provocatori ai absenteismului politic romanesc. Acuzatie adresata direct meschinariei perfid- profitoare a politicianului roman, asa cum s-a configurat el pana acum. Cel care, cum spuneam, nu a dat alta alternativa alegatorului decat de a alege intre doua sau mai multe rele. Si l-a impins astfel spre blazare: „Tot un drac; nu se merita sa ma obosesc; nu am ce astepta de la asemenea pungasi; si cu, si fara votul meu, ei tot ce au interes la buzunar vor face!”…
Etc… etc… Replicile pot fi diferite, mai decente sau mai vulgare, mai egoiste sau mai explicative, dar consemnand aceeasi psihologie a totalei neincrederi, a repulsiei fata de cel care stii ca te inseala si te stoarce si, cel mult, a resemnarii. Neincrederea si resemnarea duc la pasivitate, la rupere a comunicarii ca intre dusmani; sau, ca fata de un dusman de care incerci sa te izolezi cufundandu-te in tristetea neajunsurilor tale. „Da-i in puii mei cu votul lor!” – spunea cel pe care il citam alataieri, om care ar fi vrut sa voteze, dar care isi dadea seama ca este manipulat de asemenea sarlatanii, incat simtea nevoia sa se dezica si de vot, numai sa nu-i fure „astia” si masa de pranz pe care deja o platise… Cum as putea sa nu-l cred si sa nu-i inteleg refuzul de a se mai apropia de politica?!... Din „fericire” (dramatica fericire!), am mentionat ca exista si acea stare de repulsie fata de sarlataniile la care esti supus iar, spre deosebire de neincredere si resemnare, repulsia se poate schimba in revolta, in hotararea de a schimba ceva.
Ei bine, acesta cred eu ca a fost motorul care, dupa multi ani de pasivitate (vezi speranta escrocilor ca „mamaliga nu explodeaza”) a adus la vot 8.459.053 de romani facand din ei persoane nu numai responsabile, dar si constiente ca votul lor poate decide ceva. Spre deosebire de alte ocazii electorale, acestia nu mai ajungeau la urne minati de dezamagirea de a tot cauta raul cel mai mic. Mesajul politic era clar de a curma un anume rau, iar marea majoritate a lor era chiar decisa asupra modului cum putea fi curmat. Ceea ce inseamna ca electoratul romanesc redescoperea valentele drepturilor democratice pe care si le poate exercita, le punea in functiune, isi decidea, daca nu soarta, cel putin starea prezenta.
Daca politicienii romani nu-si dau seama de acest salt in constiinta electoratului, daca nu se conving odata ca se pot pune cinstit in slujba lui numai si numai cultivand aceasta recapatare de constiinta decizionala, inseamna ca raman niste simpli aventurieri acaparatori. Acaparatori de putere nemeritata, acaparatori de avantaje ilicite.
Poate veni cineva sa afirme ca votul acesta a fost mai usor, mai limpede, fiind categoric si lipsindu-i tromboanele politicianiste. Ii voi da dreptate: Da, asa a fost; dar nu asta e important. Important este faptul constientizarii care s-a produs; faptul constientizarii care dupa 22 de ani s-a reeditat si nu mai are nimeni voie sa-l neglijeze sau sa-l indeparteze la modul criminal, cum s-a intamplat la toate alegerile de pana acum, cand partidele, sau pretinsele partide politice nu erau in stare decat sa ne scarbeasca si sa ne indeparteze facandu-ne oferta de a alege din mazga murdara, ceea ce ni se parea ceva-ceva mai curat. Adica, indemnandu-ne, oricum, sa ne murdarim si noi degetele.
De asta, atunci cand am exultat la aflarea cifrei electorale, am ezitat, m-am retinut a exprima si speranta ca ea va creste. Pentru ca-mi dadeam seama ca, in acest joc, acum, in momentul de fata, mingea nu este la alegatorul care, asa cum a dovedit-o, ar putea face mai mult. Ci la politicianul care inca nu stiu daca e capabil sa se apropie de idealul rolului sau.
Mingea e la el; si depinde de onestitatea lui, de fermitatea lui, de dragostea lui pentru adevar, de repulsia lui fata de sarlataniile cu care mediul politic nociv incearca sa-l obisnuiasca, pentru ca sa ne redresam ca electorat redescoperind valorile democratiei. Aici nu mai este o problema de prag statistic, ci de suflet, de caracter si, de ce n-am spune-o macar pentru cei carora le place sa dea lectii, sfaturi sau copite: De mandrie romaneasca!

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page