Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Generalul Mircea Chelaru vrea un presedinte „arbitru pe faza”



Citind tomul intitulat „Romania molusca”, o carte ce devoaleaza flacara spirituala a unui general care nu mimeaza dragostea de tara, m-am intrebat cui i s-ar potrivi, dintre toti sefii postdecembristi, ai Statului Major General, al armatei, apelativul… Fulgerul. Mircea Chelaru prin evolutia sa publica actuala, lumineaza, sporadic, o arena politica intunecita de un primitivism tipic comunist. El o face cu un spirit slujit si de harul oratoric. Vocea sa fiind Tunetul ce nu mai poate fi ignorat de societatea civila.

Generalul Mircea Chelaru vrea un presedinte „arbitru pe faza”

Unica mea motivatie


- Care este motivatia reala a publicarii volumului ROMANIA MOLUSCA?
- In primul rand dati-mi voie sa salut pe cititorii dumneavoastra, pe care i-am identificat ca fiind avizati in abordarile curente, cel putin din cele citite de mine pana acum… Apoi, tot cu voia dumneavoastra, avertizez ca voi incerca sa nu intru in „capcanele” subtile pe care mi le pregatiti, cu rafinamentul care va caracterizeaza.

- Daca va eram in preajma, ca altii, la Craiova, va sugeram sa renuntati la ideea declaratiilor pentru presa, speculate atunci de cei ce nu va doreau binele. Dar… sa revenim la intaia interogatie.

- Prima intrebare sugereaza, cumva, ca poate exista si o alta motivatie, una discreta, eventual explicabila pe alte considerente… Raspunsul este simplu. Unica motivatie consta in faptul ca am reusit sa defrisez, intr-un tarziu, cele aproape patru sute de pagini ale discursurilor publice sustinute in diverse circumstante, pe parcursul a mai bine de sapte ani, si sa le aduc la forma concentrata pe care o puteti constata in cartea cu pricina.

Revenind la tematica celor doar douasprezece discursuri, spun „doar”, pentru ca ele sunt cu mult mai multe, nu este liniara si nici nu se vrea atotcuprinzatoare. Pentru ca mi-am propus sa identific, cu ajutorul indicatorilor de stare sociala, dar cu riguros temei stiintific, acele explicatii, deloc fardate, care sa reflecteze cauzele umilintelor de astazi. Repet, este o radiografie alb negru din care se evidentiaza contrastele. Nu este necesar sa pun retorica intrebare: „Va place in ce hal am ajuns?” pentru a-mi justifica un raspuns pe masura! In respiratia continentala, in familia umanitatii prezente, tara mea, tara milioanelor de romani creatori de civilizatie si parcurs istoric continuu, este declasificata, declasata si surclasata datorita unei destrabalate randuieli. Cand am constatat ca declinul nu este un accident, ci o stare depresiva ireversibila, am pus cuvantul in miscare. Dar cuvintele mor odata cu rostirea lor, daca se izbesc de indiferenta, sau descumpanire… si atunci am decis sa le asez pe paginile acestei carti cu toate consecintele care urmeaza… Daca noi ne zbatem in mocirla neputintei si mitocaniei publice, macar ma las in voia sperantei indreptatite ca aceia care vor veni vor sti ce si cum sa faca. Si sa mai stie ca nu am fost chiar toti, din aceasta generatie a tranzitiei catre nimic, niste dobitoci… Aceasta este unica mea motivatie! si, credeti-ma! Este sincera.

Dumnezeul meu este Poporul Roman

- Ce mai reprezinta azi, pentru dvs., poporul roman?

- Am sa va ofer un raspuns in trei trepte. Ontologic, este o comoara a patrimoniului umanitatii. Nu este doar un miracol, parafrazandu-l pe Gheorghe Bratianu, ci realitatea palpabila a unei civilizatii ancestrale. Ca sunt destui detractori din chiar rarunchii nostri, si asta este adevarat. Dar nu pot ei spurca, pe cata sfintenie avem! Spiritual, suntem un popor apostolic si probabil, deloc intamplator, credinta este in natura fiintei noastre colective. Nu fac referire la religie sau credinte ale individului, si subliniez acest aspect tocmai pentru a nu intra pe taramul unor speculatii si dispute nedemne! Esenta noastra apollinica explica taina luminii interioare, nevazute, dar atotcuprinzatoare. Aici avem multe de aparat, pentru ca, asa cum afirmam si in carte, intunericul nu inseamna lipsa luminii, dupa cum prezenta luminii nu exclude intunericul ascuns! Social, este un experiment ratat. Nu am reusit aproape niciodata sa ne randuim omeneste, cu reguli si norme respectate din interior. Am copiat, am imprumutat, am lasat sa ni se puna pe legea pamantului tot soiul de inventii fistichii, care ne-au desradacinat comportamentul public. Rateul social explica esecul economic. De cand ne cunoastem, ca popor sau natiune de sine statatoare ne plangem de saracie, de tradare, de asuprire, de… ce anume vreti sa mai adaug? Ca merge, oricum… Sentimental-emotional este singura mea avere netrecatoare. Si nu doar a mea. Sunt convins ca milioane de oameni ai pamantului acesta simt la fel si se exprima neconditionat, la fel. A-ti iubi poporul din care faci parte nu este un gest cuantificabil si nu trebuie sa fie prilej de parada publica. Poporul se respecta si se iubeste pentru ceea ce este el, si atat. Ca altul nu ai. Si pentru a incheia, in ceea ce ma priveste, reiau afirmatia publica de la Tg.-Mures, din 2002: „Dumnezeul meu este Poporul Roman, iar icoana la care ma inchin este Romania. Natiunea se iubeste nu racnind despre Ea, ci lucrand cu smerenie si sarguinta, pentru Ea!”

Ne trebuie o alta Constitutie

- Care ar fi primele cinci masuri – pentru redresarea  Romaniei – pe care le-ati lua, daca ati exercita functia de premier si ati avea cuvenita sustinere parlamentara?
 
- Ma supuneti unui joc deloc amuzant. Imi place sa cred ca nu insinuati ceva anume in spatele acestei intrebari.

- Aveti un potential, pe care nimeni din zona liderantei clasei politice nu il poate ignora, chiar daca, prin alocutiunile publice deveniti incomod. Insinuant nu sunt, dar convins de o anumita capacitate a dumneavoastra – da.

- Oricum, acceptand provocarea voi proceda la regula jocului prin substitut de rol. Si chiar am sa va raspund. In primul rind, as schimba radical, total, definiv… spuneti-i cum va este mai la indemana, sistemul, mecanismul de formare a clasei politice. As proiecta un alt sistem de reprezentare a natiunii, astfel incat sa putem recupera si apoi mentine „in integrum” suveranitatea poporului, ca fiziologie organica de functionare a societatii. In al doilea rand, as implementa un nou sistem administrativ-financiar in care sa consolidez puterea comunitatii locale. Tara este suma oraselor si comunelor noastre. Aici este masa vie a poporului! Aici se traieste bucuria existentei frumoase, sau drama zilnica a angoasei de supravietuire! Nu sunt mezostructura si suprastructura hidrocefale, bugetofage, care traiesc in huzur si dispret fata de cei insclavizati. Iata de ce ne trebuie o noua asezare a structurilor sociale si o alta abordare institutionala. In al treilea rand, as determina acceptarea principiului autocefaliei justitiei, din toate punctele de vedere. Solutia nu o dezvolt, pentru ca nu vreau ca vreun comentator de „versete satanice” sa distruga aceasta idee prin paranoisme televizate! Nu poti sa faci o societate dreapta cu o justitie croita stramb! Nu actul de dreptate trebuie sa ne sperie, oricat de sever ar fi acesta, ci lipsa Dreptatii, asasinarea increderii ca cineva mai poate judeca cu dreapta masura! In al patrulea rand, as rezolva mereu invocata problema a minoritatilor nationale, astfel ca niciuna dintre acestea sa nu mai fie in vreun fel discriminata, fiecare fiinta umana reprezentandu-se, prin sine, cu drepturile naturale lasate de Dumnezeu. Si in al cincilea rand, poate o sa va surprinda, as lupta – prin toate resorturile avute la dispozitie – pentru emiterea unei „Legi a Reconcilierii”. Nu putem merge mai departe, in fata lumii, impotriva provocarilor nemiloase imediate, in fata viitorului copiilor nostri, cu ura, intoleranta si zavistie, reportate de la un secol la altul, de la o oranduire la alta, de la o generatie la alta! Fara o recoagulare a spiritului de solidaritate interioara, fara o amnistie a constiintelor deraiate, fara o noua constiinta de sine ecologizata politic, nu putem progresa! Vom ramane pe mai departe o mahala publica, cu un rol derizoriu, chiar episodic, in viata de mane a umanitatii! Am sa va fac o destainuire – in premiera. Sa stiti ca pachetul de masuri este mult mai elaborat. Am gandit la el mai bine de zece ani. Dar pentru toate acestea ne trebuie o alta Constitutie. Poate cu alta ocazie si in alte circumstante, vom dezvolta extensiv tema. Se merita.
 
Unde duce confiscarea institutionala a puterii

- In cartea tocmai aparuta scriati ca „nu poate fi scuzat niciun om politic de varf”, pentru situatia actuala a tarii. Cum clasa politica nu poate fi schimbata, in integrum, peste noapte, ce anume ati face daca natiunea aceasta „hotita si batjocorita”, cum singur o caracterizati, ar decide sa fiti presedintele Romaniei?

- Ati intrat deja pe spatiul fictiunii! Sa fiu mai bland, pe cel al speculativului pur!

- In spatiul fictiunii a intrat un sef de stat interimar nelegitim si un premier care una spune peste hotare, alta in tara. Dar sa revenim la puncul pe…i!

- A pune o astfel de paradigma in fata unui om care nu apartine niciunei formatiuni politice, nu are nicio alta resursa financiara, decat o pensie redusa pe criterii arbitrare, nu accepta compromisuri pe seama existentei propriului popor, nu a defectat niciodata din rigoarea cerintelor de comportament public, este cu siguranta un joc de imaginatie si divertisment!

- Domnule general, chiar nu ma joc.

- Daca ar fi totusi admisa demonstratia prin reducere la absurd, ma pronunt: as fi un presedinte „arbitru pe faza”! Nici jucator, dar nici chibit! In Romania de astazi nu institutiile lipsesc, ci oamenii de caracter, care sa le dea viata publica morala. In Romania zilelor noastre separatia puterilor a ajuns intr-o asemenea stare incat a dus la risipirea puterii natiunii. Vedeti dumneavoastra unde duce confiscarea institutionala a puterii? Si de ce bietul popor este neputincios sa se extraga din ghiarele hulpave ale confiscatorilor de putere? Va las sa reflectati si singuri…

Armata – pe taraba partidelor politice

- Ati scris ca „pentru politicienii zilei, Armata este o cocarda tricolora, pe care si-o pun la butoniera, cu ocazia evenimentelor festive.” Ce-i de facut, pentru ca sa nu mai fie asa?

- Nimic mai simplu. Afirmam, inca din 1990, cu ocazia reuniunii de la Sala Radio, din 12 martie, in prezenta conducerii de atunci a Romaniei: „Putem avea guverne provizorii, consilii provizorii, uniuni provizorii, dar nu putem avea armata si popor provizorii! Iata de ce, va cer domnule presedinte Iliescu, sa faceti tot ce este posibil ca Armata sa nu ajunga pe taraba partidelor politice.” Daca am avut sau nu dreptate las cititorii sa ma judece.

- Armata este si azi, ca sa va parafrazez, pe taraba partidelor politice, dovada fiind numirile aiurea, ale unor palizi yes-man-i, in posturi pentru care nu au instruirea si experienta necesara.

- In viziunea mea, asupra reconstructiei Statului Roman, am solutia pentru a elimina orice imixtiune a politicului in institutiile de profil militar, fara a exclude controlul societatii civile, asupra activitatii militarilor!

- Daca acest control civil se exprima prin aducerea, la ministerul armatei, a unor fatuce – vorba lui Ion Cristoiu – cu minijupe, bikini la vedere si minte ioc, atunci rad de noi, si azi, cei de la Pentagon…

- Dar mai este un aspect, de ordin pur moral si educational. Ar trebui ca politicienilor, prin regulamente interioare, sau chiar prin litera de lege, sa li se interzica orice ingerinta in aceste domenii!

- Ei, as! Asta daca se intruneste cvorumul parlamentar…

- Iar militarii sa denunte orice tentativa de corupere a sistemului, din partea politicianismului practicant! Este cam mult ceea ce cred ca ar trebui, nu-i asa?

- De militari au grija, dupa cum primesc, sau nu, ordin, neprihanitii cu ochi de culoarea cerului senin…

Cartea nu se vrea o utopie

- Apropo, chiar „suntem pe cale de a deveni Noul Babilon”?

- Da, asa am afirmat atunci cand elaboram cartea. Din pacate, intre timp, acest fapt este deja implinit. Dati-mi un un singur contraargument si retractez cele spuse.

- Atunci, care sunt pasii necesari adevaratei renasteri morale si spirituale a natiunii romane?

- Imi cereti sa elaborez o alta carte, si chiar asa o sa fac.

- Mi-a placut replica, desi toti cei care va cunosc stiu ca sunteti o fire mandra, care isi asuma si intreprinde doar actiunile ce ii exprima 100% personalitatea.

- Cu ajutorul lui Dumnezeu, vom elabora un tratat de reconstruct social. Initial am vrut sa-i spun „Neo-Utopica”, dar am renuntat, din considerente obiective. Cartea nu se vrea o utopie, chiar daca unora li se va parea ca este imposibila. Treaba lor! Apoi, ca o replica personala am revenit la ceea ce chiar dumneavoastra semnalati in ziarul armatei, cand ati recenzat "O posibila solutie”, numai ca, de aceasta data, nu mai sunt conciliant.

- Cand ati publicat „O posibila solutie” erati colonel – energic, increzator, ofensiv, pus pe fapte mari. Acum sunteti un general cumpanit, prudent, extrem de calculat, inainte de o actiune publica, in serviciul credincios al natiunii romane.

- Iata de ce vom elabora „Solutia necesara”, ca model de ordine sociala indusa de parametrii unei lumi la rascruce! Unei continue dezordini modiale trebuie sa-i opunem, urgent, cu inteligenta creatoare, o noua ordine sociala. Acestui model i-am spus simplu „noua si dreapta randuiala”. Cat despre renasterea morala si spirituala, cred ca este deja un truism. Din ce sa renasti, cand aproape totul este mort? Traim din amintirea marilor glorii trecute, pe care le invocam tot mai jenant. Am stors vlaga trunchiului… pentru ca am omorat radacina! De unde seva proaspata, cand tot ce este autentic a cazut in uitare si dispret cosmopolit? Solutii sunt.

- Unele le oferiti chiar dumneavoastra, intr-o carte ce ar merita sa fie in biblioteca fiecarui conational, cel pentru care cuvintele Romania, Patrie, Renastere indica o comunitate vie, deloc perdanta, care a stiut sa gaseasca, in clipele cele mai grele, barbatii ce nu s-au temut sa o conduca pe puntile firave ramase peste haurile negre ale unei istorii tumultuoase. Domnule general, va doresc sa aveti puterea de a va implini idealurile pentru care militati cu un patos de exceptie.

ION PETRESCU, „Ziua Veche”, 24 august 2012

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page