Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

CADAVRUL DIN FEREASTRA

 

 

Figura domnitorului mort asezat in tron in fata ferestrii, ca sa-l vada multimea ca nu s-a trecut, ci inca ocarmuieste, are ceva datari si onomastici mentionate in cronicile bucurestene; dar se repeta totusi, fantomatic, circuland de mai multe ori intre Curtea Veche si Cotroceni. Astfel ajunge, iata, pana-n zilele noastre!

Ca dovada chiar succesiunea evenimentelor care trebuie sa aiba loc astazi, luni 27 Gustar: Citirea deciziei care imbalsameaza si, apoi, asezarea cadavrului in vazul lumii, la fereastra Cotrocenilor.

Nu, sa nu credeti ca fac vreo prostie, ca domnul Predescu, dand prilej vreunei tinere infidele sa ma dea in judecata. Pamfletul meu are adresa precisa si certa: Cadavrul Securitatii este, dupa parerea mea, cel care va fi pus in fereastra respectiva, in acelasi scop ca si cel istoric: De a atrage atentia Divanului adunat sa aleaga alta Domnie, ca cea veche nu s-a savarsit inca de pe fata pamantului, ca ea mai sta in tron si, indiferent de ce-ar pohti dumnealor boierii din Divan, isi va exercita vointa de a-si lasa urmas un madular care sa-l continue ca narav si sa-i continue familia politica a faradelegilor.

Ce argumente am ca sa probez ca e cadavrul binecunoscutului nostru aparat de opresiune si nicidecum al altcuiva?... Semnalez cititorului unele probe ADN, zic eu, inconfundabile, pe care le poate gasi in cronicile ultimelor legislaturi de mandat prezidential, tot asa cum istoria cu hoitul la geam o gasim in cronicile ultimelor veacuri:

O proba o constituie preocuparea particulara, mostenita din practicile institutiei evocate, sau deprinsa prin practici in interiorul ei, a alcatuirii de dosare pentru adversari si nu numai, cu care, in anumite situatii, sa izolezi sau sa santajezi, sa-ti asiguri dictatul politic, sa poti arata pisica celor care ar incerca sa te contracareze, sa te contrazica, sau sa te tradeze. Preocupare care, din particulara si ca simpla amprenta a unui urat caracter personal de turnator sau de tortionar, odata cu legislaturile respective a devenit preocupare de stat, folosind institutii de stat sau instigandu-le intru aceasta in cadrul obligatiilor lor bugetare. Asiduitatea punerii in practica a unor asemenea politici de amenintare a opozitiei si de manipulare a puterilor din stat prin manevre oculte, cu diversiuni fata de regresul economic si pauperizarea populatiei, unica preocupare fiind cultivarea consecventa a dezinformarii electoratului si incurajarii la necinste a clientelei, probeaza reabilitarea arogantei dictatoriale a aparatului comunist. Astfel, singura proba care nu corespunde ADN-ului respectiv, ci isi are provenienta in corciri mai recente, este cea care metabolizeaza subminarea perseverenta a economiei nationale, prin cromozomi alterati mafiot in procesul globalizarii.

Dar o alta proba, vizibila inca de la inceputul mandatelor respective, este jocul de picioare care, ani intregi la rand atragea presedintia numai la bilanturi ale MAI, ale Procuraturii, ale Justitiei, ale Serviciilor, ale tot ce se curatase democratic de urmele aparatului de represiune. Insistenta vizitelor, atentiei, atractiei prin salarii, total disproportionata fata de alte departamente, ne sugera clar suspiciunea unei nostalgii dupa un asemenea aparat care ar fi putut consolida oricand puterea personala. ?i, de ce nu, speranta descoperirii unor sechele ramase, pentru creionarea unei sau unor institutii asemanatoare, ceva mai cosmetizate european, dar folositoare politicilor evidente de concentrare a puterii prin intervetii personale in probleme pe care oranduirea noastra le distribuie democratic diferitelor institutii ale statului. Ba, mai mult, suspiciunea aceasta a inceput a fi confirmata atunci cand, aparand ecouri cu adevarat democratice in asemenea organisme, macazul prezidential s-a schimbat brusc, ajungand la imputari si la acuze pentru salariile prea mari, ca si cum, cu obiceiul caracteristic exprimarii in mai multe ocazii, ar fi atras atentia: „Pentru ce v-am platit? Pentru ce v-am numit in asemenea functii grase?!...

Pentru ce i-a numit? Prezint in paranteza o proba suplimentara chiar prin istoria acestei suite de articole pe care am inaugurat-o incepand din ziua urmatoare referendumului, cand publicam in primul articol reclamatia mea privind niste nereguli electorale, inregistrata la MAI si la BEC in 29 iulie. Din acest motiv, nu am fost printre cei care au acuzat interventiile ulterioare ale procuraturii, asteptand sa vina si la mine spre a incepe ancheta sau a-mi confirma marturia. S-au dus pana si la biserici, unde erau totalmente nechemati; dar la mine, care-i chemasem, n-au venit. De ce? Rog cititorul sa dea inapoi pana la 30 iulie colectia acestei publicatii si sa vada ce reclam in articolul intitulatDespre redescoperirea democratiei (1)”. Reclam sustinerea de catre o anumita primarie a boicotului la care incita cel care le atrage procurorilor aten?ia ca el i-a numit.

Inchid insa paranteza subiectiva si ajung la o a treia proba de baza. Proba produsa recent in vazul intregii natiuni, prin faptul ca asemenea antidemocratice intentii s-au dovedit posibil de realizat, daca nu de un aparat, macar de o instalatie mai mica, construita in umbra si careia i s-au putut trage sforile tot din umbra, gasindu-se, in plina Europa anticomunista, asemenea sechele considerate formal incapabile de a se mai impune. Din resturile naravurilor vechi, care nu s-au eradicatuber alles” – ca sa folosim graiul Doamnei Merkel - iata ca manifestele intentii totalitariste au reusit sa-si faca o jucarie proprie. Poate mai modesta, artizanala, din elemente oarecum disparate si cu simbriasi mai modesti, fara vechea puternica energie a urii si terorii bolsevice, dar alimentata, totusi, prin sursele unor cotcarii mafiote, cat a putea fi eficienta la mici gainarii dictatoriale. Prin asta s-a vazut succesul eforturilor consecvent-perfide facute de Traian Basescu in politica reconstituirii, din elementele admise de Constitutia Statului de Drept, a unui cat de mic aparat represiv folositor intentiilor sale.

Dar jur pe ce vreti ca nu e vina lui. El vine acum la Cotroceni doar ca urmasul ereditar, poate chiar minor si lipsit de responsabilitate, infantil madular prin care, in ciuda Divanului care tot cauta un boier mai ca lumea, familia decedatului face pe dracu-n patru sa-si mai salveze din privilegiile de pe langa spa?iul Schengen, ca inainte cele de pe langa Inalta Poarta. Cadavrul asezat in fereastra ca sa impresioneze amenintand ca ar mai putea fi viu, este cel mentionat clar de la bun inceput: Poarta la sapca albastra vechea stema cu stea in cinci colturi si are decret de infiintare parafat doar pentruRepublica Socialista Romania”.

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page