Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRATIEI


- suita de articole transmise on-line si aparute in publicatia
„Corect Politics”
in perioada 30 iulie-6 august 2012, propunand in final
infiintarea unui Grup de reflectie –

(Continuare din editia precedenta)

2.CUM NE PUTEM REFERI LA REFERENDUM
Ca sa ramanem la obiectivitatea unei inventarieri, trebuie sa vedem exact ce inseamna cei peste opt milioane de participanti la vot, cele sub opt milioane de voturi care-l alunga respingandu-l categoric pe cel ales cu mult mai putine, raportul dintre aceste doua cifre puse in ecuatie cu cele exprimate de votarile anterioare, explicarea diferentei nu numai semantice dintre „absenteism” si „boicot”, definirea aspectelor acestui ultim termen, de la vointa personala a liberei exprimari pana la manipularea penala a liberei exprimari… Precum si alte igrediente de natura etnica, istorica, geopolitica, a psihologiei nationale, sau a ce doresc de la noi altii, cu alte psihologii si alte sonoritati lingvistice, chiar daca poarta ca si noi sechelele epidemiilor marxist-leniniste.
Deci, un intreg calcul, sau o intreaga analiza matematica, statistica, lingvistica, arhivistica, juridica, de psihologie sociala si de psihologie penala pe care nimeni pana acum nu se arata dispus a o lua in serios, toate afirmatiile publice si declaratiile televizate fiind de domeniul dorintelor, starilor emotionale si subiectivismului optional - categorii eficace in sensibilizarea electoratului, indelung practicate de politicianismul instinctual, dar categoric refuzate de stiinta politicilor pragmatice care au demonstrat eficienta in dezvoltarea sociala.
Or, dupa cum obiectiv se constata, acum ne aflam si la un prag al adancirii intelegerii democratice a demersului politic electoral, cat si a unui prag al pretentiilor care-i obliga la aceasta luciditate pragmatica pe cei care vor cu adevarat sa depasim starea precara a reajungerii noastre la democratie dupa vicisitudinile care ne-au injosit moral si social, asa cum occidentalii nu pot intelege decat cel mult teoretic.
Afirmatii de genul „real winner” sau „real loser” sunt explicabile in limbajul olimpiadei care se desfasoara sub imperiul limbii engleze (culte, nu marinaresti) dar, in democratia statistica (cu care eu am demonstrat de ce nu sunt de accord, insa asta e jocul) rezultatele se exprima prin numararea pana la ultimul vot. Iar daca nu respecti ce ai promis ca vei face in functie de acest vot, inseamna ca apartii, clar, tot categoriei mentalcorupt-basesciene… Tot asa cum demagogia cu „rezultatul referendumului ma aduce inapoi la Cotroceni” nu poate fi decat o ordinara insinuare cum ca votul popular l-ar trimite inapoi acolo si nu la originile unde merita. Nu avem dreptul sa ne jucam cu pragul electoral acceptat de toata lumea constitutionala si comisionar-europeana, iar acesta obliga la un anume cvorum. Ne intrunindu-se cvorumul prin care cheltuielile electorale din 29 iulie sa ajunga a realiza un REFERENDUM , inseamna ca am pierdut banii: Referendumul nu a avut loc; iar totul a fost un experiment in gol fiindca poporul nu s-a exprimat asa cum cereau regulamentele formulate si acceptate. Sau, mai limpede spus: electoratul nu s-a intrunit la vot asa cum prevedea regulamentul, iar referendumul care sa poata hotari ceva, nu a mai avut loc.
Pur si simplu: Referendumul nu a avut loc, iar la cheltuieli e perdant (de la „perdre” ca sa inteleaga si directiunea franceza a FMI) tot contribuabilul roman. Pentru placerea diriguitorilor europeni, asa cum au vrut ei, am cheltuit din saracia noastra; dar nu avem la ce hotarare majoritar-populara sa ne REFERIM pentru a da un alt curs politicilor viitoare romanesti; fapt pentru care ramanem in statu quo.
Care este acest statu quo? Este exact starea de dinainte, cand se stia prea bine ca cel putin jumatate din populatia tarii injura Cotroceniul si pe mama celui de acolo. Asta este singurul lucru clar care rezulta din voturile care au fost numarate degeaba, sau aproape degeaba. Adica, fara a ajunge la pragul prin care sa devina institutionale, dar certificand la modul absolut un curent majoritar de opinie publica. Deoarece tot statu quo inseamna: „cele cinci milioane care l-au votat candva”… Dar puse astazi, in opozitie cu cele aproape opt milioane care il revoca. Pentru ca, din pacate, in termeni proprii, chiar daca ne exprimam pleonastic, „starea de statu quo” are calitatea de a recunoaste imperativele prezente ale gafelor trecutului.
Optimist, as indrazni sa spun ca e vorba de un curent categoric de opinie publica ce a simtit nevoia sa se mobilizeze ca nicicand alta data in democratia noastra postdecembrista. Iar aceasta ne da curajul afirmatiei din titlu:
REDESCOPERIREA DEMOCRATIEI de catre opt milioane de votanti romani care si-au exprimat pentru prima data o opinie si nu doar o optiune. Exact cum altii, tot democratic, si-au pastrat dreptul de a nu si-o exprima. Acesta este un pas inainte, ajutandu-ne sa depasim stadiul de A ALEGE RAUL CEL MAI MIC; sau convingerea ca dreptul tau democratic este „a te chinui sa alegi raul cel mai mic”. Sau, ca sa fiu inteles de personalitati precum Merkel sau Barosso (fie direct, fie prin traducerea de catre ex-ul Sarkozi care e ceva mai francez decat ei): Votul „faute de mieux”, pentru ca atunci cand injuri, sa te consolezi cu gandul ca putea fi mai rau (vezi gestul poetic al Blandianei cand ea, si nu altii, a sprijinit un nou mandat Iliescu).
Poate ca a fost o sansa faptul ca de data asta nu am avut de ales ci de hotarat.
O sansa intru radicalizarea electoratului care incepe sa redescopere elementele autentice ale democratiei prin, siguramente, peste opt milioane de votanti, daca-i punem la socoteala, respectandu-i pe cei care au boicotat personal, doar pe cei care au fost impiedicati de boicotul penal. Da: „Boicotul penal” – tema pentru o teza de doctorat cu plagieri sau fara, pentru cel care ar vrea sa ia locul Doamnei Kovesi.
Este prima data in douazeci si doi de ani cand nu am avut de ales intre doua sau mai multe rele si-mi mangai batranetea cu gandul ca noi astia (ada astia din zicala cu: „uite-asa cum ne vedeti…/ urmeaza rima la nemti…/ Si acusi, acusi, acusi…/ urmeaza rima la rusi”…), ne putem uita unul in ochii altuia, cel putin opt milioane de perechi!
Lucru care pentru adevaratul politician poate sa insemne o bucurie si o eliberare de multe tare, exact cum pentru innaravitul politicianist inseamna semnalul excluderii lui de pe esichiereul de care tine cu dintii sau, uneori, cu danturi foarte scumpe, platite cu sume mari pe care nu le-ar putea justifica atunci cand va fi luat la bani marunti.
Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page