Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

ANUL 2012! CORABIA LUI NOE SI BISERICA LUI HRISTOS ÎN SALVAREA LUMII



de Preot Aurel Sas

Atunci a zis Domnul Dumnezeu catre Noe: „Sosit-a inaintea fetei Mele sfarsitul a tot omul, caci s-a umplut pamantul de nedreptatile lor, si iata Eu ii voi pierde de pe pamant. Tu insa fa-ti o corabie de lemn de salcam. In corabie sa faci despartituri si smoleste-o cu smoala pe dinauntru si pe din afara” (Facere 6, 13-14).
„Pentru ca plata pacatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viata vesnica, in Hristos Iisus, Domnul nostru” (Rom. 6, 23).
„… Pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si nici portile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18).
„Iar oamenii s-au mirat, zicand: Cine este Acesta ca si vanturile si marea asculta de El?” (Matei 8, 27).

(Continuare din editia precedenta)

Daca Noe a construit corabia in 125 de ani, Domnul Iisus Hristos a construit corabia Bisericii Sale mantuitoare in numai 3 ani, 3 luni si douazeci de zile, timpul activitatii Sale pamantesti, in care au avut loc urmatoarele lucrari mantuitoare: Botezul Domnului (Marcu 1, 9-11), propovaduirea Evangheliei mantuirii (Marcu 1, 14-15), platirea pretului rascumpararii omenirii prin Jertfa Sa pe Cruce (Luca 23, 33) si Invierea cea de a treia zi (Matei 28, 6), care este chezasia invierii omenirii. La aceste evenimente, in continuare, trebuie adaugat evenimentul Inaltarii Domnului (Luca 24,  51) la patruzeci de zile de la Inviere si al trimiterii Duhului Sfant, la zece zile dupa Inaltare (Fapte 2, 1-4).
Noe a stat in Corabie vreme de un an de zile, cu incredere in Dumnezeu, linistit, in care timp Corabia era purtata de valuri. Tot asa stau cei credinciosi in Biserica lui Hristos, linistiti, in viata pamanteasca, in ascultare, calatorind pe marea vietii involburate, cu pace, spre Imparatia lui Dumnezeu, desi valurile necredinciosilor lovesc puternic in corabia Bisericii.
 Dupa timpul indelungat de 125 de ani, al construirii Corabiei de catre Noe, putem vedea timpul de pocainta pe care Dumnezeu l-a dat oamenilor de atunci sa se intoarca de la faradelegile lor. Dumnezeu a adus in anul al 600-lea potopul ca sa dea timp de intoarcere si pocainta oamenilor, prin iubirea si milostivirea Sa. Dar oamenii din vremea aceea nu au vrut sa asculte ce zicea Noe, din partea lui Dumnezeu, si nici sa creada, ca oamenii de azi. Au venit la Noe sa asculte ce zice dupa ce usa Corabiei a fost inchisa de Dumnezeu si valurile au inceput sa vina peste ei. Ne inchipuim cum s-or fi catarat pe corabie sa nu-i ia valurile, dar era prea tarziu pentru ca vremea pocaintei trecuse, iar Dumnezeu inchisese usa corabiei. Pilda celor zece fecioare (Matei 25, 1-13), cinci intelepte si cinci fara minte, este edificatoare, pentru ca s-a inchis usa la venirea Mirelui, iar fecioarele neintelepte nu au putut intra la nunta neavand untdelemn in candelele lor!

Simboluri din familia si lucrarile lui Noe

Lui Noe i s-au nascut cei trei fii: Sem, Ham si Iafet cand avea cinci sute de ani (Facere 5, 32) inainte de potop, ce au fost martorii oculari ai salvarii lor prin Corabie (Facere 9, 18-19; 10, 1). Din cei trei fii s-a inmultit neamul omenesc. Ham simbolizeaza neamurile care nu L-au primit pe Hristos, iar Sem si Iafet, care au acoperit goliciunea tatalui lor, simbolizeaza Legea si Harul lui Dumnezeu. Din Sem, prin Avraam, a rezultat poporul Israel, iar prin Iafet, in locuinta lui Sem, au rezultat celelalte natiuni, care au primit credinta in Hristos. Astfel, am putea spune ca prin urmasii lui Sem s-a dat Vechiul Testament, iar prin urmasii lui Iafet, care sunt popoarele Europei, s-a primit Noul Testament.
Noe este singurul care a trait 950 de ani (Facere 9, 28-29), iar dupa el umanitatea si-a pierdut longevitatea datorita pacatului. Asadar, putem vedea ca intreaga creatie este salvata prin omul drept, precum intreaga creatie sufera prin omul pacatos. Ca si ceilalti patriarhi dinainte de potop, Noe a fost binecuvantat de Dumnezeu cu o viata lunga. Asadar,  Noe a avut 500 de ani cand i s-a nascut primul fiu, 600 cand a venit potopul si a murit la varsta de 950 de ani.
De cand Dumnezeu a vestit potopul lui Noe si pana cand a venit apa asupra pamantului, Domnul a lasat pentru oamenii faradelegii un timp de pocainta foarte mare, timp in care Noe a construit corabia, prin care va fi salvat el si familia lui de potop.
Povestea lui Noe si frica potopului sunt dezvaluite de multe Scripturi, iar simbolurile cele mai importante descoperite de scriitorii crestini sunt ca: potopul simbolizeaza Judecata, Invierea, pedeapsa, pocainta, nadejdea, omul drept in prefigurarea Tainei Botezului. Noe prefigureaza pe Hristos, Corabia sau Arca lui Noe simbolizeaza pe Fecioara Maria si intemeierea Bisericii, prin venirea Domnului, in care cel care va intra isi va salva viata.
Referitor la dimensiunile Corabiei lui Noe, Origen zice ca: dimensiunile corabiei (de 300 coti lungime, 50 coti latime si 30 coti inaltime) au o semnificatie anume si sunt puse in legatura cu credinta, nadejdea si dragostea din Efeseni 3, 17-18. 300 de coti lungime – este de trei ori o suta si indica plenitudinea si perfectiunea credintei crestine, care zice ca: „Este un Domn, o credinta, un botez …” (Efes. 4, 5).

Potopul se desfasoara dupa un plan perfect al lui Dumnezeu

Desfasurarea potopului are loc dupa un plan perfect stabilit de Dumnezeu, cu date foarte precise. Durata potopului, de la intrarea la iesirea din corabie, este un an de zile, deci un ciclu rotund, impartit in mai multe etape, evaluate in zile, in care apare cifra sapte (Facere 2, 1-3), un numar atat de simbolic, care sta la baza intregii creatii, atat a inceputului cat si a sfarsitului (cititi, Apoc. cap. 17 si 2).
Aceasta prefigureaza ca si sfarsitul lumii, simbolizat de potopul lui Noe, va fi dupa un plan perfect al lui Dumnezeu. Un alt numar simbolic este cel de 40 de zile, durata ploilor potopului, ca si a scaderii apelor, simbol al incercarilor, al asteptarilor venirii lui Hristos, pentru a incepe salvarea omenirii, prin postul de patruzeci de zile si patruzeci de nopti (Matei 4, 1-12), de infrangere a diavolului si de incepere a construirii corabiei Bisericii de mantuire.

Diferite simboluri ale potopului

Si, iarasi, putem zice ca potopul vesteste Taina Botezului, in care pacatul este omorat, urmand sa se nasca un om nou si liber, in Hristos, de patimile pacatului. Astfel, primul botez a fost botezul potopului, pentru curmarea pacatului. Sfantul Ioan Gura de Aur zice: ca apa potopului a fost necesara nu pentru ca a ucis trupul, ci pentru ca a taiat rautatea sufletului. Prin urmare, daca potopul este simbol al Botezului, corbul (Facere 8, 6-7), care nu se mai intoarce, semnifica stergerea pacatului prin Botez: corbul poate avea semnificatia de a curati templul de starvurile pacatului.
Iar porumbelul este cel care anunta un pamant nou, curatit si purificat dupa ploaie (Facere 8, 8-12). Porumbelul deasupra apelor este simbol al Duhului Sfant, iar ramura de maslin il prefigureaza pe Hristos si pe cei 70 de ucenici trimisi in lume la propovaduirea Evangheliei. Ramura de maslin (Facere 8, 11) adusa de porumbel mai simbolizeaza si roadele Duhului Sfant. A treia trimitere a porumbelului si neintoarcerea lui (Facere 8, 12) prefigureaza ramanerea Duhului Sfant, dupa Pogorare, sa locuiasca in cei credinciosi, devenind „temple ale Duhului Sfant” (1 Cor. 3, 16).
Crestinii fac analogie intre porumbelul lui Noe si cel care s-a pogorat peste Iisus la Botez, zicand ca: porumbelul este Duhul Sfant (Matei 3, 16), iar Iisus este adevaratul Noe cu corabia Bisericii, care va salva omenirea. Asa, porumbelul simboliza pe Duhul Sfant miscand apele Botezului crestin, spre nasterea din nou a omului, pentru o noua viata. Asadar, potopul, corabia si porumbelul slujesc ca simboluri ale invataturii crestine. Precum Noe a triumfat cu corabia peste potop, asa si Iisus si crestinii, cu corabia Bisericii, au triumfat si vor triumfa peste valurile potopului de pacate, invingand pe diavolul si moartea prin apa Botezului, in care lucrarea nevazuta a Duhului Sfant il naste din nou pe cel botezat si il trece intr-o noua lume.

Alte simboluri ale Corabiei lui Noe dupa Sf. Parinti

Sfintii Parinti au numit Biserica, pornind de la imaginea Arcei lui Noe, o „Corabie ce ne poarta pe marea vietii la mantuire”. In Scriptura Noului Testament intalnim corabia ca loc de predica (Luca 5, 1-9) pentru Domnul Iisus Hristos. Departarea corabiei de la tarmuri inseamna inaltarea sufletelor si a inimilor de la cele pamantesti la cele ceresti. Predicarea Evangheliei de catre Iisus din corabie, in vremea aceea, inchipuie invatatura Bisericii, care strabate si in departari din corabia Bisericii.
Furtuna de pe mare il simbolizeaza pe diavol, prigonirile lumii, poftele si patimile cu toate ispitele si primejdiile vietii. In valurile lumii ni se pare adesea ca Mantuitorul Hristos doarme, cum li se parea Apostolilor (Matei 8, 23-27), dar la cererea Sf. Liturghii cu rugaciunile slujite de preotii Bisericii, El ne vine in ajutor. In catacombele crestine din primele veacuri, credinciosii reprezentau Biserica prin simbolul corabiei.
 Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page