Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

DRUMUL GOLGOTEI TRECE PRIN ARDEAL



Daca am face un calcul sumar referitor la cat ne-a costat pe noi, romanii, schimbarea de macaz de dupa Decembrie 1989, putem spune doar atata: enorm. Enorm, din punct de vedere al vietii de zi cu zi, dar si al pozitiei si configuratiei noastre in context european. Daca, cu peste doua decenii in urma, Romania era o tara de care se tinea cont, acum suntem tratati, si nu intamplator, ca cei din Africa. Am ajuns in aceasta situatie pentru ca guvernarea celor 22 de ani a lasat urme adanci in existenta noastra. Pusi pe capatuiala, la concurenta, cei din fruntea bucatelor au hacuit tara in toate felurile, incat i-a stors intreaga vlaga, iar noua, celor multi, ne-au pus saracia in brate. Ce au facut acestia, de altfel, in cei 22 de ani? Nimic altceva decat ca ne-au condus dintr-un moment de criza, in care am fost, in alt moment in care suntem. Iar pentru noi, ardelenii, schimbarea a avut costuri duble, siluindu-ne si demnitatea.

Acceptarea guvernelor de la Bucuresti a tratarii minoritatii maghiare, intr-un context separat, si nu ca parte a unui intreg, ne-a adus prejudicii enorme. Problemele acesteia, daca erau, dar nu prea erau, trebuiau abordate de la bun inceput "la pachet" cu cele ale intregii societati romanesti, si atunci ar fi disparut acea falie care s-a adancit de la un an la altul, generand puternice tendinte separatiste, alimentate copios de propaganda rau-voitoare budapestana si intretinuta de nepasarea si inconstienta clasei politice romanesti. Putem spune ca acceptarea infiintarii UDMR si consimtirea asocierii acesteia la putere cu partidele romanesti au adus tarii prejudicii incomensurabile si a costat Romania o jumatate de Ardeal. Aceasta, daca avem in vedere starea in care cea mai importanta provincie a Romaniei a ajuns, prin maghiarizare, fortata pe aproape intreaga ei intindere, de la Brasov la Satu-Mare, de la Oradea la Bicaz, la scoaterea in mod practic a unei importante suprafete de sub jurisdictia statului roman. Iata cum, partea centrala a tarii a inceput sa devina tot mai cunoscuta pe plan intern, dar si european si mondial, ca zona complet straina Romaniei – Tinutul Secuiesc. Acesta pare a fi doar un inceput. Daca acceptam asertiunea, cu care cu totii suntem de acord, ca "Transilvania este romaneasca in eternitate", asa cum bine sublinia recent presedintele de onoare al PNL, marele politician Radu Campeanu, atunci trebuia actionat din capul locului pentru consolidarea acestui statut. In consecinta, si plecand de la acest adevar, politicienii nostri, oricare ar fi fost ei, nu trebuiau sa accepte jocul centrifugal extrem de daunator tarii, al liderilor UDMR, alimentandu-le, de dragul obtinerii de majoritati in Parlament, si prin cedari necontrolate si total inadmisibile, pofta de separatism. Ei ar fi facut o politica corecta romaneasca, daca i-ar fi asociat si atras pe liderii maghiari in actiuni constructive, de consolidare a societatii romanesti in care si etnicii maghiari sa-si gaseasca locul menit. In loc sa le taie, la fiecare solicitare, cate o felie din intangibilul romanesc, politicienii nostri trebuiau sa-si faca datoria de slujitori onesti ai patriei lor, straduindu-se sa-i convinga, prin liderii lor, pe toti ungurii din Ardeal ca sunt cetateni ai Romaniei si nu ai Ungariei, si ca atare nu trebuie sa revendice drepturi care, dupa expresia aceluiasi politician, "sunt contrare existentei statului roman". In loc sa aleaga calea stradaniei, politicienilor nostri le-a fost mai comoda ipostaza de pradatori, si la propriu si la figurat, si pe deasupra de tradatori, pentru ca, ceea ce au facut ei in cei 22 de ani in privinta disocierii statale si a repozitionarii in plan social-politic si economic a minoritatii maghiare, care a redevenit opresiva pentru majoritatea romaneasca, tradare de tara se cheama. Ca urmare a atitudinii lor indiferente din acest punct de vedere, teritoriul si mediul transilvan au suferit cele mai degradante mutatii, prin maghiarizarea excesiva a intregii sale vieti, pe toata intinderea sa, cu zone intinse care par complet desprinse de arealul romanesc. Ca urmare a acestui netrebnic demers la care s-au dedat toate partidele noastre politice si majoritatea politicienilor, locali sau centrali, Romania s-a trezit scorojita, grav avariata pe dinauntru, slabita si saracita   in fibra ei, tocmai adecvata pentru agresarea ei de catre o minoritate, care prin ceea ce i s-a dat in cei 22 de ani, mult peste propriile asteptari, crede  in infaptuirea unui destin separat si in ipostaza buturugii mici, capabile sa rastoarne carul mare. Mai mult decat atat, plimbata pe la toate guvernarile, cu functii si responsabilitati nelimitate, prin reprezentantii ei, minoritatii maghiare i s-a sugerat dreptul de a face si a desface dupa propria ei vointa itele statului roman, pana la destramarea acestuia. Obisnuiti sa li se deschida toate portile, pe care in buna parte chiar ei au ajuns sa le pazeasca, liderii maghiari au ridicat de la un an la altul stacheta pretentiilor lor. Ca urmare, dupa incheierea etapei bilingvismului, cu care a impanzit tot mediul romanesc, nu le-a trebuit prea mult curaj sa ceara nepermisul, adica infiintarea unei facultati in limba maghiara la UMF Targu-Mures. Un semn foarte clar al unei izbanzi depline in demersul lor de a-si constitui toate parghiile si institutiile pentru a deveni cu adevarat stat in stat. Pe noi, nu indrazneala lor ne uimeste, ci aceeasi neghiobie romaneasca dusa in extreme, a clasei politice si a Executivului, gata de aprobare a oricarei solicitari ce vine din aceasta directie, care ar fi dus la semnarea cu propria lor mana a actului de consfintire a autonomiei teritoriale si de dezmembrare a tarii. Din fericire, patura constienta a societatii romanesti, ardelenesti, in frunte cu muresenii, a spus un puternic NU acestei supreme tradari. Istoria acestui episod este arhicunoscuta si datorita acestui inadmisibil act de tradare, au cazut doua guverne (Boc si Ungureanu) pe care opozitia n-a fost capabila sa le rastoarne in numeroasele ei incercari. Dar nu numai atat. Pe acest val al nemultumirilor populare, opozitia a castigat si alegerile locale, un certificat in alb foarte important catre viitor, niste talanti pe care, din pacate, i-a irosit prematur.

Desi cei aflati acum la putere ar avea ce invata din pataniile predecesorilor lor, se pare ca istoria e pe cale sa se repete. Nu atat realizarea unei coalitii cu UDMR deranjeaza, pentru ca si ea reprezinta tot cetateni romani, cat tendinta acestora de a-si servi partenerii de coalitie din mult ravnitul "borcan cu drepturi", ramas aproape gol pentru cei care au si ei pretentia sa se simta intr-o tara normala si sa se bucure de propria lor patrie care nu poate fi oricum. Este vorba de romani in general si de ardeleni in special. In consecinta, cerem actualilor lideri locali, care si-au facut un imens capital politic din combaterea deviationismului pedelist, ajungand la putere, sa-si schimbe radical atitudinea in negocierile cu liderii UDMR, scotand definitiv de pe lista ofertelor lor falsa problematica legata de ceea ce ar insemna noi drepturi, oricat de mica ar fi aceasta solicitare. Ii invitam sa-si imparta "ciolanul comun al puterii", cum vor si cu cine vor, fara a se atinge, chiar si o catime, de intangibil. Casa parinteasca nu se vinde si nici nu se cadoriseste! Pentru ca, trecand in revista abuzul enorm facut in acesti 22 de ani, prin oferirea de privilegii fara discernamant, transformand zone masive din Transilvania in adevarate tinuturi unguresti (este vorba chiar si de parti ale judetului Mures si de Targu-Mures), constatam ca minoritatea maghiara a depasit de mult statutul sau in raport cu majoritatea romaneasca. In consecinta, ea nu numai ca nu mai are nimic de primit, ci din contra, de retrocedat, pentru restabilirea acelui echilibru firesc care trebuie sa existe intr-o societate care sa functioneze normal, in interesul general si al fiecarei parti.
IOAN CISMAS

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page