DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRATIEI

30 iulie 2012
Ca om trecut – macar numeric - de varsta patimilor si impatimirilor, consider ca actul de demnitate pe care il poate face condeiul care nu renunta si nu se poate desprinde de treburile civice, este sa incerce a nota obiectiv ce se petrece in jurul si inlauntru sau fara a se grabi la concluzii. Si, cum ne aflam in ziua in care unica putere in Stat este Biroul Electoral Central care sintetizeaza tocmai interdictia suprema de a ne grabi spre concluzii, incep aceste insemnari sub forma de jurnal al unor fapte ce se vor comenta alta data sau de catre altii, scris cu onestitatea si obiectivitatea celor care au avut marea raspundere si marea rabdare de a numara voturile, de a lua sacii lor in spate si a-i cara in noapte spre sediile de centralizare, de a astepta acolo, uneori chiar ore bune de nesomn, pana le predau in maini sigure si cu documente oficiale. E o munca aplicata si plina de raspundere, nebagata in seama dar cu efect notoriu asupra intregii societati, tocmai prin modestia responsabila a neimpatimirii cu care trebuie facuta. Si cred ca toti acesti oameni care au girat ziua de ieri trebuie sa primeasca nu numai prinosul nostru, ci si recunostinta pentru ca au saltat ceva mai sus cota simtamintelor democratice a cel putin opt milioane de romani. Asadar:

1. O FI „MINTEA ROMANULUI CEA DE PE URMA”?
Recunosc: N-am talentul si nici rabdarea de a tine un jurnal si nici n-am fost tentat pana la varsta asta. Dar pagina de debut al acestor insemnari - care, poate, se vor transforma mai tarziu in articole - incepe intr-o mica localitate turistica, insirata pe kilometri de-a lungul unei autorute turistice, pe la orele 10, cand ma simt obligat la calm de indatoritoarea receptivitate cu care asemenea oameni din personalul unei sectii de votare ma asculta angajandu-se sa transmita si ei continutul urmatorului mesaj pe care l-am redactat apoi, cand am ajuns la un calculator:
„ Sent: D 29.07.2012 17:48
To: 'secretariat@becreferendum2012.ro'
Cc: 'presa@becreferendum2012.ro'; 'petitii@mai.gov.ro'
De la orele 10,28 telefonez la numarul 02..544510 - AUTORITATEA ELECTORALA JUDETEANA, spre a anunta boicotul din orasul …„X”… unde exista un singur indicator la intersectia spre hotel…„Y”…, a fost un anunt mic (A4) pe avizierul primariei, dar a disparut; mai sunt doua indicatoare derutante in zona Megaimage, iar, sediul sectiilor 217 si 218 fiind in cladirea scolara din fundul unui parc, locul de votare nu este marcat cu nimic la strada, semnalarea fiind pusa doar pe usa cladirii din adancul parcului. Aceeasi lipsa a oricarui indicator catre sectiile din cartiere confirma boicotul indreptat in egala masura catre cetateni si catre turisti, deascalificandu-i pe cei responsabili si reclamand pedepsirea lor in timp util, spre a fi exemplara in orele de functionare care au mai ramas sectiilor de votare.
Numarul l-am obtinut de la operatoarele 112 care mi-au confirmat ca au mai avut sesizari pe care le-au directionat catre politie si m-au sfatuit sa sun la autoritatea judeteana, dar de mai bine de patru ore numarul e ocupat.
Va tin la dispozitie toate datele de identificare daca imi confirmati primirea acestui mesaj si difuzarea lui in timp util catre presa.”
Acesta este mesajul pe care l-au notat si l-au transmis cei in sectia carora, in jurul orelor 11 mi-am exercitat, lejer datorita absenteistilor, dreptul de vot. Dupa care am constatat ca alte prevederi ale Ordonantei se aplicau: La supermarket doi insetati refuzati faceau scandal jurand ca pun sticlele in rucsac pana ies din statiune. La gara, insa, un grup de turisti coborand din trenul de pranz, tot intrebau dar nu aveau de la cine sa afle unde pot vota, pana cand s-a trezit in unul dragostea de clasa politica romaneasca strigand: „Dai, ma, in puii mei cu votul lor, ca pierdem masa si raman doar camerele proaste!”…
Pe la orele 14, renuntand sa mai sun la numarul vesnic ocupat de la autoritatea judeteana, mi-am rugat prietenii gasiti la telefon sa o faca si m-am asezat in fata calculatorului redactand mesajul de mai sus. Dar, tocmai cand sa-l transmit, dupa toate telefoanele mele cu vorbe dulci despre boicot (pe care, desigur, nu le-a ascultat nimeni), imi cade si internetul. Asa, ne-tam ne-sam, ca atunci cand incercam sa iau legatura cu cineva din Basarabia iar automatul imi raspundea cu mieros glas kagebist: „niet canecsion”…
In sfarsit, dupa orele 17 internetul imi face favoarea sa ma scoata de sub interdictie si la 17,48 apas repede pe „send” ca sa nu cada iar. Cu superba promptitudine, la orele 18,31 primesc raspunsul:
„Mesajul dvs. transmis pe adresa petitii"mai.gov.ro a fost receptionat.
Precizam ca, Biroul Electoral Central este autoritatea competenta sa dispuna masuri ca urmare a celor sesizate de dumneavoastra.”...
Am rasuflat usurat si am continuat sa privesc la televizor. Premierul Victor Ponta tocmai anunta triumfalist ca totul decurge normal si pana la acea ora nu s-a inregistrat nici o reclamatie...
...
Pe la nu stiu care ceas din noapte, trezindu-ma ca sa aflu rezultatul votului sau, poate, vorba lui Arghezi: din inexorabilitati mai aproape de betesugurile mele trupesti (n-am pus ghilimele dinadins ca sa fiu acuzat de plagiat), dandu-mi seama ca nu-mi iesea din minte senina declaratie a Premierului, am inceput sa ma intreb de ce, in articole recente, am apelat eu la o zicala precum „Mintea romanului cea de pe urma”, cand avem unele mult mai indicate precum cea de a-ti da cu tesla-n... undeva, sau „A-ti da cu stangu-n dreptu”?!
Dar, chiar daca n-am talentul si nici rabdarea de a tine un jurnal, am evitat sa-mi dau un raspuns. Spre a-mi pastra angajamentul de a insirui obiectiv starile de fapt, fara a cauta, deocamdata, concluzii. Ci spunand numai ca aceste insemnari vor urma cautand anumite explicatii si incercand a face propuneri pentru o reflectie mai profunda.

Va urma