DEMOCRATIA .... cu Repere sau fara Repere

Nimeni nu stie ce inseamna sau ce vrea sa insemne "DEMOCRATIA". Definitiile ei in dictionare se bat cap in cap in raport cu locul, cultura, ideologia si mai ales interesul unor persoane, popoare sau grupuri de popoare.  Nascuta probabil din protestul impotriva DICTATURII, democratia, ca idee si practica a devenit o adevarata babilonie si nu se presupune o iesire din ea. Daca DEMOCRATIA este fara repere, inseamna ca ea nu poate fi definita. Daca DEMOCRATIA este cu repere, acestea nu o jefuiesc de intelesul initial facand-o doar un altfel de "dictatura"? Asa s-a ajuns, de exemplu, la o definitie de dictionar in care DEMOCRATIA a fost numita "DICTATURA PROLETARIATULUI". Adica nu altceva decat contrademocratie. De ce Romania s-a numit Republica Populara, Republica Socialista si cand si in ce conditii s-ar fi putut numi Democrata? Acum, Romania mai este Republica? Ce fel? In America, Partidul Republican nu e democrat? Accept ca scolastic sunt afara de aceste lucruri si deci nu este nevoie sa-mi purtati de mila, ci daca puteti face ceva in aceasta directie e sa mai dregeti de prin afonia politicii romanesti care a ajuns de mare ingrijorare. A incerca la nivelul cel mai inalt expresii ca "legitimitate ilegala", "legalitate ilegitima", "demis" fara demisie, doar in "fond" sau doar in "forma", este anticamera confuziei daca nu confuzia insasi. Democratia cu repere mai e Democratie? Democratia fara repere poate subzista?  Cu ingaduinta vorbim de o "lege mai democratica" decat alta mai ales prin comparatie. Putem vorbi insa si de "legile Democratiei"? Cum trebuie sa arate o "lege" care sa-si pastreze caracterele de "lege" si sa fie in acelasi timp si "democratica", si cum trebuie sa arate o "democratie Legica"?
Se cuvine insa sa iesim din hatisurile de unde nu mai putem zari padurea.
In EXISTENTA UNIVERSALA care cuprinde pamantul si ne cuprinde si pe noi, exista CINEVA pe care conventional L-am numit Dumnezeu, si care pe El insusi S-a numit "Eu sunt CEL CE SUNT" (existenta prin Sine), Cel care a facut existenta si care o tine in fiinta printr-o LEGE de cea mai pura democratie, prin care asigura LIBERTATEA si DREPTUL fiecarei fiinte in relatie cu celelalte. Aceasta CONSTITUTIE de reglementare a raporturilor existentiale reprezinta VOIA SA si este exprimata concis in CELE ZECE PORUNCI detaliate in ceea ce numim Sfanta Scriptura.  DEMOCRATIE? La nivel divin. LIBERTATEA de a face ce vrei este deplina - ceea ce marii ganditori numesc LIBERUL ARBITRU - libertate reglementata de responsabilitatea perfect constienta a urmarilor -, si DREPTUL de a te bucura de libertate este deplin si el.  Cu cat Constitutiile popoarelor lumii preiau mai mult din aceasta CONSTITUTIE DIVINA, cu atat acestora le este mai bine. Cu cat ele se departeaza de ea cu atat le este mai rau. Cat de mult mai bine ar arata lumea chiar si numai cu un singur PRECEPT DIVIN aplicat in legislatia ei - "SA NU UCIZI" -, si ce fel de lume ar fi lumea noastra daca "iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti" ar fi masura relatiei existentiale. Incep sa cred ca la inceputurile ei DEMOCRATIA fiind un strigat impotriva sclaviei, a dictaturii, a faradelegii asupritoare, putea fi definita prin "iubirea de celalalt" scripturistica. Se poate vorbi de o LEGE a IUBIRII?  De ce nu! Cel mai bun exemplu este "SA NU UCIZI".
Ar fi nefericit sa inteleg prin DEMOCRATIE toate libertatile si drepturile care mi se cuvin mie si sa ignor ca li se cuvin la fel de bine si celorlalti, concomitent.  Sa nu ma iubesc pe mine mai mult decat pe celalalt mi se pare cumva nedemocratic? De ce DEMOCRATIA n-ar fi definita si ca o "relatie de iubire", ci doar ca o "posesie personala benefica" de care sa ma prevalez tot timpul? Intelegerea ca ceea ce mi se cuvine i se cuvine si semenului meu si practicarea acestei intelegeri ar dauna definitiei de DEMOCRATIE? Sau dimpotriva?
Acesta este un fel de a vorbi intre noi, limitat in limbaj omenesc. Sa zicem ca am ajuns la intelegerea cea mai frumoasa care i s-ar putea oferi democratiei, adica "starea fiecaruia de a-l iubi pe celalalt ca pe sine insusi". Cum putem numi insa faptul ca Domnul Isus Hristos ne-a iubit pe noi mai mult decat pe Sine si a murit in locul nostru oferindu-ne prin moartea si invierea Sa viata pe care o pierdusem prin calcarea LEGII? Nu este potrivit sa intreb "ce fel de DEMOCRATIE" este aceasta, dar imi ingadui sa o fac pentru a pildui prin ea minunea mantuirii.
Daca DEMOCRATIA de printre noi nu poate exista fara legile ei, taina mantuirii exista pentru ca LEGEA ei este cu atat mai presus si mai de respectat. Recunostinta iertarii.

Benone Burtescu