Scrisoare deschisa adresata conducerii prezidentiale si executive, 10 iulie 2012

Domnule Presedinte al Romaniei, Crin Antonescu.
Domnule Prim-Ministru, Victor Ponta,

Ma numesc Ion Anton Datcu, cetatean canadian de origine romana. Sunt un sustinator al Partidului Dreptatii, indiferent ce titulatura oficiala are acesta. Desi traiesc departe de tara, doresc, totusi, sa ma intorc in patria natala. Vazand cascada experientelor esuate din ultimii 22 de ani, imi este teama sa fac pasul revenirii, in Oltenia, eterna Terra- Nova. In urma cu cativa ani, domnul Mircea Geoana oferea diasporei, care intentiona sa se intoarca acasa, cate 1000 de dolari, ca prima de instalare. De unde scotea acei bani, nu a precizat niciodata.
Constat ca, in ultimul timp, au avut loc unele modificari de percepere a lucrurilor.
Tara Romaneasca a fost separata de Statul Roman. Una este tara si altul este statul. Pe popor nu-l mai intereseaza tara, asa cum, pe stat nu-l mai intereseaza poporul. Cei care vor puterea au nevoie de votul plebei, numai la alegeri, dupa care, promisiunile raman uitate in urma. Poporul a devenit o populatie blazata, care nu intreaba raspicat: Eu ti-am dat votul, tu ce-mi dai pentru el?
Obligatia Statului de a sigura cetatenilor un nivel de trai decent, a ramas doar pe hartie, intr-o Constitutie ambigua, facuta in pripa, pentru a fi mereu interpretabila de catre juristii specializati in domeniu.
Incepand de la 23 august 1944, tara a fost blestemata de fiecare data sa o ia de la inceput. La 22 decembrie 1989, a avut loc un nou debut.Cu sacii plini in caruta, Romania putea sa aiba o cu totul alta evolutie. Nu s-a vrut sau s-a gresit drumul ales, datorita indicatoarelor eronate, atarnate la intersectia destinelor unui popor aflat mereu in deriva.
S-au schimbat guverne, fara ca, cei care au plecat sa plateasca pentru dezastrul facut. La fiecare scandal politic, sarmanul nostru Leu, moneda nationala, a urcat mereu in jos. De aceea, fac un apel destinat iresponsabililor tranzitiei interminabile, care nu clarifica enigma: Cine ne vrea binele si cine ne ia zilele?
La 6 iulie a.c., presedintele in exercitiu a fost suspendat a doua oara. Asistam la un nou inceput. Firava continuitate constructiva a fost stopata, se pare, definitiv. Reformele impulsionate de presedintele Traian Basescu i-au suparat pe cei care se opun progresului oferit de altii. Ofensele demagogice depasesc totul. De obicei, se zice ca, o tara saracita si un popor trist isi au conducatorii pe care ii merita. Somnul ratiunii a zamislit monsti? Presa internationala vuieste. Cainii latra, caravana trece, spune un vechi proverb.
La acest dezastru contribuie efectiv, partidele mici, care penduleaza de la o putere la alta, votand in Parlament directia care le satisface interesele de a le mentine la masa bogatilor. Continuitatea este mereu intrerupta, ducand tara intr-o fundatura, a nu stiu cata oara. Domnilor, de tot felul, opriti macelul! Optimistii spera intr-o minune, care se numeste ridicarea nivelului de trai. Pensionarii asteapta mantuirea. Tinerii vor locuri de munca. Societatea civila pretinde, liniste si normalitate. Contribuabilii onesti s-au consolat ca, stoparea coruptiei se va face in alt mileniu, mai ales daca va fi eliberat detinutul 0049, Adrian Nastase, cu scuzele si despagubirile de rigoare. Sunt si alte dosare ale marilor corupti, care nu pot fi amanate la infinit, judecatorii astepandu-si pensionarea. Multi dintre umilitii pribegiei vor sa se intoarca acasa, dar nu sa-i astepte alte umilinte. Inchei cu o intrebare veche, pusa de Cicero, unui mare uzurpator al Romei, anului 61 i.H. Desi are o vechime de 2075 de ani, intrebarea este mereu actuala: Pina cand, Catilina, vei abuza de rabdarea noastra? Cat timp, nebunia ta isi va bate joc de noi?

Ion Anton Datcu Laval, Quebec