Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

HAIKU & CO




Cuvantul a fost creat din ratiunea de comunicare dintre oameni, cu scopul de a numi creaturi sau fiinte, obiecte si fenomene, si a vorbi despre ele atunci cand acestea nu sunt prezente. Limbajul omului este compus din cuvinte legate intre ele, cuvinte care exprima teama, dorinta, bucurie, nemultumire etc. O categorie de exprimare prin cuvinte este expresia sensibilitatii sufletesti. Cand creatorul-artist, se foloseste de cuvinte - impletite armonios intre ele - pentru a trezi in inchipuirea admiratorilor tablouri vii din lumea inconjuratoare, intamplari, ganduri sau sentimente ale oamenilor, lucrarea pe care o realizeaza se numeste compozitie literara. Cantul, poezia si naratiunea sunt instrumente prin care omul isi exprima sentimentele sufletesti pe cale orala. Fenomenul trece din suflet in creier apoi este eliberat de acesta prin vorbire. Uneori eliberarea acestor sentimente a necesitat, in afara transmiterii lor pe cale orala, o comunicare scrisa pentru a fi conservate posteritatii. Parerea mea este ca poezia a aparut cu mult inaintea scrisului. Aceasta a fost transportata in timp prin traditia populara orala, iar apoi, la momentul oportun, scrisa pentru a se pastra. In acest fel ni s-a transmis de la sumero-akkadieni „Epopeea lui Gilgamesh", apoi la noi, colinda populara "Caloianul", sau balada noastra nationala „Miorita".

Am tinut sa precizez acest lucru, deoarece, dupa cum ne dezvaluie William Warriner* in cartea sa „101 Corporate Haiku", acest gen de poezie „japoneza” (sic!) cu forma fixa a aparut pentru prima data in China, sub forma orala (mai) primitiva, avand tot timpul sa se dezvolte si sa se sofistice pe parcursul timpului. De aceea, cele saptesprezece silabe care alcatuiesc poezia nu sunt intotdeauna necesar un numar arbitrar.

In Japonia, haiku (?? – haika=versuri), a aparut pentru prima data in secolul al XVI-lea. Mai tarziu s-a raspandit in intreaga lume devenind foarte populara. Istoria genului, ne reaminteste de mistica orientala si de maestrii zen-budisti care si-au exprimat gandirea sub forma de simboluri, mituri, paradoxuri si imagini poetice.
 
Haiku are menirea ca sa transcedenteze limitele impuse de limbajul uzual si gandirea linear-stiintifica care trateaza natura si fiinta umana ca pe o masina. Este aproape obligatoriu ca sa indice un moment, o senzatie, o impresie sau o situatie dramatica luata din natura. Este la fel ca o fotografiere a unor momente specifice ale naturii. Enuntarea lucrarii, in general a celor saptesprezece silabe trebuie sa se realizeze pe o singura respiratie. Colectiile traditionale de haiku sunt aranjate in functie de anotimpurile anului si de aceea contin, in general, cuvinte de sezon, care se numesc kigo, cuvinte care precizeaza perioada calendaristica a lucrarii. Astfel haru desemneaza primavara, vara este reprezentata prin natsu, toamna prin aki si iarna prin fuyu. Fiecare din formele sezonale are subdenumiri sau combinatii precum:

Haru tatsu – inceputul primaverii
Haru meku – semnele primaverii
Yuku haru – sfarsitul primaverii
Sakura – timpul florilor de cires  

Natsu kinu - inceputul verii
Hachisu – mijlocul verii
Natsu no hate - sfarsitul verii
Hana natchibana - timpul in care infloresc portocalii salbatici

Zuku aki – inceputul toamnei
Kure no aki – sfarsitul toamnei
Momiji katsu chiru - caderea frunzelor

Shimotsuki – noiembrie
Shivatsu - decembrie
Mutsuki - ianuarie
Hatsu yuki – prima zapada

Haiku

Haiku, sau haikai, este in general, dar nu obligatoriu, o poezie cu forma fixa alcatuita din trei versuri de cate 5, 7 si respectiv 5 silabe (in total 17 silabe) fara rima sau ritm ci numai cu aliteratii si asonante. Caracteristicile haiku-ului sunt libertatea inspiratiei, concentrarea expresiei, constrangerea exercitata de forma fixa si poanta finala, marcata de un umor ce nu exclude melancolia sau chiar tristetea. Mai mult decat inspiratie, pentru a compune un haiku, este necesara meditatie, efort si perceptie.
 
In cartea sa „How to Write, Share, and Teach Haiku”, William J. Higginson enunta: „Scopul primar al citirii sau scrierii unui haiku este ca sa impartaseasca momente din viata noastra care ne-au marcat cu experiente sau perceptii pe care noi le oferim sau le primim cadou (de la viata). La cel mai inalt nivel, acesta este marea menire a artelor si in special a literaturii. Haiku, apare, intotdeauna, acolo unde sunt persoane in tangenta cu lumea sensurilor lor si cu raspunsul simtamintelor lor la aceasta”.
 
Multi poeti au tratat cu mult respect fenomenul haiku, dar asta nu inseamna ca se impune o bariera intre acesta, producator sau cititor. Haiku nu este totusi ceva asemanator Luceafarului venit din alta sfera! Este un fenomen literar normal, accesibil tuturor celor cu simtire si aptitudini. Termenul „haiku" a fost construit din doua caractere chinezesti care inseamna „expresie jucausa". Unele haiku-uri sunt simple ghicitori, doua randuri compunand intrebarea, iar un rand raspunsul. Totodata este o veche traditie ca haiku sa enunte o satira, atunci primind denumirea de senryu.
 
In poezie, ca si in viata noastra de toate zilele, ne permitem sa ne abatem de la reguli. Nici chiar poetii clasici nu au respectat intotdeauna formula de cinci - sapte - cinci silabe. In secolul al XIX-lea un poet japonez pe nume Shiki a compus o serie de haiku-uri cu cincisprezece pana la douazecisicinci de silabe.

Haibun***

Interesant este faptul ca haiku se metamorfozeaza (complementeaza) si in alte forme literare, precum „HAIBUN” (?? - haikai scrieri), o combinatie dintre poezie (haiku) si proza. Haibunul este compus dintr-o proza scurta poetica, descriind de obicei imagini din calatoriile autorului. Hirocki Soto spune: „Haibunul este o fila dintr-un jurnal de calatorie”. Obligatoriu trebuie sa contina in interiorul textului sau unul sau, mai rar, chiar doua haiku-uri, si un haiku (chiar o tanka) ce inchide haibunul, avand un caracter concluziv, de obicei surprinzator prin mesajul abordat de autor. Haibunul original japonez a fost creat in secolul al XVII-lea de catre calugarul-poet japonez Matsuo Basho. Acest gen literar a penetrat in Europa doar spre sfarsitul secolului XX.  

Compozitia haibunului, evidentiaza deci, o proza in care naratiunea apartine unor momente speciale din viata autorului. Aceasta ia diferite forme precum: proza scurta, eseu, autobiografie, jurnal de calatorie, s.a. Poezia care o insoteste, adica versurile haiku, poate lua doua forme:
·    prima, reprezentand un sumar a ceea ce se exprima in proza aferenta, dar fara a se repeta cuvinte si imagini cuprinse in aceasta;
·    a doua, in concordanta cu proza, ne duce cu un pas inainte pentru a intregi subiectul. Unii autori creeaza astfel, haiku aferent reprezentand fantezii sau vise, unele legate de memoriile trecutului, altele de previziuni si dorinte de viitor.   

Tanka****

„Proza Tanka”, avand aceeasi origine japoneza, se inrudeste cu Haibun-ul. Este o combinatie dintre „Poezia Tanka” (waka (??, in japoneza poem") si proza. Termenul „tanka” a fost creeat la inceputul secolului douazeci de catre poetul si criticul literar (1867-1902) cu scopul de a moderniza „waka”. Avand aceeasi motivatie, tot el a inventat si termenul „haiku”, din termenul arhaic „hokku”!

In incheiere, putem spune ca specia literara haiku si rudele sale apropiate, haibun si  tanka, s-au sofisticat si au devenit cunoscute in Japonia, incepand cu secolului al XVI-lea, reprezentantii cei mai de seama fiind Kobayashi Issa, Matsuo Basho, Masaoka Shiki si Yosa Buson. In literatura europeana si americana moderna au stralucit poeti ca Amy Lowell, Conrad Aiken, Ezra Pound, Robert Frost, W.B. Yates, Paul Claudel, William Warriner, Bill Higgins si altii. In literatura romana creatorul de excelenta in domeniu, a fost talentatul poet, regretatul NIchita Stanescu, care a excelat in haiku.

-----------------------------------------
* WARRINER, William, 101 Corporate Haiku, Addison Wesley Publishing Company, Boston, Massachusetts, USA, (Perseus Books, N.Y.), 1994, 101 p.
** HIGGINSON, William J., HARTER Penny, How to Write, Share, and Teach Haiku, Editura Kodansha International, Bunkyo, Tokyo, Japonia, (Kodansha USA), 1989, 331 p.
*** Wikipedia – Haibun (http://en.wikipedia.org/wiki/Haibun)
**** Wikipedia – Tanka (http://en.wikipedia.org/wiki/Tankaa(poetry)

George ROCA
2000-2012
Sydney

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page