Asa-zisii "oameni de afaceri!"…

     In Romania postdecembrista, auzim, adeseori, sintagma "om de afaceri". In fata acesteia, te intrebi: ce "afaceri" a facut x sau y de, in nici 22 de ani, s-a imbogatit cat un american (ori alt occidental) in… trei generatii? Ce-i confera acestui personaj (numele nu are importanta, fiind prea multe la numar!) statutul "de om de afaceri"? In paranteza fie spus, cu foarte mici exceptii, care doar confirma regula, romanul nu are vocatie de afacerist. Nu are talent speculativ. Si asta, pentru ca, de-a lungul vremurilor, abia putea sa supravietuiasca, sa puna o paine pe masa copiilor. De aceea, nu ne putem compara cu grecii, cu evreii, nici atat!
De aceea, revenind la intrebarile de mai sus, pe la noi (mai ales, dupa ’89) "afaceri" inseamna un gheseft cu statul. Sunt atatea exemple de imbogatiti in urma afacerilor cu statul, incat, daca am nominaliza personajele (inclusiv din mediul politic), ne-ar trebui o… pagina de ziar. La noi, se recunoaste ori nu, toate averile mari s-au facut prin afaceri oneroase cu statul. Cei care se pricep la afaceri (putini, dar sunt si pe la noi), spun ca afacerile se simt, se fac instinctual. Profitul nu se obtine, in genere, doar printr-un schimb de Gaga. Cumperi ieftin si vinzi scump (cum se   intampla in comert mai ales, dar si in imobiliare etc.). Empiric, nu poti face bani! Eviti taxele catre stat si devii un nabab! Nu mai merge cu rulmenti la Stanbul, cu blugi si adidasi in angrouri! Sau cu vanzarea de pamant mostenit ori cu alte "invarteli" de… doi bani! Arta comertului se invata. De aceea, este meritorie initiativa unor europarlamentari romani de a sustine programul european "Erasmus pentru tinerii antreprenori", pentru ca trebuie sa mirosi cum se fac afacerile europene.
Caci, si e bine sa o spunem, pana acum, in Romania nu s-au facut "afaceri europene", in spirit european, ci, mai ales, "afaceri cu bani europeni". Iar cine a avut acces la acesti bani (fara a fi prins), om s-a facut! In schimb, daca a fost prins… Sa ne amintim de cazul Botis (fostul ministru al Muncii), care a demisionat, dupa ce dezvaluirile presei privind starea de conflict de interese si analizele Departamentului de Lupta Antifrauda (DLAF) si Agentiei Nationale de Integritate (ANI), au scos la iveala ca sotia acestuia era consilier pe proiectul "sansa la demnitate", finantat de UE si Guvern! Dar un alt scandal care implica "afaceri cu bani europeni" a fost, nu demult, si cel in care a fost implicata fosta jurnalista Melania Mandas Vergu – ex-consilier personal al fostului ministru al Educatiei, Daniel Funeriu, acuzata de infractiuni contra fondurilor comunitare. Ca sa nu mai vorbim de primul scandal de scurgere a banilor europeni "in familie". Este vorba de cazul Puwak, fost ministru PSD al Integrarii, care si-a folosit influenta functiei pentru a dobandi pentru familia sa, in februarie 2002, un contract derulat pe bani europeni, in cadrul Programului de Formare Profesionala "Leonardo Da Vinci". Cazul a fost scos la iveala tot de presa, ministreasa Hildegard Puwak, fiind obligata si ea sa demisioneze, anchetele dovedind ca in proiecte era implicata atat familia sa, cat si rude din Germania ale doamnei Puwak.
Or, acestea – dar parca numai ele! – au fost afaceri "cu bani europeni", nu "afaceri europene", in spirit european! Asadar, gestul celor care sustin programul european "Erasmus pentru tinerii antreprenori" este cu atat mai binevenit, cu cat, si dupa episodul Adrian Severin, suntem priviti la Bruxelles ca niste cior(d)itori de ultima speta!
GHEORGHE GIURGIU