Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Din lumea... lui Stanley Kramer (1042)

“Sine ira et studio - Fara ura si partinire”, Tacitus

Dupa bataliile de la Heracleea din anul 280 B.C si de la Asculum din anul 279 B.C, cunoscute sub denumirea de Pyrric War, dintre Greci, condusi de regele Epirului, legendarul Pirrus - este corect si numele de Pyrros sau Pyrrhos - si Romani, lexicurile universale s-au imbogatit cu expresia "Pyrrhic Victory" - Victorie a la Pirrus. Termenul simbolizeaza o victorie cu pierderi catastrofale si costuri devastatoare, o repetare a ei, insemnand autodistrugere-autodesfiintare, infrangere totala.
 La terminarea razboaielor, Regele Pyrrhus ar fi exprimat: inca o asemenea victorie asupra romanilor si noi vom fi terminati, anulati - another such victory over the Romans, and we are undone.
De fapt, familiaritatea noastra cu aceasta expresie se datoreaza istoricului grec Plutarch, care alaturi de Augustine si Aristotel a fost unul dintre cei mai influenti filosofi ai lumii antice, cunoscut pentru capodoperele Parallel Lives, Moralia, Ethical Essays.
 M-am gandit ca inca o victorie, ca aceea inregistrata in 4 Noiembrie 2008, de actualul ocupant al imobilului de pe 1600 Avenida Pennsylvania din Washington DC, va fi o Victorie a la Pirros, cu consecinte incalculabile, nu numai pentru Statele Unite ale Americii, ci  pentru intreg Mapamondul; la fel cum salvarea Greciei de la iminentul colaps economic, reprezinta tot o Victorie a la Pirros. Ironia situatiei este ca tocmai tara care poate sa-si asume paternitatea principiilor democratice - a se vedea Republica lui Platon - sta la originea acestui haos generalizat. O alta ironie, ca sa nu zic jignire, este ca statuia filosofului Socrate, unul dintre cei mai mari ganditori ai antichitatii, se afla in fata sediului central al Bancii Greciei, una dintre cele patru banci care au primit din partea UE modesta suma de 38.57 miliarde de dolari!!! N-a invatat nimeni dintre pretinsele genii financiare, din experienta Americana, cand cele 787 miliarde de dolari destinati salvarii anumitor corporatii, s-au materializat in… cresterea datoriei nationale. Refuz sa cred ca este greu de  inteles simplitatea anumitor lucruri. Nu trebuie absolut nimic, decat o logica elementara, cea mai simpla aritmetica posibila, sa realizezi ca ceva nu mai este functional in America.  Cele 43 de administratii anterioare celei prezente, beneficiare a 42 de presedinti - Grevor Cleveland, fiind ales presedinte al administratiilor 22 (1885-1889) si 24 (1893-1897) au reusit ca in perioada 30 Aprilie 1789 –20 Ianuarie, 2009 sa inregistreze o datorie nationala cifrata in jurul numarului de 10 trilioane de dolari; administratia numarul 44, beneficiara a presedintelui numarul 43, intr-un singur mandat, inceput la 21 Ianuarie, 2009, inca neincheiat, a reusit performanta de a aduce acest debit la suma de 16 trilioane!!! Jenantul situatiei este ca adevarata suma nu este data publicitatii. Un recent studiu elaborat de USA Today ne arata ca Uncle Sam-Guvernul Federal "ne-a menajat" prin nepunerea la dispozitie a tuturor informatiilor.
Printre multe alte necunoscute s-a aflat ca 40% din cheltuielile federale sunt acoperite din imprumuturi, iar cheltuielile guvernamentale au omis sa                    inregistreze suma de 3,7 trilioane, suma cu care au crescut in 2011, cheltuielile aferente sistemului de Social-Security si Medicare!!!
Daca se refuza Sine Die sa se faca fata realitatii, viitorul USA va fi similar cu al Greciei. Nu cred, desi realitatea ma contrazice, ca dupa peste 200 de ani de reala democratie, dorim sa trecem la un alt sistem economic, care s-a dovedit nefunctional si a dus la falimentul moral, material si financiar al tarilor carora le-a fost impus.
Statele Unite ale Americii au o populatie de 311 milioane si conform datelor furnizate de Department of Commerce, 211 milioane dintre noi beneficiem de un venit. La prima vedere, totul pare OK, daca nu tot Depatment of Commerce ne informeaza ca numai 100, 5 milioane sunt angajati full-time. Chris Ballard ne informeaza ca pentru prima data in istoria USA cei 100.5 milioane care efectiv lucreaza sunt in minoritate, comparativ cu cei 111 milioane care au un venit fara sa lucreze, categorie care include pensionarii, persoane cu disabilitati, persoane pe diferite sisteme de ajutoare sociale etc.
Dintre cei 100.5 milioane americani, incadrati in munca, cca 20 de milioane lucreaza pentru Uncle Sam, ceea ce ne arata ca 80.5 milioane de americani trebuie sa produca bunuri materiale, servicii, asistenta medicala si sociala pentru intreaga populatie de 311 milioane, plus sa asigure plata celor 20 de milioane care lucreaza pentru guvernul federal. Un calcul elementar ne arata ca fiecare angajat suporta 3.8 persoane. In aceste conditii este de-a dreptul aberant sa vorbesti in permanenta de redistribuire a veniturilor.
Cu Victorii a la Pirros, sansele de a ne reveni, la ceea ce am fost odata, sunt egale cu solutia banala din matematica.
Va las, pana la urmatorul Stanley Kramer, numarul 1043, expediat spre dumneavoastra, Miercuri August 15th, 2012, sa reflectati la una dintre cugetarile lui Platon: democratia este o fermecatoare forma de guvernare, plina de varietate si dezordine; distribuitoare unui fel de egalitate, atat pentru egali, cat si pentru inegali - Democracy… is a charming form of government, full of variety and disorder; and dispensing a sort of equality to equal and unequal alike.



Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page