Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

69 de ani de la Dictatul de la Viena ; Inca ne mai doare Bihorul sfartecat

Anul 1940 a reprezentat pentru natiunea romana un an de grele incercari. Mutilarea vechilor sale teritorii a avut grave consecinte asupra evolutiei statului roman, unele dintre ele mentinandu-se si azi. La 28 iunie 1940 suntem nevoiti sa pierdem Basarabia, Bucovina si Tara Hertei, la 30 august cedam Transilvania, iar pe 7 septembrie Cadrilaterul revine Bulgariei. In doua luni Romania Mare a pierdut 1/3 din teritoriu, ajungand de la 295.049 kmp, in perioada interbelica, la 194.136 kmp in septembrie 1940, populatia diminuandu-se de la 19.933.802 locuitori, in iunie 1940, la aproximativ 13.500.000 in iunie 1941.

Oradea, Salonta si 183 de sate trec sub autoritatea ungara

In urma arbitrajului de la Viena, din 30 august 1940, judetul Bihor a fost rupt in doua, partea sa de nord, cu municipiul Oradea, cazand in teritoriul cedat Ungariei. A doua zi, 31 august 1940, prefectul judetului Bihor, general in rezerva Gheorghe Todorut, primea din partea ministrului de Interne, generalul David Popescu, o telegrama cuprinzand instructiuni cu privire la atitudinea pe care sa o adopte autoritatile si populatia romaneasca din teritoriile cedate.

Fata de situatia creata prin hotararea de la Viena, mentiona ministrul, "se impune din partea tuturora o cumintenie desavarsita pentru ca nu cumva prin dezordine sa ajungem la situatii mai grave care ar putea pune in pericol existenta noastra ca stat independent". De aceea, in calitate de "pastrator al ordinei publice" il indemna pe prefect sa ia imediat contact cu toti reprezentantii vietii publice pentru "a se incepe deindata o propaganda intensa, in sensul ca populatia romaneasca din teritoriile pierdute sa fie linistita, sa ramana pe loc in mod ostentativ, chiar in mod darz si strans uniti". Se preciza ca autoritatile "vor ramane si ele pe loc, pentru a veghea la ordine si liniste" pana in momentul predarii. O noua telegrama, cuprinzand instructiuni referitoare la evacuarea autoritatilor, soseste din partea Ministerului de Interne la 1 septembrie 1940. Se cerea ca evacuarea sa fie calauzita de ideea "ca unitatile administrative si intreprinderile comunale ramase in teritoriile cedate sa poata functiona si mai departe ca si pana in prezent". Aceasta pentru a nu lasa romanilor din teritoriile cedate "impresia ca-i despuem de bunuri ce apartin comunelor lor", pe de o parte, iar pe de alta, de a nu oferi noilor stapanitori "prilejul de a ne acuza de vandalism si a ne critica din nou". Telegrama mentiona ca, in principiu, vor fi evacuate din teritoriile cedate numai "bunuri ce apartin de stat, tinut ori judet, precum si valorile artistice, culturale si de documentare istorica". In ceea ce priveste evacuarea populatiei, se reamintea autoritatii judetene sa indemne poporul sa ramana pe loc, "pentru a se afirma si mai departe etnitatea romaneasca". Din cele 426 de sate si 3 orase pe care le avea judetul Bihor, in urma Dictatului de la Viena au cazut in partea cedata Ungariei orasele Oradea si Salonta si urmatoarele 183 de sate din plasele Alesd, Seleus, Marghita, Cefa, Salonta, Sacueni, Salard si Tileagd. De-a lungul noii frontiere cu Ungaria, pe raza judetului Bihor, au ramas situate localitatile: Ant, Regina Maria, Ciumeghiu, Tulca, Homorog, Ianosda, Miersig, Sauaieu, Hidiselul de Jos, Hidiselu de Sus, Santelec, Felcheriu, Sarand, Chigic, Borsa, Tilecus, Hotar, Subpiatra, Calatea si Damis. La 20 septembrie 1940, comisia mixta romano-maghiara a stabilit ca pe o fasie de 10 km (5 km pe partea ungara si 5 km pe partea romana) a liniei de demarcatie locuitorii sa poata circula "in interesul strangerii recoltelor". Pentru distante mai mari, comisia a propus repunerea in vigoare a conventiei privind micul trafic de frontiera ce era in vigoare asupra vechii frontiere romano-ungare. Prin decretul-lege 3.119, din 13 septembrie 1940, judetul Bihor a fost reorganizat din punct de vedere administrativ, avand ca circumscriptie teritoriala comunele ramase Romaniei din vechiul judet. Cele 244 de sate au fost grupate initial in 5 plase, anume Beius (70 sate), Beliu (30), Ceica (64), Tinca (36) si Vascau (44). Prin decizia nr. 33 792, din 20 septembrie 1940, s-a facut o noua organizare a judetului, alaturi de cele 5 plase fiind infiintate alte 4, respectiv Serghis, Holod, Crisul Negru si Sudrigiu. Resedinta noului judet Bihor, avand suprafata de 4.117 km patrati si o populatie de 203.501 suflete, a devenit orasul Beius. Pe langa faptul ca era situat intr-o regiune muntoasa si foarte saracacioasa, Beiusul a devenit extrem de populat prin evacuarea aici a tuturor autoritatilor si institutiilor publice care au functionat in Oradea, precum si a functionarilor acestora si a altor refugiati. Ca urmare, traiul in noua capitala a judetului a devenit foarte scump, iar aprovizionarea extrem de anevoioasa. Evacuarea autoritatilor, functionarilor si bunurilor din teritoriile cedate Ungariei s-a facut prin punctele de imbarcare Marghita, Sacueni si Oradea in zilele de 2, 3, 4 si 5 septembrie. Pentru Marghita a fost nevoie de 24 de vagoane, pentru Sacueni 26, iar pentru Oradea, 200 vagoane. Evacuarea a decurs fara incidente deosebite. In cazul plaselor al caror teritoriu fusese impartit prin noua frontiera, s-a dat dispozitie ca autoritatile din partea cedata Ungariei sa fie evacuate in teritoriul ramas Romaniei. Este cazul, spre exemplu, plasei Tileagd, unde, din 28 de sate pe care le avusese, 10 au ramas in partea romana. Unii notari si functionari s-au evacuat, altii au ramas pe loc.

Persecutii, arestari si executii

Dintre cei ramasi, multi au fost "vanati" de autoritatile maghiare, cum este cazul lui Gherlan Adrian, fost notar in Osorhei, unde avea casa si mosie. Declaratia lui, facuta la Beius in 10 septembrie 1940, dezvaluie prigoana pornita de noile autoritati, indemnati de localnicii maghiari, nu doar asupra fostilor functionari administrativi, ci si asupra preotilor si invatatorilor, a intelectualitatii romane in genere. "In ziua de vineri, dupa masa - declara Gherlan Adrian - intrand armata maghiara in comuna Osorhei, populatia maghiara in frunte cu preotul reformat Fodor Josif si Szilagyi Emeric, fost primar, au chemat si au incartiruit in casa si curtea mea o trupa maghiara, o baterie de artilerie. Soldatii maghiari, indemnati de populatia civila maghiara, mi-au spart casa, magaziile si m-a pradat, distrugand si carand tot ce am avut. Eu cu sotia si cei doi copii m-am refugiat la Oradea, adapostindu-ma la cumnatul meu, dr. Mangra Dumitru. Sambata, 7 septembrie, agenti secreti l-au arestat si depus pe dr. Mangra Dumitru la inchisoarea tribunalului si nimic nu se mai stie de dansul. Noul pretor al plasii Centrale la unguri fiind numit dr. Kenez, fost secretar de plasa in Ceica, afland de la Chis Gheorghe, secretar de plasa mentinut de unguri, unde stau in Oradea a trimis un plutonier din armata maghiara ca sa ma duca la pretura. Eu am refuzat, spunand plutonierului ca nu doresc sa ocup nici un serviciu, dorind sa raman agricultor pe mosia mea. Dupa aceasta, cam la o ora a venit o patrula cu soldati ca sa ma aresteze. Eu am fugit si m-am ascuns, iar luni noaptea (9 septembrie) am trecut prin padurea comunei Cheriu in comuna Santelec, deoarece am fost informat ca pe primarul Cristea Florian din Osorhei l-au ucis in batai si de asemenea si pe fratele sau Cristea Ioan, iar pe macelarul Cristea Pavel, tot din Osorhei, l-au pradat, ducandu-i tot ce au gasit avere miscatoare si l-au cautat sa-l prinda, dar numitul de asemenea s-a refugiat in Romania". Impresionat de cele vazute si auzite si hotarat sa nu se mai intoarca, fostul notar adauga: "Sunt informat ca in arestul Parchetului din Oradea sunt arestati peste 40 de intelectuali romani din Oradea. Populatia maghiara din Oradea, cu concursul politistilor de stat maghiari din Budapesta, care fac serviciul politial in Oradea, a dezlantuit o teroare insuportabila contra tuturor romanilor care indraznesc sa vorbeasca romaneste pe strada. Agenti secreti, zbiri, cutreiera orasul si aresteaza toti intelectualii. Toti preotii si invatatorii care au indraznit sa ramana pe loc sunt huiduiti, urmariti si toti fug in Romania".

Pentru a facilita prinderea celor urmariti, incepand cu 6 septembrie, ziua intrarii lor in Oradea, ungurii au inchis granita timp de 30 de zile, refuzand sa mai dea permise de trecere a frontierei. In aceste conditii, multi functionari si intelectuali au fugit cum au putut, neavand timp sa-si lichideze averile si sa-si ia familiile. In configuratia primita ca urmare a Dictatului de la Viena, judetul Bihor a ramas oarecum izolat de restul tarii. Centrele de aprovizionare si desfacere cele mai apropiate devin Aradul si Timisoara, dar comunicarea cu aceste orase era dificila. Ramasese cu un singur spital, cel din Beius, care facea cu greu fata situatiei, fiind neindestulator sub raportul spatiului, personalului, aparatelor si instrumentelor, medicamentelor etc.

Prof. univ. dr. Ion Zainea,

Universitatea Oradea

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page