Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Maria Ta, Taran Român!




 
As vrea sa-ti inalt cel mai frumos omagiu care ti-a fost adresat vreodata, dar mi-e sufletul sfasiat de indoieli, de teama, de grija. Ma intreb cu teama unde esti cu adevarat: pe pamant, in ceruri, in viata, in moarte? Oricine ar zice ca atata vreme cat statistica, evidentele statului, spun ca mai bine de jumatate din populatia tarii locuieste la tara, taranii sunt peste tot. Asa sa fie, oare? Mi-e teama ca cifrele seci nu spun adevarul.
Mi-e teama ca tarani adevarati sunt prea putini, sunt pe cale de disparitie, daca n-or fi disparut cu totii. Nu e o garantie faptul ca cineva locuieste intr-un sat,  ca sa fie si taran. Oricine crede ca nimic nu e mai simplu pe lume decat sa fii… taran!  Mai mare gogomanie decat asta nu cred ca este. Numai unul care nu stie ce a insemnat adevarata viata la tara, adevaratul taran, poate sa vorbeasca asa. Numai cel care confunda notiunea de ,,taran” cu cea de ,,prost”, de  ,,inapoiat”, poate sa gandeasca astfel. Cel care a cunoscut direct, pe teren, de-a lungul multor ani, ori chiar din carti ceea ce a insemnat taranul roman, te va judeca altfel, te va aprecia ca atare si se va pleca in fata Mariei-Tale sau a memoriei tale pana la pamant.
In cele de mai jos, voi incerca sa schitez cateva aspecte ale vietii de la tara, cateva argumente, care sa convinga pe cat mai multi, ca Maria-Ta, Taran Roman, ai inmagazinat in mintea si in sufletul tau nenumarate discipline, cat sa alcatuiesti o adevarata universitate cu ele, ai cunoscut tot pe atatea mestesuguri, cat sa infiintezi un combinat cu multe-multe fabrici, sectii si ateliere.
Ai creat bijuterii de neinlocuit in domeniul multor arte, precum literatura, muzica, dansul, arhitectura, pictura, sculptura, broderiile, teatrul si multe altele. Taran roman, chiar nescolit, ai stiut sa vorbesti cu pamantul, cu cerul, cu soarele, cu luna si stelele, cu norii si vantul, cu ploile si cu ninsorile, ai stiut sa transformi buruienile in leacuri pentru multe boli, ai stiut sa concentrezi in colinde, in proverbe, in legende, in datini si obiceiuri de tot felul o intreaga teologie. Taran roman, ai stiut si ai putut sa vorbesti cu Dumnezeu si L-ai chemat intotdeauna alaturi, ca pe un fartat de nadejde, la bine si la rau. Taran roman, ai stiut sa razi de dracul si sa-l faci sa se duca rusinat pe pustii. Taran roman, ai stiut sa iubesti cu adevarat, sa traiesti si sa mori frumos.
Ai stiut sa muncesti din greu, dar munca n-ai socotit-o truda, ci doar mijlocul prin care poti sa pui o paine pe masa  copiilor. Ai stiut ce inseamna sarbatorile, ai socotit copii ca dar al lui Dumnezeu, natura ca leagan, pamantul ca mama si Dumnezeu ca Tata. Ai stiut sa lupti cand Tara ti-a cerut-o, cu securea, cu coasa, cu sabia, cu sulita, cu arcul, cu pusca, cu tunul, cu avionul, cu mitraliera, cu ce ai avut la indemana ca sa-ti aperi hotarele, petecul de pamant, casa, copiii, muierea, biserica, cimitirul, vazduhul si cerul. Dac-a fost nevoie ti-ai dat sangele si viata, ori ti-ai lasat drept tribut pe campul de lupta picioarele, mainile, ochii, matele, uneori si creierii, dar le-ai transmis vrajmasilor ca ,,pe aici nu se trece”. Taran roman, ai fost mandru ca esti roman. Ai spus asta cu tarie oriunde si oricand, cat ti-a fost viata de grea sau tara de mica.
Taran roman, ai stiut ce-i demnitatea. Ai respectat-o pe-a altora, dar ai pretins celorlalti sa ti-o respecte pe-a ta. Cand te-au calcat cu cizmele pe bataturi, i-ai pocnit cum ai stiut tu mai bine, de s-au dus invartindu-se. Taran roman, ai scris pagini nemuritoare in letopisetele lumii, cu capitole mari, pline de glorie, cu titluri de-o schioapa, precum Posada, Rovine, Podul Inalt, Razboieni, Calugareni, Selimbar, Plevna, Turtucaia, Marasesti, Marasti, Oituz si multe altele. Taran roman, ai creat o cultura si o civilizatie cum putine popoare au realizat…. Ai zidit aici, pe temelia Carpatilor, o Tara bogata, ravnita de multi, jefuita adesea de hoardele de talhari, respectata dupa cuviinta intre tarile lumii…
Enumerand toate acestea, cu constiinta ca mai sunt inca multe altele care trebuie amintite pentru a-ti contura chipul adevarat, ma intreb cu teama, Maria Ta, Taran Roman, mai existi cu adevarat?
Sursa: Natiunea

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page