Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Interviu cu scriitoarea si jurnalista MARIA DIANA POPESCU, redactor-sef adjunct, la revista „AGERO”-STUTTGART/GERMANIA


www.agero-stuttgart.de


„SE IMPUNE O <<DICTATURA A VIRTUTII>>

(Continaure din editia precedenta)

Adrian Botez: Intr-un interviu dat de Maestrul Tudor Gheorghe  lui  George Radulescu in Adevarul, 2 septembrie 2011, acesta afirma: „Mi se pare ca nu mai avem intelectuali rasati. Va amintesc poate una dintre cele mai frumoase replici pe care le-am auzit, data de un prieten bun de-al meu, un personaj fabulos, unul dintre ultimele mari spirite ale acestei tari, Romulus Vulpescu, despre care a zis o jurnalista ca e „fost intelectual”. Ce parere aveti? Si lui i-a placut si de cate ori se prezenta spunea: <<Romulus Vulpescu, „fost intelectual>>. Vedeti, asta mi se pare fantastic! Cu cat scrii mai complicat, cu cat esti mai asa si cu cat iti pute ce-i aici, si cu cat esti mai dincolo, cu cat inchizi ochii si te-ai vazut dincolo spre granitele Ungariei, spre Austria, cu cat uiti de balegarul de aici, esti <<ales>>, esti <<rafinat>>”. Ce parere aveti despre modul cum Romania isi trateaza adevaratii intelectuali: domnii Liiceanu, Plesu, Patapievici, Traian Ungureanu, Sever Voinescu-Cotoi. Presedintele Traian Basescu le ofera avionul prezidential, ca sa-i tina domniei sale de urat, la Neptun, iar eminentul traducator al lui Villon ori Rabelais este „fost intelectual”. Tot Maestrul Tudor Gheorghe afirma: „Pe taran, cand l-ai rupt de glia lui si l-ai bagat in mahala, a luat ce e mai rau si a devenit marlan” Oare cum sa scape nobilul popor urmas al Magilor Kogaionului – de marlanie?

Maria Diana Popescu: Romania are extrem de multe capete luminate, recunoscute mai mult peste granita. Statutul intelectualului roman s-a subrezit in perioada aceasta de disolutie interna. Cum institutiile abilitate cinta la instrumentul nepotrivit, intelectualul nu mai poate fi dirijor. E mai degraba un outsider, si cu greu va putea fi readus in ipostaza sa istorica. Ignorat si dezamagit de starea in care a fost adusa stiinta, cercetarea, cultura, nu mai asteapta de la vremuri cine stie ce ispravi revolutionare. A inceput un fel de mers in nume propriu.  Cu siguranta nu vom mai avea un Eminescu, un Iorga, un Tutea, un Noica, un Eliade, un Nae Ionescu, un Cioran  et caetera, personalitati impunatoare  prin opera pe care au creat-o.
Din ungherele in care societatea arunca lucrurile inutile, din deasa si strimba padure a capitalismul,  respiratia intelectualului abia se simte. Vad si eu, ma tulbur si ma minii, ca valorile si creatorii care au impodobit decenii la rind patrimoniul national, si pe care ii consider un fel de sfinti, sint scosi din manuale si aruncati in debara de niste diavoli ai nisipurilor miscatoare, care au creat mormane de gunoaie in cultura, transportate de autoritati in conditii de arta. Adica acoperite ecologic si servite pe masa culturii nationale, ca o dovada de exhibtionism, echivalenta cu scuipatul pe strada, cu injuratura autobuz sau cu manelele ascultate la mobil in institutia scolii. Promovarea subculturii este parte a asa-zisei revolutii culturale, promovate de institutiile abilitate, pentru care normalitate inseamna atentat la simbolurile sacre. Nu mai vorbim despre literatura, arta, invatamint, slutite si ele de-a binelea. Mare parte din cartile premiate sint bune de pus pe oala cu smintina,  de citit la o sedinta plictisitoare de guvern sau la o masa rotunda cu tema crizei economice. Autorii lor candideaza, cu intentie sau nu, la titlul de cea mai penibila literatura scrisa pina acum. Injuraturile de patrie si neam au facut celebru un lacatus mecanic, iar acum este tradus si acceptat in Europa.
Adolescentul avangardist Geo Bogza afirma pe vreme lui: „Eu, prea inalt pentru Calea Victoriei. De cite ori trec pe Calea Victoriei, fie vara, iarna, sau orice alt anotimp, de undeva din vazduh sau din mine, se aude o voce care ma infioara, spunind convingator: Eu, prea inalt pentru Calea Victoriei...”. Parafrazindu-l, afirm fara sfiala: prea inalta Calea Victoriei pentru astfel de „mirlani”, citindu-va. Radu Carneci, un poet al dragostei pe hirtie, mi-a declarat  in interviu: „eu scriu poezia bunului simt, am democratia bunului simt". O parte a literaturii a devenit o plaja de nudisti, populata de exaltati si de obsedati sexual. Stimate profesor doctor Adrian Botez, sa-i luam metodic pe enuntati: pe Horia Roman Patapievici l-am condamnat la inexistenta, cu mai multe capete de acuzare, din care amintesc: inadmisibila declaratie cu debaraua despre Poetul Nepereche, cartulia „Politice”, afacerea de milioane de euro „Romania Medievala”, care face un deserviciu imens culturii si Romaniei, si altele, in care denigreaza cu limbaj violent neamul romanesc. Pentru cei care inca nu au citit celebrele sale carti, citeva perle din putul gindirii lui H.R.P.:
Geografia Romaniei:
„Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii.” (din „Politice” de H.R. Patapievici, editia 1996, pag.63)
Istoria romanilor:
„Toata istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cand i-au lasat romanii pe daci in forma hibrida stramoseasca, ne-au luat in urina slavii: se cheama ca ne-am plamadit din aceasta clisa, daco-romano-slava, ma rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era sa ne inecam, asa temeinic au facut-o. Demnitatea noastra consta in a ridica mereu gura zvantata iar ei reincepeau: ne zvantam gura la Calugareni, ne-o umpleau iar la Razboieni, si asa mai departe, la nesfarsit. Apoi ne-au luat la urina rusii, care timp de un secol si-au incrucisat jetul cu turcii, pe care, in cele din urma, avand o basica a udului mai mare (de, betiile…) i-au dovedit.” (din „Politice“ de H.R. Patapievici, editia 1996, pag.63).
Cultura romanilor:
- „Puturosenia abisala a statutului suflet romanesc… spirocheta romaneasca isi urmeaza cursul pina la eruptia tertiara, subreptice, tropaind vesel intr-un trup inconsient, pana ce mintea va fi in sfarsit scobita: inima devine piftie iar creierul un amestec apos.” (din „Politice”, de H.R. Patapievici, editia 1996, pag 49).
- „Cu o educatie pur romaneasca nu poti face NIMIC.” (Din „Politice” de H.R. Patapievici, editia 1996, pag.56).
- „Romania are o cultura de tip second hand” a enuntat intr-o emisiune televizata. (dupa Viorel Patrichi in Revista „Rost” nr.24/ 2005).
Populatia Romaniei:
- „23 de milioane de omuleti patibulari.” (din „Politice” , de H.R. Patapievici, editia 1996, pag 53);
- „Un popor cu substanta tarata. Oriunde te uiti, vezi fete patibulare, ochi mohoriti, maxilare incrancenate, fete urate, guri vulgare, trasaturi rudimentare“ (din „Politice“ de H.R. Patapievici, editia 1996, pag. 34)
- „Romanii nu pot alcatui un popor pentru ca valoreaza cat o turma: dupa gramada, la semnul fierului rosu“ (din „Politice” de H.R. Patapievici, editia 1996, pag. 64)
Limba romana:
„Romana este o limba in care trebuie sa incetam sa mai vorbim sau… sa o folosim numai pentru injuraturi…” (din „Politice“, de H.R. Patapievici, editia 1996, pag.64)
Viitorul Romaniei:
- „Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie sa ne debarasam daca vrem sa intram in Uniunea Europeana” (dupa Viorel Patrichi in Revista „Rost” nr. 24 / 2005)
Institutul Cultural Roman are rolul de a sustine si de a promova cultura romaneasca in lume, insa, H.R.P., cel care tine in miini soarta culturii romanesti si imaginea ei pe mapamond a pus la zid si a mitraliat practic ceea ce a mai ramas din cultura noastra, dupa 1989. Cind spunem I.C.R., imediat ne vine in minte cuvintul „scandal”. Din 2005, de la investirea sa in functie, abuzurile s-au tinut lant, fondurile alocate proiectelor culturale si cele pentru conservarea valorilor de patrimoniu national, au fost cheltuite fara folos in complexe statuare de prost gust in Bucuresti, in vreme ce cladiri istorice si monumente de patrimoniu se clatina sau sint demolate de rechinii imobiliari pentru a construi in locul lor zgirie-nori sau baruri de noapte. Sa ne amintim binecunoscutele scandaluri in care a fost implicat I.C.R.: expozitiile porno de la New York si  de la Berlin, cazul „Turnatori la Academia de Vara”, imagini pornografice si blasfemii la adresa crestinismului, ale „artistilor” Alexandru Radvan si Sorin Tara, premierea de catre organizatia Gay and Lesbian Association din Suedia, pentru serviciile aduse et caetera. Pentru ca si-a facut treaba cu zel, presedintele Romaniei, pe 16 ianuarie 2009, printr-un decret semnat de domnia sa, l-a reconfirmat in functia de director (cu rang de ministru-secretar de stat), pentru un nou mandat de 4 ani (pina in 2013), si l-a coplesit cu cea mai inalta distinctie ale Romaniei.
Doi, cu toate ca m-a dezamagit atitdinea sa fata de presedintie, intre placerea si interesul cu care l-am citit pe Liiceanu si nevoia de a o citi pe doamna „Nobela", il  aleg pe primul. In mult-dezbatutul dialog de la Ateneu, „bunul simt intelectual si eminenta liiceana" i-au dat o lectie personajului venit sa improaste cu noroi, sub considerentul ca un asa premiu ii permite. Ceea ce a scris si ce a facut dragalasa Nobela dupa ce a plecat din Romania, nu poate fi mai presus decit opera si viata lui Liiceanu, de pilda, dedesubtul caruia, laureata, se poate aseza la rind, poate cu mai multa demnitate. A luat Nobel-ul sustinuta de nemti, daca am in vedere pe Amos Oz, unul dintre importantii contracandidati. Multi nu stiu cine este Gabriel Liiceanu, pentru ca nu l-au citit. Place unora sau nu, Liiceanu e o valoare prin opera sa,  exceptind, desigur, modul cum s-a raportat si se raporteaza la diferitele contexte. Mai multe puteti citi in editorialul meu, „Nobel, Oskar si Gabriel”.

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page